de John F. MacArthur, Jr.
Vom trata un subiect foarte important pentru noi toți. nu voi lua un text specific, deși vom acoperi câteva texte până la final. Vom evalua mișcarea carismatică din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu, anume interpretarea Bibliei. Un lucru care permite continuarea mișcării carismatice este interpretarea greșită a Scripturii. Mișcarea aceasta înflorește și în America și în lume, pe baza Scripturii.
Adevărata interpretare biblică nu există în mișcarea carismatică. Dacă interpretăm Biblia corect vom elimina majoritatea lucrurilor existente în mișcarea carismatică. Această știință de interpretare corectă a Bibliei se numește hermeneutică. Acesta este un cuvânt al teologilor pentru a explica știința interpretării biblice. Hermeneutica este o piatră de bază în discernerea teologiei. Penticostalii și carismaticii tind să bazeze învățătura lor pe o interpretare incorectă a Bibliei.
Un penticostal, Gordon Fee, a scris:
Penticostalii, în ciuda unor excese, sunt adesea lăudați pentru redarea bucuriei în Biserică, a entuziasmului misionar, a vieții în DS. Dar au o proastă hermeneutică. Atitudinea lor față de Scriptură exclude adesea exegeza științifică și hermeneutica. Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie să îi fim supuși. în locul hermeneuticii științifice s-a dezvoltat o hermeneutică pragmatică. Supunere față de ceea ce trebuie luat literal – spiritualizare, alegorizare și devoționalizare a restului. Trebuie observat că în general, experiența penticostală a precedat hermeneutica. Penticostalul tinde să exegizeze experiența lui.
Aceasta este evaluarea unuia dintre ei. Evaluarea este corectă. Uitați-vă la TV carismatică să vedeți despre ce este vorba.
Poate ați văzut cu oroare la Trinity Broadcasting Network, intervievau un oaspete și acesta explica baza biblică a misiunii sale. Citez: misiunea mea se bazează în întregime pe versetul vieții mele, Matei 19:26, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile”. Dumnezeu mi-a dat acest verset, deoarece m-am născut în 1926. Intrigat de această metodă de a obține un verset al vieții, prezentatorul a luat Biblia și a început să caute. Eu m-am născut în 1934, a spus el, deci versetul meu trebuie să fie Matei 19: 34. Ce spune? Apoi a descoperit că Matei are numai 30 de versete. A dat la Luca și a citit Luca 19: 34 „Domnul are nevoie de el”. încântat a exclamat: Domnul are nevoie de mine. Ce verset de viață minunat. Nu am avut un verset de viață până acum, dar Domnul mi-a dat unul. Mulțumesc Doamne Isuse, aleluia. și au început să aplaude.
Soția prezentatorului, care citea și ea din Luca 19 a spus: așteaptă, nu poți folosi asta. Versetul acesta vorbește despre un măgar. Acest incident bizar vă dă o idee despre abordarea Scripturii de către carismatici. Unii caută un cuvânt de la Domnul și joacă ruletă cu Biblia. Învârt Biblia căutând ceva ce pare aplicabil la încercarea prin care trec,și spun că Domnul le-a dat acel verset. Apoi Domnul le-a dat și interpretarea. Aceste lucruri sunt prostești.
Poate ați auzit povestea familiară a omului care căuta călăuzire cu privire la o decizie majoră. A închis ochii, deoarece nu știa unde să se uite. și vroia un răspuns de la Domnul. A deschis Biblia, a pus degetul la 27:5, „Iuda s-a spânzurat”. Gândindu-se că acest verset nu este de ajutor, a încercat din nou. Degetul i-a căzut pe versetul din Ioan 13:27, „ce ai de făcut, fă repede”. Nu confirm autenticitatea povestirii, dar arată ceva.
