de Prof. M. M. Ninan
Există o expoziţie excelentă a Teologiei Mariane dată de Papa John în Catechesis a sa, care a fost a 37 în seriile Binecuvântatei Mame şi a fost scrisă în italiană. Aceasta este de fapt o expunere a dezvoltării istorice a divinizării Mariei şi nu necesită comentarii adiţionale pentru a scoate la liman falsul argumentelor.
„1. Contemplare a misteriului naşterii Salvatorului i-a dus pe creştini nu numai să invoce Binecuvântata Fecioară ca Mamă a lui Isus, dar şi să o recunoască ca Mamă a lui Dumnezeu. Acest adevăr a fost deja confirmat şi perceput ca aparţinând moştenirii de credinţă a Bisericii din secolele timpurii ale erei creştine, până la proclamarea solemnă a Conciliului de la Efes în 431 şi este afirmat că Isus este Dumnezeu (Ioan 20:28; cf. 5:18; 10:30, 33). Maria este în oricare caz prezentată ca Mama lui Emanuel, care înseamnă „Dumnezeu cu noi” (cf. 1:22, 23)”.
Notam faptul că Papa John începe cu o afirmaţie că s-a crezut din totdeauna că Maria era mama lui Dumnezeu. Oricum ar spune el această poziţie şi declaraţie a fost făcută doar la Conciliul de la Efes. Când privim la situaţia istorică în care aceasta a fost anunţată vom vedea înţelesul real de ce a fost făcută aceasta şi ce au vrut să spună părinţii de la conciliu prin aceasta. Oricum acest concept nu a existat niciodată când Isus era în viaţă sau în Era Apostolică după învierea lui Isus. Maria este menţionată în Fapte doar odată şi aceasta era ca parte a Bisericii. [Fapte 1:14 – Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui].
Declaraţia a fost făcută pe fundalul teologiilor Ariane şi Nestoriane. Cel două păreri dimensionale ale lumii Apusene au avut o problemă. Cum se poate ca Isus să fie şi Dumnezeu şi Om. Dacă el este om, el nu este Dumnezeu; şi dacă el este Dumnezeu el nu este om. Totuşi ştim că cele două sunt în dimensiuni total diferite. Omul nu este niciodată parte a dimensiunii lui Dumnezeu decât în filozofia New Age, pe care o resping creştinii. Aici pentru ca un Dumnezeu să fie transcendent pentru a fi imanent în creaţie nu este o contradicţie. Totuşi el transcende creaţie. Mintea apuseană este incapabilă de a înţelege aceasta. În Roma şi Grecia existau dumnezeu care aveau copii dintre umani. Odraslele erau întotdeauna oameni măreţi şi cu super puteri dar niciodată dumnezei. Pentru un hindus care distinge Parmatma de Jeevatma (ei sunt numiţi Filozofii Dvaitha) nu are nici o problemă în aceasta. Khrisna era un avatar al lui Dumnezeu. Dar mama lui Khrisna Yasodha nu avea divinitatea în ea. Ea pur şi simplu a oferit trupul. acesta este de fapt conceptul avatarului sau al întrupării. În apus conceptul de avatar nu a existat niciodată. Aceasta a produs câteva erezii. Cea mai puternică dintre ele era erezia Ariană – o situaţie isteaţă faţă de acest paradox. Ei l-au considerat pe Isus ca pe unul uns. Aşa că Maria avea să fie Christotokos – Mama lui Hristos. Isus era şi cel uns – Mesia – Hristosul. Dar el era un om – uman pe deplin. Tradiţia apostolică pretinde că Isus era pe deplin om şi pe deplin Dumnezeu. Exprimarea corectă ar fi fost simplu Mama lui Emanuel – Mama lui Dumnezeu cu noi. Abordarea nestoriană era puţin diferită. Nestorius era Episcopul Constantinopolului. Grija sa de bază era să asigure că umanitatea lui Isus, fără de care nu se putea vorbi despre răscumpărare. El a aprins o controversă asupra folosirii frazei Theotokos care literal înseamnă „purtător de Dumnezeu” sau „Mama lui Dumnezeu”, referitor la Maria. Nestorius a preferat să folosească termenul Christotokos care înseamnă „purtător de Hristos sau Mama lui Hristos”. Aceasta ar păstra umanitatea lui Isus şi ar face pe Maria mama lui Isus şi nu a lui Dumnezeu şi va evita controversa. Conceptul într-adevăr dificil despre Isus ca Om Perfect şi Dumnezeu Perfect a fost explicat de Nestorius că Isus avea două naturi în sine. Aceasta ar însemna două personalităţi în Isus. În mod evident acestea erau încercări raţionale de a explica un concept care era dincolo de ei. Existau politici interne aşa cum ar putea presupune oricine. Împăratul Răsăritean Teodosius II (408-450) a numit un conciliu la Efes. Episcopi alexandrinieni au frecventat cu deplină tărie. Nestorius a refuzat să vină temându-se pentru viaţa sa. Episcopii din Antiohia au venit, dar conciliul s-a întâlnit şi a luat decizii înaintea sosirii lor. Cyril de Alexandria a citit o declaraţie de uniune a celor două naturi şi conciliul a aprobat-o. Episcopii din Antiohia au venit, dar era prea târziu pentru a inversa decizia. Nestorius a fost destituit şi exilat. Dar controversa a continuat cu apariţia teoriei Monofizite (Hristos avea o singură natură). Trebuie să fie accentuat aici că Nestorius nu era un monofizit deşi mulţi au vrut să-l pună în această categorie. Preocuparea sa era autentică şi a dus la dezvoltările curente. Împăratul Teodosius a numit un alt conciliu în Efes în 449. Episcopul Cyril a murit şi Dioscorus a fost noul Episcop de Alexandria. El a adus cu el o armată de călugări. Episcopul Constantinopolului a fost bătut şi ucis de delegaţia egipteană pe străzi. În al treilea conciliu din Efes Episcopul Leo I de Roma a ridicat poziţia că Isus era Dumnezeu perfect şi Om perfect şi a declarat din punct de vedere doctrinar că nu exista nici un conflict în această abordare.
