Al Patrulea Conciliu Ecumenic din Constantinopole – Al Optulea Conciliu Ecumenic (Imperial), 879-880 d. Hr.
A rezolvat scandalurile dintre Răsărit şi Apus cu privire la Bulgaria. I-a exclus pe cei care nu au recunoscut Nicea II ca al Şaptelea Conciliul Ecumenic. Conciliile locale din Roma şi Constantinopole au fost scoase în afara legii şi repudiate împotriva Sfântului Photius. A stabilit că Simbolul de Credinţă de la Constantinopole I (Crezul Niceano-Constantinopolitan) trebuia să fie pentru totdeauna ‚ne-inovat’ şi ‚neschimbat’. A cerut ca celor excomunicaţi de Roma să fie trataţi prin urmare de către Constantinopole şi vice vers (Acceptat de toate cele cinci patriarhate, inclusiv Papa John VIII).
Al optulea consiliu ecumenic: Constantinopol IV 869-70 – cele 27 canoane ale Sinodului. (courtesy of http://www.fordham.edu)
Al patrulea Consiliu din Constantinopole: 869-870 – Acest consiliu, denumit ca al optulea consiliu ecumenic de canonicii vestici, nu este găsit în nici una dintre colecţiile canonice ale Bizantinilor; actele şi canoanele sale sunt ignorate în întregime de ei. Cărturarii moderni au arătat că acesta a fost inclus în lista consiliilor ecumenice doar mai târziu, adică, după secolul unsprezece. Am decis să includem consiliul, de dragul întregirii istorice. (courtesy of http://www.catholicsource.net)
PATRIARHUL PHOTIUS: ERA CONFRUNTĂRII ŞI A POLEMICILOR – Era confruntării dintre est şi vest a început înainte de Photius. Scrisoarea scrisă către Al Doilea Consiliu de la Niceea în 787 (care a aprobat cultul imaginilor) de Patriarhul Tarasius, care a declarat procesiunea Duhului ek tou Patros di’ Huiou,1 a cauzat un mare scandal la curtea din Charlemagne. Împăratul a trimis o capitulare către Popa Hadrian I, cum am văzut deja, protestând împotriva acestei învăţături. El a criticat de asemenea aceasta în Libri Carolini şi în final a condamnat-o prin Consiliul din Frankfurt în 794. (courtesy of http://www.praiseofglory.com)
PHOTIUS – de două ori patriarh de Constantinopol în secolul nouă, se bucură de o supremaţie aproape incomparabilă deopotrivă în Biserica rusă şi în cea greacă din zilele noastre. Deşi în timpul său el a avut duşmani, şi deşi circumstanţele au înnorat faima sa la Roma şi la curtea Bizantină, el a luat stăpânire printre oamenii săi de la primul, şi curând după moartea sa Biserica sa a pus numele său în calendarele sale de sfinţi. (courtesy of http://www.ccel.org)
