Aleg sa nu fiu carismatic

Notă de Phil Scovell.

Aceasta este mărturia scrisă de mine și numită: de ce aleg să nu fiu baptist. Am vrut să arăt mărturia fratelui meu cum a scris-o el, iar cititorul poate compara lucrarea mea cu a lui.

Aleg să nu fiu carismatic

de Raymond J. Storms
2 aprilie 1977.

Mâine îmi voi citi demisia membrilor Adunării lui Dumnezeu, Calvary Assembly of God – o biserică ce m-a primit acum 10 ani, în prima mea duminică în Glens Falls, New York, la amvon, cu 28 de oameni în congregație. În acești 10 ani, noi am remodelat și dublat facilitățile, am cumpărat o parohie și 17 acri de pământ, am început o școală care s-a triplat în al doilea an, am crescut venitul de 20 de ori și am ajuns la o prezență de 10000.

Ieri i-am scris fratelui meu, care este executiv la clubul PTL, pentru a anula a doua mea apariție la Jim Bakker, “Praise the Lord Club”.

Acum doi ani, am refuzat o slujbă care era o piatră principală denominală. Am fost un copil cu păr blond în cercurile carismatice sau penticostale. Asta când carismaticii sunt populari la nivel trans-denominal.

O voce spune: ești un prost, și mă simt speriat, dar o altă voce asigurătoare spune: aceasta este calea, mergi pe ea. și mă sunt mângâiat. Vino cu mine pe urmele căutării puterii depline a Mângâietorului promis de Isus. Sper că vei înțelege de ce am ales să nu fiu carismatic, deși am văzut toate părțile situației.

Scopul meu este să nu mă lupt sau să rănesc frații carismatici. Scopul meu este să ajut oamenii lui Dumnezeu să nu fie prostiți să accepte o imitație ieftină a sec. 20 a realității NT – plinătatea puterii.

GUNOIUL DE PE PRAG

Tatăl meu era tăcut când lua gunoiul de pe pragul bisericii în acea dimineață. deși experimentasem deja acest lucru, ca băiat de 3-4 ani, nu înțelegeam explicațiile date pentru aceasta. Așteptam cuvinte murdare scrise pe ușa noastră, epitete…și gunoi pe prag. Ne adunam la masă și ne rugam pentru prigonitorii noștri.

Rome, New York, nu era un loc ospitalier pentru biserica penticostală care creștea. Majoritatea vecinilor noștri erau italieni catolici care se uitau la noi cu suspiciune, în timp ce fabrica de vopsele de pe strada Spring experimenta o metamorfoză spre o casă de rugăciune.

m-am născut în acea fabrică veche în camerele simple dar confortabile care erau casa Levi și Alma Storms.

Raymond J. s-a născut acasă, așa mi s-a spus, deoarece eram prea săraci să ne permitem să mergem la spital. Eram așa de săraci că nu ne-am permis un nume de mijloc pentru al doilea fiu al tribului lui Levi, așa că litera J a fost de ajuns.

Tata vânduse camionul de livrare cu care ducea pâinea la brutăria locală Carthage, New York, și a vândut cu bucurie casa din Black River când a simțit chemarea lui Dumnezeu de a găsi o biserică Assembly of God în zona nevoiașă Rome, New York.

Banii au intrat în biserică pentru a începe lucrarea.

Erau multe lucruri pe care nu le înțelegeam în acele zile grele și frumoase. Nu înțelegeam de ce metodiștii mei liberi erau plini de DS la “Old Glory Barn” din Carthage. Nu am înțeles de ce șobolanii nu au plecat când am intrat noi în vechea fabrică de vopsea pentru a o folosi ca și casă și biserică. Era fost o seară înfricoșătoare când tata a fost mușcat de unul din ei, de deget, la picior în timp ce dormea.

Nu înțelegeam cum ajungea mâncarea pe masă.. tata părăsise o slujbă bună de chimist în hârtie la Crown Zellerbeck Paper pentru a veni la Rome să pornească biserica.