A căuta sensul în Scriptură printr-un proces mistic, este o teologie proastă. A căuta sensul în Biblie, dincolo de înțelegerea istorică, gramaticală, logică a contextului este neînțelept și periculos. Dacă scoți din context o idee din Biblie și o învârți, evident că o poți substanția. Am auzit despre un predicator care nu vedea bine ca femeile să-și strângă părul în vârful capului. El spunea că părul unei femei trebuie ținut în jos. A predicat împotriva părului strâns coc. Textul lui era „cocule vino jos”, din Matei 24, unde spune: cei de pe acoperiș să nu coboare. Dacă extragi ceea ce vrei , probabil obții acel lucru din verset. Râdem, deoarece este bizar, dar acesta este procesul folosit de mulți pentru a baza experiențele sau a inventa o teologie.
Hermeneutica realizează că Biblia are un sens dat de Dumnezeu, separat de noi. Scriptura înseamnă ceva, chiar dacă nu pentru mine. Ceva în sine. Acel sens este determinat de Dumnezeu, Autorul, nu de unul care trece printr-o experiență mistică. Sarcina celui care interpretează este de a discerne sensul, de a-l descoperi, nu de a-l citi. Interpretarea corectă este importantă. Petrecem 3-4 ani la seminar învățând oameni cum să facă acest lucru, deoarece este baza misiunii. A interpreta Biblia incorect înseamnă a nu o crede.
Îți lipsește adevărul. A interpreta Scriptura pentru a o face să spună ce nu s-a intenționat niciodată este o cale spre diviziune, erezie și apostazie. În ciuda pericolelor interpretării greșite, totuși sunt oameni azi care o abordează mistic, fără a înțelege știința interpretării și o fac să spună ce vor ei. Poate ați fost la un studiu biblic unde fiecare spune ce înseamnă un verset. La final ai o fântână de ignoranță. nu contează ce înseamnă un verset pentru mine sau pentru tine, ci contează ce a vrut Dumnezeu să spună prin el.
Fiecare verset are un sens intrinsec, separat de noi și trebuie să discernem sensul real al Bibliei. De aceea ani de zile vă explic sensul Cuvântului lui Dumnezeu separat de experiența personală, care este irelevantă. 2 Tim. 2:15: Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului. Dacă nu împarți drept Cuvântul, trebuie să-ți fie rușine. Interpretarea corectă implică dedicare și muncă.
Nu pot să vă fac acum un curs de hermeneutică așa ca la seminar. Dar vă sugerez trei erori care trebuie evitate:
1. Nu faceți neapărat un punct principal, cu prețul unei interpretări corecte.
Este ca predicatorul care a spus: am o predică bună, dacă aș găsi un verset să meargă cu ea.” Nu prescrie teologia ta proprie și apoi potrivește Biblia după ea. Poate ai un gând bun. Poate chiar principiul tău este adevărat, dar nu sacrifica corecta interpretare a Bibliei.
Am citit acum câțiva ani o ilustrație în Talmudul evreiesc. Un rabin încerca să convingă oamenii că prima grijă a vieții este grija pentru aproapele. Este ceva bun. Dar el vroia să ilustreze aceasta cu imaginea de la turnul Babel și le-a spus că pietrele de la Babel din Geneza 11, construirea turnului prin așezarea pietrelor ilustrează ideea lui. Constructorii turnului erau frustrați pentru că au pus pe primul loc materialele și apoi oamenii.
Unde scrie acest lucru în Geneza? El a spus: odată cu înălțarea turnului, pietrele trebuiau cărate tot mai sus. Cu atât mai sus trebuia mers. Dacă un om cădea din turn la coborâre, nu păsa nimănui, deoarece pierdea doar un om – nu cărămizile. Dar dacă cădea la urcare, plângeau pentru că au pierdut cărămizile. Rabinul a spus că de aceea le-a schimbat Dumnezeu limbile, deoarece nu dădeau prioritate ființelor umane.
Acest lucru nu este în Gen. 11. Nici în Biblie. Schimbă sensul Gen. 11 total. Este adevărat că oamenii sunt mai importanți decât cărămizile, dar nu aceasta este ideea la turnul Babel. Ge. 11 nu vorbește despre importanța oamenilor sau a cărămizilor. Ideea era că Dumnezeu este mai important decât idolii și Dumnezeu judecă idolatria.