Daţi-mi voie să pun aceste argumente în perspectivă:
Maria este mama lui Isus. Isus este Dumnezeu. Prin urmare Maria este mama lui Dumnezeu à Theotokos
Dar ar trebui să notăm că acest argument ar putea să urmeze şi cealaltă rută.
Maria este mama lui Isus. Isus este Omul Hristos. Prin urmare Maria este mama Omului Hristos à Christotokos
Dacă nu este nici un conflict în acestea ar însemna că Theotokos = Christotokos şi nu ar trebui să fie nici o confuzie despre ceea ce înseamnă aceasta.
Maria a dat trupul lui Isus, nu sufletul şi duhul. Pentru a înţelege procesul de creaţie ar trebui să ne întoarcem la creaţia lui Adam. Adam a fost creat din lut şi Dumnezeu a suflat în el. Duhul care a fost suflat în el l-a făcut să fie un suflet viu. Acest duh nu era Duhul lui Dumnezeu = Duhul Sfânt dar duh din Dumnezeu. Ecuaţia este prin urmare Trup + duh —> Suflet Viu (Om).
În acel sens Adam era fiul lui Dumnezeu şi Matei spune astfel în genealogia lui Isus.
Dar în cazul lui Isus duhul a fost Duhul Sfânt şi ecuaţia devine Trup + Duhul Sfânt —à Fiul lui Dumnezeu (Dumnezeu).
Nu este nici o îndoială că Isus a crescut ca un om. În acel proces el dezvoltă Sufletul care era unic. Dar el tot era Dumnezeu. Trebuie de asemenea ţinut în minte faptul că deşi Isus era Dumnezeu, în timp ce el era pe pământ el nu a folosit niciodată egalitatea sa cu Dumnezeu şi a fost în totalitate uman. Acest concept de golire de sine este uitat de mariolatori. Filipeni 2:6-8 – cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Întrebarea la care am reflectat mereu era dacă Isus ştia că el era Dumnezeu când avea un an, ca şi atunci când era la templu şi argumenta cu învăţătorii?
Preocuparea Conciliului de la Efes era afirmarea că Isus era Dumnezeu şi nu că Maria era Mama lui Dumnezeu. De fapt Conciliul de la Efes a înţeles-o astfel. Chiar şi Papa John recunoaşte acest fapt de bază.
Pericolul era că această interpretarea clară era pierdută în anii ce au urmat. Ca un exemplu în introducerea Papei John la Catechesis a sa, cel care a făcut introducerea face această remarcă: „Conciliul de la Efes a învăţat că Maria este într-adevăr Mama lui Dumnezeu, din moment ce ea a dat naştere la a Doua Persoană a Trinităţii care a devenim om de dragul nostru”.
Confuzia începe aici. „Ea a dat naştere la a Doua Persoană a Trinităţii” este o confuzie în conceptul întrupării. Ea a dat naştere la întruparea celei de-a doua persoane din trinitate în domeniul sau dimensiunea umană, ar trebui să fie fraza corectă. Aşa cum se citeşte ea înseamnă pur şi simplu următoarele:
Maria a dat naştere lui Dumnezeu, care este a doua persoană din Trinitate.
Aceasta implică faptul că a exista o vreme când a Doua Persoană a Trinităţii nu era şi că Maria era înaintea lui.
La ce duce acest? Aceasta pur şi simplu înseamnă că Maria a fost înaintea întregii creaţii (de fapt creştinii nu pot evita faptul că a Doua Persoană din Trinitate a făcut creaţia şi că Maria era creată de a Doua Persoană din Trinitate şi că e a venit în existenţă în istorie la mult timp după creaţie). Cu alte cuvinte aceasta ar implica faptul că Maria era pre-existentă chiar înaintea creaţiei – Ea era într-adevăr a Zeiţă. Amintiţi-vă că Catehismul nu o declară aşa de clar aici. Dar pentru oricine este destul de atent să vadă argumentul vede în această declaraţie un concept de Zeiţă deşi nu este afirmat în mod explicit. Problema este deja clădită în titlul de Mama lui Dumnezeu. Sămânţa a fost semănată şi a crescut într-un pom mare. Aceasta se întâmplă într-o lungă serie de paşi. Dar aceasta este legată să vină. Culminarea sa inevitabilă este un fapt cunoscut.