Trăiam din veniturile unui periodic religios pe care tata îl publica, numit “The Lighted Cross”. Numele a fost luat de la crucea luminoasă din fața bisericii. De multe ori puneam masa pentru cină fără o bucată de mâncare în casă. Stăteam la masă și mulțumeam lui Dumnezeu pentru mâncare și o bătaie la ușă aducea pâine proaspătă învelită în șorțul unei bătrâne italience sau o oală de spaghetti de la vreun vecin cu inima bună, care ne vedea sărăcia și persecuția. Acelea erau mese fericite. Mană din cer. Dumnezeu se dovedea credincios în cele necesare zilnic. Un vecin a venit cu o friptură mare aproape în fiecare vineri.

Nu înțelegeam lumina stinsă necesară apropierii noastre de baza aeriană din Rome. Când aveam aceste stingeri mă temeam că și lumina de la radio va atrage o bombă dușmană. Stăteam în întuneric, cu andrelele mamei care făceau zgomot. Noi copiii nu vroiam să vorbim tare să nu atragem dușmanii…și mama și tata se bucurau de liniște. Tata avea ceva cu petele întunecate. Mobila, ușile, lemnul din casă erau întunecate. Întunericul nostru era cel mai întunecat.

Nu înțelegeam limba ciudată pe Jasper Compania și alții o vorbeau când se adunau la altar pentru rugăciune, după slujbă. Nu era înfricoșător, îmi tăiasem dinții în băncile bisericii și această slujbă era tot ce știam. Nu vedeam mare diferență între vorbirea în limbi cu mâinile ridicate spre cer și vecinii italieni vorbeau încântați și gesticulau în timp ce negociau un târg cu vânzătorul de legume care făcea ture cu carul și calul lui.

Dacă micul Raymond J. nu putea înțelege aceste lucruri, era ceva ce știam cu siguranță: mama era un înger sfânt și tata era un sfânt. Fratele meu Don și cu mine îl adoram pe tata și consideram ceva mare să îl ajutăm la munca de transformare a fabricii de vopsea în biserică.

Dacă doi băieți au vrut vreodată să fie ca tata, noi eram. Îl urmam peste tot, chiar unde nu aveam voie. Mă întreb dacă vizitele a doi băieți în pijama la întâlnirea comitetului de la Assembly of God din Rome, în sufrageria pastorului a fost înregistrată vreodată oficial. Deși tata nu se supăra, s-a supărat când fratele meu de 4 ani s-a urcat pe o scară de 20 de picioare să-l vadă pe tata cum pune o țiglă pe acoperiș.

Odată ce congregația era pe picioare, tata a simțit chemarea Cortland, New York, scena convertirii mele. La Port Watson nr. 23, lângă un teren cu gunoi și peste drum de un bar o clădire cu 2 etaje din imitație de cărămidă găzduia Assembly of God la etajul 1 și parohia la 2.

Aici îmi amintesc răspunsul meu față de evanghelie. Îmi amintesc de invalidul Emogene Stanton, care cânta imnuri evanghelice la orgă fixată de noi dintr-un pian. Îmi amintesc întâlnirile cu evanghelistul chel H. B. Kelchner când L-am acceptat pe Hristos în inima mea la 7 ani și am cerut Domnului o porție dublă din duhul fratelui Kelchner.

Îmi amintesc jena mea la școală când am completat chestionarele despre meseria tatălui meu. Nu îmi aminteam dacă misionar se scrie cu i sau e la mijloc. În adâncul meu îi invidiam pe băieții ai căror tați lucrau ceva ușor de scris – vânzător sau instalator.

Mă simțeam puțin vinovat pentru că nu eram sigur dacă jena se datora blocajului metal cu privire la literă sau că copiii mă întrebau mereu la ce biserică e tata pastor. Răspunsul era ezitant: la “Assembly of God,” și urma întrebarea ce fel de biserică este aceea.