La o conferință biblică din Wisconsin, am predicat împreună cu un alt predicator în fiecare seară. La prânz într-o zi am spus: ce predici diseară? El a spus: despre răpirea bisericii. Am întrebat din ce text și a răspuns Ioan 11. Răpirea bisericii nu este în Ioan 11. Este învierea lui Lazăr. Dar el a alegorizat că Lazăr e biserica, Marta este sfinții VT, Maria sunt sfinții din necazul cel mare. Oamenii au apreciat ca profundă predica lui în acea seară. La final m-a întrebat dacă am mai întâlnit așa o idee despre Ioan 11 și i-am spus că nimeni nu a mai văzut așa ceva. El a luat-o ca un compliment. Seara următoare s-a ridicat și a spus “John MacArthur mi-a zis că nimeni nu a văzut așa ceva în Ioan 11, doar eu.”
Vreau să spun că răpirea bisericii nu este în Ioan 11. Dacă faci Ioan 11 să spună ceva ce nu este adevărat, nu este un mod corect de abordare a Scripturii. Dumnezeu nu a ascuns adevăratul sens, dar nu întotdeauna îl găsim imediat. Trebuie să muncim. 1 Tim. 5:17 : Prezbiterii (Sau: bătrâni.) care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora.
Azi nu prea avem respect pentru lucrarea teologilor dăruiți, care instruiesc oamenii în înțelegerea Bibliei corect, care muncesc ani de zile studiind și interpretând Biblia. Această lipsă de respect este caracteristică carismaticilor. Ei așa ne privesc. O doamnă a scris o scrisoare: problema ta este că ești prea băgat în Biblie. Lasă Biblia, și nu mai studia atât. Carismaticii accentuează mai mult ceea ce spun oamenii din congregație că le-a spus Isus din acel verset. Este o diferență între interpretările oamenilor simpli și ale teologilor.
Am auzit un interviu la radio cu o femeie pastor carismatică. A fost întrebată cum face predicile. Ea a spus că le primește de la Dumnezeu. Unii cred că nu este spiritual să studiezi. Ei iau un verset din context, anume că DS vă va da ce trebuie să spuneți atunci.
Deci urci la amvon și spui ce îți trece prin minte. De aceea au inventat o teologie. Deoarece nu au nici o idee ce vor spune până nu o spun. Trebuie să fim preocupați de această abordare. Dacă sacrifici interpretarea corectă a Bibliei pentru a sublinia o idee, atunci tu ești autoritatea finală, nu Dumnezeu.
2. nu spiritualiza sau alegoriza un text.
Unii cred că Biblia este o fabulă care ne învață ce vrem. O miriadă de ilustrații există, dar îmi amintesc când Jerry Mitchell era parte din echipa noastră și a venit la el un cuplu pentru consiliere maritală. A vorbit cu i și după 30 de minute, le-a spus: sunteți căsătoriți doar de 6 luni și deja vreți să divorțați. de ce v-ați mai căsătorit? Sunteți departe unul de altul. La care, soțul a răspuns: predica aceea a pastorului despre zidurile de la Ierihon ne-a determinat să ne căsătorim. Ierihon? Ce are a face cu căsătoria? Răspunsul a fost: oamenii au cerut cetatea, au mers d 7 ori în jurul ei și zidurile au căzut. Dacă un tânăr crede că Dumnezeu vrea să îi dea o fată, o cere, merge în jurul ei de 7 ori și zidurile inimii ei vor cădea. Așa am făcut și ne-am căsătorit. Jerry a spus: glumești, nu-i așa? dar era adevărat. Mulți s-au căsătorit datorită aceleiași predici. Unii cred că mariajele lor sunt făcute în cer. Atunci această căsnicie a fost o alegorie proastă.
Aceasta este interpretarea care a continuat din primele zile ale bisericii și continuă și azi, mai ales la carismatici. Am ascultat o serie din Neemia. Scopul cărții Neemia, după acest predicator carismatic era învățarea doctrinei carismatice. Zidurile Ierusalimului erau în ruine, adică reprezentau zidurile personalității umane. Neemia era DS. Fântâna regelui era botezul cu DS. Mortarul din ziduri erau limbile. Neemia ne învață, după el, că DS vrea să vină să rezidească zidurile prin botezul cu DS și vorbirea în limbi.