Uitând ceea ce ar putea venin ca efect să ne reîntoarcem la însăşi argumentul care sună cam aşa:
Maria era Mama lui Isus.
Isus este Dumnezeu.
Prin urmare Maria este Mama lui Dumnezeu.
Această logică este o logică foarte periculoasă. Extinde această logică şi o să ajungem la câteva contradicţii.
Într-o zi am trecut pe lângă o maşină e care era un abţibild care spunea acelaşi lucru. Acesta spunea, „Zeiţa mea a dat naştere la Dumnezeu tău” (Hinduşii ar putea pretinde într-adevăr aceasta deoarece, în Hinduism prima apariţie a lui Brahman era în forma unei femei. Ea a devenit Mama tuturor lucrurilor materiale şi imateriale şi cele vii şi nevii.
Maria era mama lui Dumnezeu. Cine era tatăl lui? Nu este nici o întrebare că Tatăl Dumnezeu – Yvh – era Tatăl lui Isus. Ce o face aceasta pe Maria? Maria este atunci soţia lui Dumnezeu. Aceasta o face pe ea consoarta lui Yvh – pur şi simplu o Zeiţă coegală cu Tatăl.
Aceasta nu se opreşte aici. Dacă Isus era Dumnezeu, acest Dumnezeu era fiul Mariei şi Maria este soţia lui Dumnezeu, Maria devine soţia lui Isus Dumnezeul.
Această învăţătură este deja imanentă în logică şi este exprimată în mod precis în expresiile artiştilor contemporani. Încoronarea Mariei în Ceruri unde Isus stă alături de Maria încoronând-o este pictura tipică de încoronare a unei Regine pe pământ. Aceasta nu este altul decât însăşi Regele. Ea e încoronată ca Regina Cerului. Cine este Regele Cerului? Regele Regilor şi Domnul Domnilor nu este altul decât Isus. Aceasta îl va face pe Isus soţul Mariei. Dar Isus este într-adevăr fiul Mariei. Vedem clar că Fiul s-a căsătorit cu Mama. Aceasta nu este nou. Aceasta este o poveste veche. O repetiţie a povestirii antice Nimrod-Semiramis-Tammuz.
Nu putem evita această contradicţie dacă titlul de Mama lui Dumnezeu este interpretat ca unul care a dat naşterea lui Dumnezeu. Dacă interpretezi aceasta în acest fel singura soluţie la problemă este de a o face pe Maria Zeiţă chiar înaintea Fiului. În mod evident intenţiile şi interpretările Conciliului de la Efes era pe departe acesta. Aceasta doar a vrut să declare că Isus era într-adevăr Dumnezeu pe deplin precum şi Om pe deplin. În afirmarea doar a unui aspect al lui Isus – natura sa divină în neglijarea aspectului său uman conciliul a creat o problemă imensă. Dar oricine ştie contextul (ereziile Ariane şi Nestoriane) şi intenţiile rezoluţiei rezolvă problema cu uşurinţă. Dar timpul produce uitare şi aceasta este învăluit într-o criză. Aşa cum vom vedea în Catechis, Papa Paul alege următorul pas în teologia Mariană alături de acea linie.
Astăzi tablele sunt întoarse. Priviţi la următorul citat din una din site-urile „Ce Cred Catolicii”:
„Dar pentru că mai mulţi oameni au crezut că Maria era într-adevăr Mama lui Dumnezeu, Biserica a putut să condamne eroarea”. Ei au pus căruţa într-adevăr înaintea calului. În contrast Papa John însăşi corectează confuzia astfel: „Calitatea de mamă divină a Mariei se referă doar la naşterea umană a Fiului de Dumnezeu, dar nu şi la naşterea sa divină. Totuşi, Fiul lui Dumnezeu a presupus natura noastră umană acum 2000 de ani în urmă şi a fost conceput şi născut de Maria”. Până aici este minunat. Dar apoi continuă să spună „Astfel dând naştere, conform naturii sale umane, la persoana lui Isus, care este o persoană divină, Maria este Mama lui Dumnezeu”. Care este în mod evident o contradicţie. Termenul a fost inventat pentru a accentua divinitatea lui Isus şi nu de a accentua Calitatea de Mamă a Mariei în relaţie faţă de Isus. Oare acel termen susţine explicaţia? O face aceasta pe Maria să fie consubstanţială cu Dumnezeu? Cât de departe poate adevăratul sens să fie greşit interpretat de acel titlu este evident.
Eu doar afirm că alegerea titlului de „Mama lui Dumnezeu” era din nefericire ca şi titlul de „Mama lui Hristos”. Titlul corespunzător ar fi putut să fie doar „Mama lui Isus” sau „Mama lui Emanuel” care ar fi acordat deplina divinitate lui Isus şi deplina calitate de om lui Isus în mod simultan.
