Didahia
Didahia mai este cunoscută și drept Învățătura celor Doisprezece Apostoli. A fost, probabil, scrisă în jurul anilor 65-80 A.D. și se presupune că este învățătura pe care au dat-o apostolii neamurilor despre viață și moarte, despre rânduiala în biserică, despre post, botez, rugăciune etc. Autenticitatea sa constituie și astăzi un motiv de controverse. Este pomenită în scrierile lui Eusebiu[1] și de Atanasie[2]. Se pare că a fost pomenită și de Origen.[3] În Didahia, fragmentul 16:2-3 este citat în Epistola lui Barnaba în 4:9 sau viceversa.
Epistola lui Barnaba a fost scrisă în 130-131 A.D. Didahia nu este de inspirație divină, dar este valoroasă, fiind unul din primele documente ale perioadei de început a Bisericii. Traducerea în limba engleză îi aparține lui Charles H. Hoole.[4] Didahia (în limba engleză) aparține domeniului public. Această traducere aparține misiunii Vox Dei Baptist Ministries.
Capitolul 1
1:1 Sunt două căi, o cale a vieții și o cale a morții, iar diferența dintre acestea două este mare.
1:2 Calea vieții este aceasta: mai întâi, să-L iubești pe Dumnezeu, care te-a creat, pe aproapele tău, ca pe tine însuți, iar toate lucrurile pe care nu vrei să ți le facă ceilalți ție să nu le faci nici tu altuia.
1:3 Doctrina acestor învățături este după cum urmează. Binecuvântează pe cei ce te blestămă și roagă-te pentru dușmanii tăi. Ține post pentru cei ce te persecută; căci ce mare lucru este să-i iubești pe cei ce te iubesc? Nu fac până și neamurile la fel? Dar iubește-i pe cei ce te urăsc și nu vei mai avea dușmani.
1:4 Nu te lăsa în voia firii pământești. Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce și celălalt obraz și vei fi desăvârșit; dacă cineva te roagă să mergi împreună cu el o bucată de drum, du-te mai mult; dacă cineva îți ia haina, dă-i și cămașa, dacă cineva ia de la tine un lucru care este al tău, nu i-l cere înapoi, căci nu poți face aceasta.
1:5 Dă tuturor care cer de la tine, căci Tatăl dorește ca din darurile Sale să se dea tuturor. Binecuvântat este cel care dăruiește după poruncă, deoarece este fără vină; dar vai de cel care primește. Căci dacă un om primește ajutor în nevoie, el este fără vină, dar dacă cel care primeste nu are într-adevăr nevoie, va fi pedepsit pentru că a primit, iar când va suferi pedeapsa, toate faptele lui vor fi cercetate și va plăti până și pentru cel mai mic lucru.
1:6 Căci bine s-a spus despre aceste lucruri: milostenia ta să rămână în mâna ta până când vei ști bine cui dai darul tău.
Capitolul 2
2:1 Dar cea de-a doua porunca a învățăturii este aceasta.
2:2 Să nu ucizi; să nu comiți adulter; să nu-i strici pe cei tineri; să nu ai relații sexuale înainte de căsătorie; să nu furi; să nu mergi la ghicitori; să nu ai nimic de-a face cu vrăjitoria; să nu ucizi un copil prin avort (în pântecele mamei sale), și nici după ce s-a născut; să nu râvnești la bunurile aproapelui;
2:3 să nu comiți sperjur; să nu faci vreo mărturie mincinoasă; să nu vorbești lucruri rele; să nu te porți cu răutate;
2:4 să nu fii cu două fețe, căci aceasta este capcana morții.
2:5 Cuvintele tale să nu fie mincinoase sau goale; ci legate de fapte.
2:6 Să nu fii invidios sau lacom, sau ipocrit, sau răutăcios, sau mândru, să nu faci niciun lucru rău îndreptat împotriva aproapelui tău;
2:7 să nu urăști pe nimeni, chiar dacă pe unii îi vei respinge, pentru alții te vei ruga, iar pe alții îi vei iubi mai mult decât pe tine însuți.
Capitolul 3
3:1 Fiul meu, fugi de orice este rău și de tot ce aduce a rău.