Lacrimi fierbinți curgeau pe pernă după ce colegii ridiculizau biserica mea. De ce nu eram metodiști sau baptiști? Orice. Ca a doua generație de penticostali, înțeleg dorința penticostalilor moderni de a fi acceptați și respectați în comunitatea religioasă.

Sărăcia și ridiculizarea nu sunt ușoare când crești. Una sau alta se pot îndura, dar combinate, creează o durere după schimbare. Poate că acea durere l-a condus pe fratele meu Don. Mi-a spus: Ray o să fiu milionar. Copiii mei nu o să treacă prin ce am trecut noi. Era departe pe drum, până ce fata lui cea ,are aproape s-a înecat în piscina lor și lui i s-a prăbușit avionul privat.

ORAȘUL BEAN

Oamenii din Boston auziseră de predica și minunile predicatorului New York. Îmi amintesc anticiparea și tristețea, când ambasadorul Nash din 1949 a plecat de la banchetul de adio de la Grange Hall din Cortland, în timp ce mergeam spre biserica penticostală 1 a lui tata din boston, din Chelsea.

Imediat nu am mai fost săraci. Nu mai trăiam deasupra sau în spatele bisericii. Aveam o parohie într-o zonă frumoasă, pe Reservoir Hill. Aveam sufragerie,parcare, două băi, curte în spate, cu gard de lanț, viță de vie, piersici și container de gunoi sub pământ, cu capac.

Ram tratați ca regii. Toți trei frizerii din biserică vroiau să ne tundă, așa că veneau pe rând acasă al noi să e tundă gratis. Tata avea un salariu destul de mare că nu mai avea nevoie de a doua slujbă. Nu mai eram săraci…dar eram disprețuiți. toți vecinii noștri erau catolici și evrei, deși nu lăsau gunoi pe trepte la noi, știam că suntem din afară.

Joey Ruzzo, băiatul din vecini a făcut acest fapt limpede când el și banda lui de băieți m-au târât î clubul lor, m-au legat, și m-au folosit ca țintă pentru a se antrena cu armele BB. ținând o țigară aprinsă lângă fața mea, m-a anunțat ce se va întâmpla dacă țipam. Ani de zile, până ce Hristos m-a curățat de dorință, am savurat sentimentul dulce al răzbunării de care m-am bucurat într-o amiază când l-am prins pe Joey pe un lot gol pe drum de la școală.

Ierarhia catolică Boston ne-a arătat clar că nu eram bine veniți în zona aceea. Comunitatea nu putea ignora vindecarea unui olog la slujbele noastre. Nu o să uit niciodată acea joi noaptea. Un muncitor, un fierar, Joseph Pottle, pe care îl știam toți și care fusese rănit la lucru, s-a târât în fața bisericii pentru rugăciune. Ca răspuns la rugăciune,a fost uns cu ulei și trupul lui răsucit s-a îndreptat înaintea ochilor noștri, iar noi auzeam oase și ligamente trosnind.

Într-o zi, un om al bisericii lucra într-o încăpere de bilete la teatru, închiriată de tata pentru întâlniri de vindecare, și a auzit doi preoți care se opriseră să citească afișele. „o să închidem chestia asta înainte ca să se deschidă”, spuneau ei. Ziua următoare, cinci polițiști au venit, și un teatru potrivit pentru piese a fost declarat o capcană pentru întruniri penticostale. Doar efortul eroic a păzit locul de foc când mulțimile au venit să audă pe Richard Vineyard și să vadă bolnavii vindecați.

Era la începutul anilor 50. Aveam 12 sau 13 ani și evangheliștii vindecători începuseră să traverseze țara cu corturile lor. Am văzut cu ochii mei minuni reale de vindecare. Vroiam puterea lui Dumnezeu în viața mea așa de mult, că i-am spus lui Dumnezeu că aș face orice.