Am vorbit cu acel pastor despre aceasta și am avut o conversație interesantă. Am încercat să-i arăt că era doar invenția imaginației lui – din VT și NT, dar nu intenția lui Neemia. A fost de acord. Poți predica un adevăr , dar dacă spiritualizezi textul , legitimizezi spiritualizarea oricărui text, ceea ce te duce la ce concluzie vrei tu.
Pentru abordarea corectă ai nevoie de Isus pe drumul Emausului (Luca povestește): de la Moise și profeți le-a explicat lucrurile cu privire la El și la Scripturi. Termenul a explica este hermeneuo în greacă, de unde avem hermeneutică. El le-a interpretat VT. A folosit hermeneutica. El este învățătorul model. A folosit metode de interpretare sănătoase.
Când învățăm Cuvântul lui Dumnezeu, când ajungem la concluzii, vrem să fim siguri că nu facem erori severe:
1. Subliniem idei sacrificând interpretarea corectă a Bibliei
2. Spiritualizăm și alegorizăm ceva ce nu este acolo
3. Studiul superficial. Studiul superficial este la fel de dezastruos.
Deci, cum interpretăm Scriptura? Vă dau 5 principii sănătoase pentru a face acest lucru.
1. principiul literal.
Când mergem la Biblie este ceva de bază. Dumnezeu ne vorbește în limbaj normal. Comun, de zi cu zi. Teologii îl numesc: “Usus Loquendi” în latină. Cuvintele Scripturii trebuie interpretate la fel cum înțelegem cuvintele zilnice. Dacă spune cal, este cal. Dacă spune că aplecat undeva, a plecat undeva. Dacă spune casă, e casă. Om este om. Nu trebuie extrapolat mistic, alegorizat. Este literal. Înțelegem Scripturile în sensul literal.
Sunt și imagini figurative, metafore, hiperbole, onomatopee, etc. chiar și sarcasmul poate fi găsit și exagerarea, simbolistica din literatura profetică. Dar în limbaj normal. și noi folosim simboluri. Spunem: omul acela este drept ca bradul. Sau puternic ca un taur. Când folosim simbolul vrem să subliniem o idee. Deci, când interpretăm Biblia, nu suntem la vânătoare de experiențe mistice extrapolat. Rabinii au început cu secole în urmă să caute acestea. Unii spun că Avraam avea 318 slujitori. În Biblie nu se spune aceasta dar ei spun că este sensul secret al cuvântului Avraam. În ebraică sunt trei consoane în acest nume: Br, Ra, Hm. Restul sunt vocale sau puncte de respirare. Dacă iei “Br, Ra, Hm,” din numele lui, au echivalente numerice și adunate sunt 318. Deci sensul secret sunt 318 slujitori.
Rabinii făceau chestii din acestea. Chiar mai bizare. În Biblie este uneori folosit și limbajul figurativ. Ocazional. Dar este evident, în cursul normal al înțelegerii limbajului. Scriptura nu a fost scrisă să încurce oamenii. Nici să-i facă confuzi – ci pentru a clarifica lucrurile. Pildele sunt doar ilustrații. Nu sunt ghicitori și majoritatea au fost explicate de Isus. El a spus că sensul va fi revelat celor către sunt ai Lui în DS. Deci nu putem abandona interpretarea literală în favoarea misticului, alegoricului, metaforicului, care anulează speranța de a obține acuratețea și coerența și care ne aruncă într-un câmp imaginar.
Majoritatea carismaticilor predică din imaginație, cu dovezi textuale. Multă imaginație, puțină hermeneutică. Când nu discerni sensul literal, nu înțelegi Scriptura, ci o folosești ca pe un sclav, modelând-o în ce vrei să spui. Începem deci cu principiul literal.
2. principiul istoric
Când Scriptura a fost scrisă, ei înțelegeau ce spune. Ca și Constituția. Toți au înțeles-o atunci când a fost scrisă. După sute de ani, încercăm să vedem ce au vrut. De ce? Deoarece istoria este diferită. Timpul a trecut. Cultura s-a schimba. Circumstanțele s-au schimbat. Modul de exprimare s-a schimbat. Încercăm să înțelegem un document vechi și să reconstruim sensul. La fel este cu Biblia. Orice document vechi necesită interpretare. Cum? Punându-l în contextul istoric.