3:2 Să nu urăști, căci ura duce la ucidere; să nu fii gelos sau certăreț, căci de la aceste lucruri se ajunge la ucidere.
3:3 Fiul meu, să nu îngădui în tine dorința, căci dorința duce la păcat (sexual); să nu vorbești murdar și să nu privești cu poftă, căci toate acestea duc la adulter.
3:4 Fiul meu, să nu ții seama de semne, căci aceasta duce la idolatrie, și nici să nu folosești vrăji, să nu fii nici astrolog, nici vindecător călător (ambulant) și nici să nu-ți dorești să vezi asemenea lucruri, căci din ele se naște idolatria.
3:5 Fiul meu, să nu minți, căci minciuna duce la hoție; să nu fii invidios sau mândru, căci din aceste lucruri se ajunge la hoție.
3:6 Fiul meu, să nu fii cârtitor, căci prin cârteală se ajunge la blasfemie; să nu fii încăpățânat, și nici răutăcios, căci rodul acestor lucruri este blasfemia;
3:7 ci fii blând, căci cei blânzi vor moșteni pământul;
3:8 fii îndelung răbdător și milos, fără răutate, pașnic și bun și cu băgare de seamă la cuvintele pe care le-ai auzit.
3:9 Să nu te înalți pe tine însuți și nici să nu lași semeția să crească în sufletul tău. Sulfetul tău să nu se alăture celor mândri, ci să mergi alături de cei drepți și umili.
3:10 Ia tot ceea ce ți se întâmplă drept bun, știind că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu.
Capitolul 4
4:1 Fiul meu, să-l pomenești și ziua, și noaptea pe cel ce vorbește din Cuvântul lui Dumnezeu, să-l cinstești așa cum îl cinstești pe Domnul, căci unde se dă învățătura Domnului, acolo este și Domnul;
4:2 zi de zi să cauți prietenia sfinților, ca să-ți găsești odihnă în cuvintele lor;
4:3 să nu-ți placă cearta, dezbinarea, ci să aduci pacea între cei ce se ceartă; să judeci cu dreptate; să nu lași pe nimeni să-l condamne pe omul cu pricina;
4:4 să nu te îngrijorezi de nimic.
4:5 Să nu fii grabnic să primești și să nu îți tragi mâna când trebuie să dăruiești.
4:6 Dacă ai, dăruiește, ca să fie aceasta spre iertarea păcatelor tale.
4:7 Să nu șovăiești să dăruiești, nici să nu cârtești când dai; căci știi cine este cinstit în răsplătirile sale.
4:8 Să nu-i întorci spatele celui aflat în nevoie, ci să împarți cu fratele tău ceea ce ai, să nu spui că ceva este numai al tău, căci sunteți tovarăși egali întru cele veșnice, deci cu atât mai mult sunteți egali întru cele vremelnice.
4:9 Să nu-ți îndepărtezi inima de fiul sau de fiica ta și din tinerețea lor să-i înveți frica de Domnul.
4:10 Să nu poruncești cu asprime slujitorului sau slujitoarei tale, care nădăjduiesc în același Dumnezeu ca și tine, ca nu cumva, drept urmare, să se teamă de Dumnezeu, care este deasupra amândurora; căci el nu-i alege decât pe cei pe care Duhul i-a pregătit.
4:11 Iar voi, slujitorilor, supuneți-vă stăpânilor voștri cu respect și teamă, ca unora care sunt ai lui Dumnezeu.
4:12 Să urăști orice fățărnicie și tot ce nu-I face plăcere lui Dumnezeu;
4:13 să nu părăsești poruncile Domnului; ci să păzești ceea ce ai primit, fără să adaugi sau să scoți ceva;
4:14 să-ți mărturisești păcatele Bisericii și să nu vii în rugăciune cu conștiința încărcată. Aceasta este calea vieții.