Eram serios când era vorba de religie. Când eram mai mic, și alți copii mergeau la tabăra biblică, mă rugam de părinți să mă lase să ascult pe învățătorul biblic adult. De atunci, stăteam și ascultam cu lacrimi de bucurie cuvântul dulce al lui Dumnezeu. Într-o zi,o briză a scuturat cortul și nu puteam auzi. Am înconjurat frânghia în jurul brațului ca să nu mai facă gălăgie. O rafală de vânt a lovit intrarea și m-a ridicat de pe banca de lemn și m-a aruncat pe pământ. M-am ridicat, m-am scuturat și m-am așezat să aud Cuvântul.

AM VORBIT ÎN LIMBI

Un fior a trecut prin mine când adulții și adolescenții care se rugau și-au pus mâinile peste mine, am îngenuncheat pe platformă cu lacrimi pe față. nu am deschis ochii. Cred că erau mai mulți. tata era pastor. Mă gândeam să stau în genunchi sau culcat? Nu aveam de ales. Doream extazia și bucuria descrise de alții. Încercam și Dumnezeu știa. Doream să fiu botezat cu DS.

O voce din jur se ruga pentru mine și lăuda pe Domnul și mi-a spus la ureche: laudă-L în engleză până nu mai ai cuvinte și Domnul își va da o limbă cerească. Un cor de amin m-a încurajat.

Am pierdut noțiunea timpului, dar era 10:30 p.m. la biserica 1 penticostală din Chelsea, Massachusetts. Aveam 11 sau 12 ani. Deși eram mic pentru vârsta mea, eram un creștin serios și știam că vreau ce aveau alții. Eram în mijlocul unei treziri religioase. 100-150 din adolescenții din biserică primiseră DS. Nu puteam fi eu refuzat. Nu ar fi un exemplu bun. știam că dacă stau lângă mama în biserică, dacă ies din linie, ea mă va trage de ureche sau m va ciupi de picior. Mi-am învățat lecția bine.
Când locurile s-au ocupat și cineva nu avea loc, primeam semnalul din cap, deși eram mic. Părinții mei știau că nu îmi iau ochii de la predicator după ce terminam de cântat la saxofon în orchestra bisericii, și veneam la loc.

Nu vorbisem încă în limbi. Era 11 pm. Cei care se rugau cu mine s-au împrăștiat la alții. Am început să fiu disperat. Eram eliminat? De ce nu puteam vorbi în limbi?

Gata, asta este, a spus tata. M-am uitat unde se ruga el cu altcineva care stătea pe spate cu brațele ridicate spre cer și un torent de limbi îi ieșeau de pe limbă. Cu bucurie pe față tata a făcut semn mamei acelei fete să vină să o asculte cum vorbea limba cerească. Toți erau mulțumiți și radianți.

m-am auzit spunând: oh, Doamne, și eu. Lasă-mă să vorbesc în limbi. Atunci lucrătorii au știut că nu am renunțat. Au venit spre mine, unul a zis: spune ce-ți vine în minte. Domul își dă cuvintele. Curând vorbeam în limbi, ca alții.

Am fost recunoscător Domnului pentru botezul cu DS. Mulțumesc Doamne. Mulțumesc Isus. Nu merit. Am vorbit în limbi cerești 15 minute. M-am gândit că e mai bine decât vorbirea bebelușilor auzită la alții. Mă treceau valuri de extaz. După 20 de minute de vorbit în limbi, doream să laud pe Domnul.

Pe drum spre casă, în mașină, am cântat laude Domnului ca bețivii sau drogații. Mi-au spus să mă rog în limbi mult ca să nu pierd darul. Pavel era un exemplu. El vorbea în limbi mai mult ca toți.

Ai o limbă de rugăciune: dacă mă rog cu în limbi, duhul se roagă dar mintea nu e roditoare. Mă puteam ruga în limbi când vroiam. Pavel spusese: mă voi ruga cu duhul dar și cu mintea.

Mi s-a spus că vorbirea în limbi mă va edifica.