Sunt uimit când aud pe cineva spunând Ioan 3: trebuie să te naști din apă și din duh, că ar însemna nașterea fizică și cea spirituală. Când o femeie naște, acolo este apă. Apa se rupe, bebelușul se naște. Problema este că în contextul ebraic, evreii nu spuneau că apa se rupe. Acesta este un colocvialism american, pus pe o carte antică, care nu ar însemna nimic pentru acei oameni. Deci, la ce apă se gândea? În sens istoric. În contextul ebraic, singura apă la care se gândeau, mai ales Nicodim, era cea a lui Ezechiel, care a spus: vine ziua când Domnul vă va spăla cu apă curată și va pune Duhul Lui în voi. În contextul noului Legământ, nu un colocvialism american.
Deci este nevoie de principiul istoric. Când Isus intră în curtea Templului șui spune că este lumina lumii, era un lucru ciudat într-un moment ciudat. Sunt apa vieții, cine va bea, din el vor curge râuri de apă vie. Despre ce vorbește? De ce face astfel de remarci? În Ioan 8: Eu sunt lumina lumii, o spune în curtea Templului, unde era un candelabru uriaș care era aprins de 8 zile, la serbarea luminilor. Se stinsese cu o zi înainte de a intra El și ideea era: acesta s-a stins, dar Eu sunt lumina lumii și eu nu Mă sting niciodată. Când a spus că e apa vieții, ei mergeau la Hallels, să celebreze apa care a ieșit din stâncă în pustie. Ideea era: a fost apă, dar una temporară. Eu sunt apa și dacă beți nu vă va mai fi sete, veți izvorî apă.
Contextul dă sensul. Trebuie să ne întoarcem. Care sunt trăsăturile istorice? Care sunt caracteristicile cetății în care trăiau credincioșii care au auzit aceasta? Ce se petrecea acolo? Care era politica? Cine domnea? Care erau presiunile sociale? Care erau tensiunile, problemele, crizele? Am cercetat mult aceste informații ca atunci când urc la amvon să fac ceva clar. Sunt uimit că vin oameni la mine și spun: știi pasajul acela..este așa de clar, mă întreb de ce nu l-am văzut până acum. Motivul este clar, ai înțeles pentru că ți-am dat contextul în care are semnificație. Este simplu și clar acum. Era simplu pentru cel care era acolo și-l auzea prima dată.
Pentru a răspunde la întrebări istorice, culturale, folosim dicționare biblice, cărți de istorie, comentarii, etc.
3. principul gramatical.
Mergi la un text din Scriptură și trebuie să-l abordezi gramatical. Se numește sintaxă. Lexigrafia este studiul cuvintelor, sintaxa este studiul relației cuvintelor. Trebuie să înveți despre verbe, adverbe, adjective, infinitive și participii, prepoziții. Despre conjugarea verbelor, cazul substantivelor și subiectelor. Ablativul și genitivul, acuzativul și nominativul. Înveți structura limbajului, antecedentele, relațiile. Propoziții condiționale și non-condiționale.
Avem cei mai buni oameni din universități, crema cremelor națiunii noastre și unul din patru dintre cei care vin la seminar poate trece examenul de engleză. Unul din patru. Ei citesc engleză, dar nu înțeleg structura limbajului. De aceea nu-i poți învăța o limbă străină.
Avem oameni care nu vor putea niciodată să înțeleagă structura limbajului străin ebraic, grec, pentru că nu o înțeleg nici pe cea engleză, când încearcă să interpreteze Biblia. Gramatica nu este subiectul favorit al tuturor. Gramatica e doar gramatică. Trebuie să o înveți. Dar este esențială în interpretarea cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii mă întreabă ce fac prima dată când pregătesc un mesaj. Studiez textul biblic în limbajul original și învăț gramatica și înțeleg relațiile cuvintelor. Verific structura propoziției, gramatica, pentru a înțelege ce spune și ce modifică ce, și cum se potrivesc toate.