Capitolul 5
5:1 Dar calea morții este aceasta. Mai întâi de toate, este rea, plină de răutate și de blesteme; pe ea merg ucigașii, curvarii, cei plini de poftă, hoții, idolatrii [cei ce se închină la idoli], ghicitorii, vrăjitorii, martorii mincinoși, fățarnicii, cei mândri, răi, egoiști, invidioși, cei ce vorbesc murdar, cei obraznici și cei aroganți;
5:2 pe calea morții se găsesc aceia care-i persecută pe cei buni – cei care iubesc minciuna, fără să știe care-i răsplata celor drepți, cei ce nu sunt de partea celor buni și nici a dreptei judecăți, care nu urmăresc binele, ci răul, cei care sunt departe de blândețe și răbdare, cei care iubesc lucrurile deșarte și umblă după răsplată, fără milă față de cei în nevoie și care nu se străduiesc să ajute pe cei aflați strâmtorare, fără să-L cunoască pe Cel care i-a făcut, ucigași de copii, care strică chipul Domnului, îi întorc spatele celui aflat în nevoie, îl asupresc pe cel aflat la strâmtorare, nu fac dreptate celor săraci, greșind în toate lucrurile. De toți aceștia, copii, să fiți păziți.
Capitolul 6
6:1 Ai grijă ca nimeni să nu te îndepărteze de această cale a învățăturii, căci cel ce face astfel îți dă învățătură ce te indepartează de Dumnezeu.
6:2 Dacă poți purta întregul jug al Domnului, vei fi desăvârșit; dar dacă nu, fă ceea ce poți face.
6:3 În ceea ce privește însă carnea, îngăduie ceea ce poți. Dar fii cu băgare de seamă la lucrurile închinate idolilor, căci este închinare la zeitățile iadului.
Capitolul 7
7:1 În ceea ce privește botezul, așa să faceți: după ce ați rostit toate aceste învățături [acest crez], botezați în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, în apă curgătoare;
7:2 dar dacă nu aveți apă curgătoare, botezați în orice altă apă și, dacă nu puteți boteza în apă rece, alegeți apă caldă;
7:3 dar, dacă nu aveți de niciuna, turnați apă peste cap de trei ori, în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.
7:4 Înainte de botez însă, cel care botează și cel care este botezat trebuie să postească și, alături de ei, oricare alții pot ține post. Trebuie să-i spuneți celui care urmează a fi botezat să postească înainte de botez o zi, două.
Capitolul 8
8:1 În ceea ce privește postul vostru, să nu fiți ca fățarnicii, care postesc în a doua și în a cincea zi a săptămânii, ci voi să postiți în a patra și în a șasea zi.
8:2 Nici să nu vă rugați că fățarnicii, ci cum a poruncit Domnul în Evanghelia Sa, așa să vă rugați: „Tatăl nostru, care ești în cer, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Dă-ne pâinea cea de toate zilele. Și iartă-ne precum iertăm și noi celor ce ne greșesc. Și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de rău: căci a Ta este puterea și gloria în veci.”
8:3 De trei ori pe zi să vă rugați astfel.
Capitolul 9
9:1 În ceea ce privește euharistia, în felul acesta să aduceți mulțumire.
9:2 Mai întâi vinul: „Îți mulțumim, Tatăl nostru, pentru viața și cunoștința pe care ne-ai adus-o prin Isus, Fiul tău, a Ta să fie gloria în veci.
9:4 Așa cum această pâine a fost odată împrăștiată pe munți, apoi a fost strânsă și a devenit una, tot așa Biserica să fie strânsă de la marginile pământului în împărăția Ta; căci a Ta este gloria și puterea prin Isus Hristos în veci.”
9:5 Nimeni să nu mănânce sau să bea euharistia (trupul Domnului), în afară de cei botezați în numele Domnului, căci adevărat a vorbit Domnul spunând: „Nu dați câinilor lucruri sfinte.”
Capitolul 10
10:1 Dar după ce ați încheiat aceasta, să vă rugați astfel:
10:2 „Mulțumim, Tată sfânt, pentru numele Tău sfânt, pe care l-ai lăsat să locuiască în inimile noastre, pentru învățătura, credința și veșnicia pe care ni le-ai făcut cunoscute prin Isus, Fiul tău; a Ta să fie gloria în veci.
