Conciliul de la Iaşi (România) – Conciliu local, 1642 d. Hr.
A reafirmat ca ‚părţi autentice din scriptură’ pe 1 Esdras (3 Esdras în Vulgata), Tobit, Iudit, trei cărţi ale Macabeilor, Înţelepciunea, Ecclesiasticus (Ben Sira), Baruch şi Scrisoarea lui Ieremia. A aprobat revizuirea versiunii Confesiunii lui Petru Movilă corectată pentru erorile sale Romano-Catolice (purgatoriu, pretenţia că schimbarea din pâinea şi vinul eucharistic au loc la ‚cuvintele de instituire’).
Mărturisirea Ortodoxă a lui Movilă, 1643 d. Hr. – Mărturisirea ortodoxă a Bisericii Catolice şi Apostolice de Est124 a fost redactată original cam în anul 1640 de Petru Movilă, Metropolitan de Kiev, tatăl teologiei ruse (a murit în 1647), în forma Catehismului pentru folosul Bisericii Ruse.125 Ea a fost revizuită şi adoptată de un Sinod Provincial la Kiev pentru Rusia, apoi a fost din nou corectată şi curăţată de un Sinod al clerului grec şi rus la Iaşi, în 1643, unde aceasta a primit forma sa actuală de Meletius Syrgia, sau Striga, Metropolitan de Nicea, şi exarh al Patriarhului de Constantinopole. Îndreptată astfel, ea a fost trimisă şi semnată de patru Patriarhi estici. Sinodul de la Ierusalim i-a dat o nouă aprobare în 1672 (declarându-l ὁμολογία, ἣν ἐδέξατο καὶ δέχεται ἁπαξαπλῶς πᾶσα ἡ ἀνατολικὴ ἐκκλησία). În acest fel ea a devenit Crezul întregii Biserici greci şi ruse. Ea a fost baza mai multor Catehisme ulterioare pregătite de preoţi ruşi.
MĂRTURISIRILE PSEUDO-ORTODOEXE ALE LUI MOVILĂ, METROPHANES ŞI DOSITHEUS – Aceasta este produsul unei perioade de mari confuzii şi conflicte teologice în est şi se încrucişează acolo cu tradiţiile opuse vestului, latine şi Protestante. De exemplu, misionarii Protestanţi, în special Calviniştii, au fost activi în Europa de Est şi Rusia. În acelaşi timp, la fel au fost şi iezuiţii. Aceasta include teritoriile controlate de otomani. În secolele 17 şi 18, turcii au permis accesul liber al misionarilor vestici la creştinii nativi dar nu şi faţă de populaţiile musulmane din Europa de Sud Est şi din Orientul Apropiat pentru că turcii au văzut prezenţa Protestanţilor şi a latinilor mai puţin ameninţătoare şi mai mult ca un avantaj politic şi un posibil instrument pentru reducerea prezenţei Ortodocşilor Rum (Rum = Ortodocşii greci, adică biserica din estul capitalei Imperiului Roman, Constantinopol) şi armenii. (courtesy of http://www.orlapubs.com)
Metropolitanul Petru Movilă – În persoana lui Petru Movilă (1596-1647) există ceva enigmatic şi ciudat. El a fost un campion sincer al Ortodoxiei sau un cleric manipulant al geniului? Este greu de judecat. Oricare ar fi cazul, faptul că el a jucat un rol decisiv în viaţa Bisericii ruse vestice, şi, indirect, în viaţa târzie a întregii Biserici ruse este indiscutabil. El a fost cel mai capabil şi mai puternic lider al Bisericii în Polonia şi Lituania în tot secolul şaptesprezece. Şi este potrivit că toată era istoriei Bisericii ruse vestice poartă numele său: epoca Movilă. (courtesy of http://www.holytrinitymission.org)
Petru Movila Mitropolit al Kievului – N. probabil în 1596, la Suceava, decedat la 22 dec. 1646, în Kiev. Fiul domnitorului român Simion Movilă, nepot de frate al domnitorului leremia şi al mitropolitului Moldovei, Gheorghe. A studiat în Polonia, la :coala “Frăţiei ortodoxe” din Lvovş stabilit un timp la moşia sa Rubiejovka, lângă Kiev, unde a zidit o biserică. (courtesy of http://biserica.org)
SFANTUL IERARH PETRU MOVILA, MITROPOLITUL KIEVULUI – Credinciosul nostru popor, de 2000 de ani crestin, a odraslit in cursul veacurilor multi ierarhi cu viata imbunatatita, ce s-au nevoit atat in tara, cat si peste hotare. Intre vladicii de neam roman, care au stralucit pe scaune arhieresti in tari ortodoxe surori, se afla, la loc de mare cinste, mitropolitul Kievului, Petru Movila. (courtesy of http://www.crestinism-ortodox.ro)
Biserica moldoveneasca in epoca lui Petru Movila – Acest Catechism, adaus pe langa acela al lui Chiril Lukaris, care, dupa ce fusese catva timp mazil, cazuse ucis la 1638, chema la lupta. Daca in veacul al XVI-lea cartile cu tendinte calvinesti putusera trece fara nicio protestare din partea clerului ortodox din Principate, erau acuma carturari in stare a raspinge atacul. Nu in Tara-Romaneasca insa. Aici blandul Teofil n’avea cunostintile trebuitoare pentru o discutie de dogme, si ceilalti ierarhi nu erau mai invatati decat dansul: la Ramnic pastoria Ignatie, acel preot “sarb” din Nicopol care purtase scrisori de uneltire in folosul lui Matei-Voda atunci cand el era pribeag in Ardeal, si-l ajutase pe langa puternicul Pasa dunarean Abaza, iar Stefan, fiul lui Dimitrie si al Dumitrei, teranii din Costesti, care avea carja episcopiilor de Buzau, nu facuse nici el studii mai inalte, nici nu rasfoise prea mult prin vechile carti de disputa teologica. (courtesy of http://www.plasticsusa.com)
Petru Movilă, Metropolitan de Kiev (1633-47), Mărturisirea de Credinţa Ortodoxă – Care este starea inocenţei omului? R. Starea inocenţei este dublă, potrivit lui Sf. Basil. În primul rând, există separarea faţă minte şi intenţie faţă de toate păcatele prin practica lungă a faptelor bune. În al doilea rând, există o absenţă a experienţei răului, fie datorită vârstei sau altor motive….. (courtesy of http://darkwing.uoregon.edu)