Când predic, ideea pe care vreau să o transmit este conținută în verbul principal. Și ideile de sprijin sunt în participiul ce modifică verbul principal. Puteți face aceasta citind comentarii care vă ajută, studiind Biblia inductiv. Ruperea în propoziții diagrame, ceva ce trebuia să facem, dar nimeni nu mai face.
4. principiul sintezei.
Vechii reformatori foloseau expresia: “Scriptura Intra Pratatum” (sp.). adică Scriptura își este propriul interpret. Ce este principiul sintezei? Că interpretez un pasaj dat din Biblie în lumina restului Bibliei. Nu spun: wow, uite o doctrină nouă. Dacă contrazice alte lucruri din Biblie, interpretezi greșit. Pentru că Scriptura este consistentă cu ea însăși. . de ce? Pentru că a scris-o un autor perfect. Dumnezeu.
Scriptura interpretează Scriptura. DS nu este în dezacord cu sine și poți interpreta Cuvântul lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu. Este un lucru esențial.
5. principiul practic.
Care e sensul literal, apoi care e trecutul istoric, contextul? Care sunt componentele gramaticale? Cum sintetizează aceasta cu restul Bibliei? Faci o idee, apoi o susții cu alte versete, pentru a vedea dacă este învățătura Scripturii și își elucidează propriul adevăr. Apoi întrebi: ce înseamnă aceasta pentru mine? Cum se aplică la viața mea? Dar aceasta este ultima întrebare. Nu prima.
Vă recomand o carte de ajutor: Dick Mayhue „Cum să interpretez Biblia” este o unealtă uimitoare.
Acest 5 principii de interpretare a Scripturii, mai au o componentă: principiul DS și al iluminării. Chiar după ce ai luat-o literal, gramatical, istoric, sintetizat, dacă nu ai lumina DS, este în zadar. Doar El cunoaște lucrurile ce vin de la Dumnezeu.1 Cor. 2. El ne învață. el este ungerea din 1 Ioan 2:27.
Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. Nu spune că nu avem nevoie de învățători, deoarece El a dat apostoli, profeți, evangheliști, pastori învățători. A dat darul de învățare și predicare. Dar este o asigurare ca să știm diferența între erezia discutată în 1 Ioan 2 și adevărul cu privire la Evanghelia lui Hristos, pentru că avem DS. Nu garantează interpretarea corectă a fiecărui verset biblic. Avem nevoie de învățători. Dar cu privire la baza Bibliei, putem discerne prin DS adevărul de eroare.
Patru texte sunt interpretate greșit adesea, de carismatici. Am să aplic ce am învățat, să vă ajut să înțelegeți ce ușor se pot înțelege.
Matei 12 hula împotriva DS. „De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.” V. 31.
Ce este hula împotriva DS? Dacă asculți pe carismatici, pe Charles și Francis Hunter, soț și soție, care au scris cărți și vorbesc itinerant mereu, ei spun: cine se îndoiește de vorbirea în limbi este blasfemie împotriva DS. Orice critic al mișcării carismatice blasfemiază pe DS. Critica erorii carismaticilor este egal cu hula împotriva DS.
Când cineva neagă vorbirea în limbi în zilele noastre sau că botezul cu DS este o experiență post salvare, comite un păcat de neiertat. În acest pasaj, un demon poseda un om născut orb și surd, care a fost adus la Isus și vindecat de Acesta. Fariseii au auzit și au spus că scoate draci cu degetul lui Beelzebul, satan al filistenilor, prințul duhurilor rele. Spuneau că Isus folosea puterea celui rău.
După principiul interpretării învățat, primul lucru ne uităm la sensul literal. Fariseii credeau ad literam că Isus folosește puterea lui Satan. Principiul istoric: lucrarea lui Isus era de doi ani și făcuse numeroase minuni care dovediseră că era Dumnezeu. Mesia. Concluzia era că este Dumnezeu. Dar ei au conclus: că are puterea lui satan. Opusul.
Principiul sintezei: verificăm alte părți din Biblie și găsim la botezul lui Isus că a primit DS. După botez DS s-a coborât ca porumbel peste El. am învățat că Isus când făcea minuni, era DS care lucra prin El. deci DS alunga demoni.