10:3 Tu, Stăpâne Atotputernic, ai creat toate lucrurile pentru numele Tău, ai dat și carne, și băutură pentru plăcerea oamenilor, ca să avem de ce să-Ți mulțumim, ne-ai dat hrană spirituală și viață veșnică prin Fiul Tău.
10:4 Mai presus de toate, mulțumim pentru că ne mântuiești, a Ta să fie gloria în veci.
10:5 Amintește-ți, Doamne, de Biserica ta, ca s-o izbăvești de orice rău și s-o desăvârșești în dragostea Ta, s-o chemi din cele patru vânturi, să-i chemi chiar și pe cei sanctificați pentru împărăția Ta, pe care ai pregătit-o pentru ei; căci a Ta este împărăția și gloria în veci.
10:6 Vină harul tău și treacă această lume. Osana Fiului lui David. Dacă este cineva sfânt, să vină (la euharistie), dacă nu este, să se pocăiască. Maranata. Amin.”
10:7 Dar însărcinați-i pe profeți să aducă mulțumiri, dacă vor să facă acest lucru.
Capitolul 11
11:1 De aceea, pe oricine va veni și vă va învața lucrurile pomenite mai sus, să-l primiți;
11:2 dar dacă învățătorul însuși se întoarce și aduce altă învățătură care să vă clatine, nu-l ascultați; dacă însă vine să îmbogățească neprihănirea voastră și cunoștința despre Domnul, prețuiți-l ca pe Domnul.
11:3 În ceea ce privește apostolii și profeții, faceți așa cum va învață Evanghelia.
11:4 Pe fiecare apostol care vine la voi să-l primiți ca pe Domnul Însuși.
11:5 El va sta cu voi o zi, poate două, dacă este nevoie, dar dacă va rămâne cu voi trei zile, este un profet mincinos.
11:6 La plecare, apostolul să nu ia cu el decât pâine care să-i ajungă până la locul de odihnă; dacă va cere bani, este un profet mincinos.
11:7 Să nu ispitiți sau să vă certați cu vreun profet care vorbește în duhul; căci orice păcat vă va fi iertat, în afară de acesta.
11:8 Nu oricine vorbește în duhul este însă profet; ci profet este cel care are inima Domnului, căci după inimă îi veți cunoaște pe profeții adevărați și pe cei mincinoși.
11:9 Niciun profet care poruncește în duhul să se aștearnă masa nu va mânca el însuși la ea, căci atunci ar fi un profet mincinos;
11:10 și orice profet care propovăduiește adevărul, dar nu îl trăiește, este un profet mincinos;
11:11 orice profet care este adevărat și recunoscut și slujește în taină vizibilă a Bisericii, dar care nu îi învață pe alții să facă ceea ce el însuși face, nu va fi judecat de voi, căci judecata lui este în mâna Domnului, așa cum a fost și cu profeții din vechime.
11:12 Dar pe oricine vă va spune în duhul: „Dați-mi bani sau lucruri de felul acesta”, să nu-l ascultați; dacă însă vă va vorbi despre alții care sunt în nevoie, ca să le dați ajutor, să nu-l judece nimeni.
Capitolul 12
12:1 Oricine vine în numele Domnului să fie primit, dar să-l cercetați și să-i cunoașteți caracterul, căci aveți cunoștință despre bine și rău.
12:2 Dacă cel care vine la voi este un călător, ajutați-l cât puteți; dar să nu rămână cu voi mai mult de două sau trei zile, decât dacă este neapărată nevoie.
12:3 Dacă dorește să rămână cu voi și este meșteșugar, să-și câștige pâinea muncind;
12:4 dacă nu cunoaște niciun meșteșug, ajutați-l după cum veți vrea, ca niciun creștin să nu lenevească în mijlocul vostru;
12:5 dacă însă nu vrea să vă asculte, înseamnă că este un șarlatan. De astfel de oameni să vă păziți.
Capitolul 13
13:1 Orice profet adevărat care dorește să locuiască împreună cu voi își merită hrana,
13:2 la fel și un învățător adevărat, întocmai ca un muncitor.
13:3 De aceea, cele dintâi roade ale fiecărei recolte de vin și făină, din bivoli și din oi să le dați profeților, căci ei sunt marii voștri preoți;
13:4 dar dacă nu aveți niciun profet, dați-le săracilor.