Blasfemia împotriva DS era deci să atribui lucrările lui Hristos, făcute de DS, lui satan. Aceasta este blasfemia împotriva DS. Revelarea divinității lui Hristos, minunile făcute de El, învățăturile să le atribui celui rău. Pentru aceasta nu poți fi iertat. De ce? Pentru că ai văzut tot, ai auzit tot și ai conclus că e satanic – nu poți fi salvat. Nu spune nimic despre limbi sau mișcarea contemporană carismatică.
Știm că toți păcătoșii rezistă DS. Cei care suntem convinși de DS și ne luptăm înapoi comitem blasfemie, dar putem fi salvați. ca să ajungi la gradul de blasfemie de unde nu mai poți fi salvat este să ai revelația și să concluzi opusul adevărului. Pentru că pentru a fi salvat trebuie să recunoști pe Isus ca Dumnezeu.
În primul rând, păcatul împotriva DS la care se face referire acolo este un eveniment istoric. Doi, dacă era vreo aplicare pentru noi, aceasta ar fi respingerea lui Hristos, când ai cunoașterea deplină.
Evrei 13:8: Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!. În orice biserică penticostală intri au un verset pe front sau pe o placă, ce spune: Evrei 13:8.
De ce este așa de important? Ei spun: dacă Isus boteza cu vorbirea în limbi ieri, o face și azi. Prostia acestei interpretări este că vorbirea în limbi nu a început până în Fapte 2. Deci Isus este același ieri, azi și în veci, dar El nu a făcut aceasta. Da, dar a făcut minuni. Înainte de întemeierea lumii El nu trimitea DS la limbi de foc.
Avem o afirmație despre esența eternă și mutabilă a lui Hristos. El este neschimbat. Nu că face la fel aceleași lucruri. Marcu 16: semnele acestea vor însoți pe cei care cred …vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi. Penticostalii accentuează aceasta. Nu scot demoni, nu beau ceva de moarte, care să nu îi afecteze , nu vindecă bolnavii, dar ei spun că vindecă bolnavii și vorbesc în limbi. și chiar că scot demoni. Dar cu privire la șerpi, Hunter spune: dacă apuci un șarpe accidental, la aceasta se referă evanghelia lui Marcu. Accidental? Sau dacă bei otravă accidental? Nu ne va face rău. Aleluia. Cea mai bună asigurare.
Interpretarea lor nu este literală. Nu este nimic accidental acolo. Istoric, vorbește de era apostolică. Ei spun că șarpele cel mare este satan și când ne mușcă, Dumnezeu ne eliberează de otrava lui mortală. Ceea ce este o alegorie.
Este multă iresponsabilitate în tratarea acestor texte. Nu trebuie să criticăm mișcarea. Trebuie să mergem dedesubt să le arătăm greșelile.
2 Tim. 2:15: Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului. Trebuie să protejăm integritatea Scripturii printr-o interpretare corectă. Pavel făcea corturi, din bucăți de material. Dacă nu tăia bine părțile, nu se potrivea întregul, ca la o rochie sau o cămașă. tai bine, coși, merge. Dacă nu tai bine, teologia întreagă nu se potrivește și oamenii obțin o teologie obtuză, bizară, fără sens și incoerentă.
Trebuie să știm să împărțim adevărul corect. Scriptura transmisă eronat hrănește confuzia. De aceea este un haos carismatic.
Să ne rugăm: Tată, mulțumesc pentru aceste considerente despre interpretarea biblică. Fă-ne credincioși, să realizăm că mulți oameni din această mișcare te iubesc și sunt doar victime ale interpretării greșite date cu autoritate de oameni care par convingători. Te rugăm ca DS să le dea discernământ. Dacă sunt credincioși adevărați să discearnă între erezie și evanghelia adevărată. DS să-i conducă spre învățători adevărați care să-i învețe o corectă interpretare a Scripturii, ca să nu mai fie confuzi și să nu piardă oportunitatea creșterii spirituale. Să îți dea slava care Ți se cuvine. Mulțumesc că urmăm pașii Tăi. Fă-ne credincioși Cuvântului care înțeles corect, trebuie aplicat. Totul spre slava Ta, în numele lui Isus. Amin.