13:5 Dacă dați un ospăț, luați și dați primele roade după poruncă;
13:6 tot așa să faceți când deschideți un ulcior de vin sau ulei, mai întâi să dați profeților;
13:7 și tot așa să dați din bani, haine și din tot ce aveți, așa cum veți crede că se cuvine, după poruncă.
Capitolul 14
14:1 În ziua Domnului, când vă adunați, frângeți pâinea și dați mulțumire, după ce v-ați mărturisit păcatele, ca jertfa voastră să fie curată.
14:2 Dar nimeni care nu s-a împăcat cu aproapele lui să nu vi se alăture, decât dacă se împacă, pentru ca jertfa voastră să nu fie pătată;
14:3 căci așa vorbește Domnul: „«În orice loc și-n orice vreme aduceți-Mi o jertfă curată, căci Eu sunt un Împărat măreț»”, spune Domnul, „«iar Numele Meu este minunat între neamuri».”[5]
Capitolul 15
15:1 De aceea, alegeți-vă episcopi și diaconi vrednici de Domnul, bărbați blânzi și fără lăcomie, sinceri și primiți de toți, căci ei vor face pentru voi slujba de profeți și învățători.
15:2 De aceea să nu-i disprețuiți, căci ei sunt dintre cei cinstiți și prețuiți între voi, împreună cu profeții și învățătorii.
15:3 Mustrați-vă unii pe alții, dar nu cu mânie, ci cu pace, cum vă învață Evanghelia; dar nu vorbiți cu cel ce i-a greșit vecinului său și nici să nu-l ascultați până nu se pocăiește.
15:4 Toate rugăciunile, milosteniile și faptele voastre să le faceți după porunca Evangheliei Domnului nostru.
Capitolul 16
16:1 Vegheați la viața voastră; candela voastră să nu se stingă și nici nu încetați să vegheați, ci fiți gata, căci nu știți ceasul când va veni Domnul nostru.
16:2 Strângeți-vă adesea împreună, căutând ce este bun pentru sufletele voastre; căci toată credința voastră va fi zadarnică dacă nu veți fi credincioși până la capăt.
16:3 Căci în vremurile din urmă se vor înmulți profeții mincinoși, oile se vor preface în lupi, iar dragostea se va preface în ură;
16:4 și, din cauză că nedreptatea va fi mare, oamenii se vor urî unii pe alții, se vor persecuta și se vor trăda; atunci, Înșelătorul lumii se va da drept Fiul lui Dumnezeu, va face semne și minuni, iar pământul va fi dat în mâinile sale; el va face lucruri nelegiuite, cum nu s-au întâmplat de la începutul lumii.
16:5 Atunci creația omului va fi dată în vileag și mulți vor fi condamnați și vor pieri; dar cei care vor păstra credința vor fi mântuiți chiar de stânca judecății.
16:6 Apoi vor apărea semnele adevărului; mai întâi semnul de pe cer, apoi sunetul trâmbiței și apoi învierea morților.
16:7 Și așa cum a fost spus: „Domnul va veni și toți sfinții Săi vor veni odată cu El;
16:8 apoi va vedea lumea pe Domnul venind pe norii cerului.”
[1] Eusebiu din Cezareea sau Eusebiu de Cezareea (260/265-339/340 î.Hr.) a fost episcop de Cezareea în Palestina, teolog, apologet şi istoric al Bisericii creştine.
[2] Atanasie (Atanasiu) cel Mare (n. cca. 295 – d. 2 mai 373, Alexandria, Egipt) a fost un episcop creştin din secolul al IV-lea cu un rol de seamă în combaterea arianismului.
[3] Origen (n. cca. 185 – cca. 254) a fost un învăţat şi un teolog creştin considerat ca fiind unul dintre cei mai reputaţi Părinţi ai Bisericii. Se crede că s-a născut în Alexandria (Egipt) şi că a decedat la Tir, în Fenicia.
[4] Versiune disponibilă la adresa www.earlychristianwritings.com/text/didache-hoole.html.
[5] Maleahi 1:11