Ani mai târziu, ca slujitor la Assembly of God mi-am amintit aceste instrucțiuni de multe ori. Îmi amintesc că instruiam odată 10 candidați pentru botezul cu DS. Stăteau în primul rând. Le-am spus când îmi pun mâinile pe capul lor, vor fi umpluți cu DS și vor vorbi în limbi. Toți 10 au crezut și unul după altul vorbeau în limbi. Îmi amintesc Fapte 8:17, „Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.” Ce minunat să fac ce făceau apostoli.

COTCODĂCIT CA O GĂINĂ

O mulțime a venit în față unde evanghelistul a spus că se va ruga pentru cei care doresc botezul cu DS. Unul din ei era Milt Nevens. El nu era salvat de mult.

Îmi amintesc ziua când am fost la casa mobilă a lui Nevens. Doamna Nevens vizitase Calvary Assembly of God și și-a rededicat viața lui Hristos. Fusese salvată într-o biserică baptistă din Georgia, dar se răcise. Când am sosit în acea după-masă, ea plângea și împacheta. Îl părăsea pe Mit. Nu îl mai suporta. Lil și-a vărsat inima, ne-am rugat ca Mit să fie salvat. A decis să nu îl părăsească, ci să aplice ceva sugestii pe care i le-am dat. curând Mit a fost salvat, eliberat de fumat și băutură.

Acum stătea în fața unui evanghelist dorind botezul cu DS, ca mine la 11 ani. Fiecare candidat fusese instruit la ce să se aștepte, din Fapte 2:4, apoi evanghelistul a pus mâinile peste ei împreună cu mine, și ne-am rugat.

După rugăciune, Mit a început să laude pe Domnul. Evanghelistul s-a aplecat să asculte cuvintele și a exuberant: a primit-o, frate. Vorbește în limbi. Eram mulțumit, dar am observat mirarea pe fața lui Mit. L-am încurajat să nu se oprească din vorbirea cerească.

Peste câteva zile întrunirile au luat sfârșit și Mit a spus că vrea să vorbească cu mine. Sentimentul negativ experimentat de mine când am văzut mirarea lui Mit mi-a venit din nou. Am simțit că ceva era greșit. Mit mi-a spus: pastore, nu vreau să fiu negativ, dar evanghelistul a spus că o am, dar nu s-a schimbat. Tot ce am făcut a fost să spun câteva cuvinte care mi-au venit în minte și el a spus: o ai. Ce am? Nu vreau să mă îndoiesc de un om al lui Dumnezeu…dar nu am nimic.

Nu e ușor să vezi credința sinceră și inteligentă a unui om zguduită. Dumnezeu făcuse multe în viața lui Mit și el era deschis dar nu era confuz. Vroia realitatea, nu o imitație ieftină a sec. 20 după sec. 1. Mi-a trecut prin gând că ar putea fi mai mulți ca el, nesatisfăcuți.

Vorbeam cu lucrătorii de la Assembly of God la un restaurant. Subiectul a început la masă. Un pastor a spus despre o tehnică observată unde lucrătorul spunea persoanei care dorea botezul cu DS să spună: la, la, la, mereu și repede. La început candidatul vorbește limba cerească a bebelușilor. Altă tehnică folosită era să respire adânc, până avea suflarea DS.

Altă metodă unică observată de un pastor era folosită de soția evanghelistului. El văzuse femeia circulând printre oamenii care cereau plinătatea DS. A văzut mai mulți zâmbind după ce vorbeau cu ea. Curiozitatea l-a făcut să se apropie să audă: cotcodăcește ca o găină, dragă și curând vei vorbi în limbi.

Nu îl prea văd pe Petru umblând prin camera de sus și spunând oamenilor, după 10 zile de rugăciune: cotcodăciți ca o găină și veți fi umpluți cu DS. Nu spun că toți carismaticii sau penticostalii se bazează pe aceste metode. știu oameni serioși care se roagă pentru plinătatea DS.

Modelul biblic este un contrast uluitor cu ceea ce am observat în cercurile penticostale și carismatice.

Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15 Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16 Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17 Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt. Fapte 8:14-17.

DUHUL SFÂNT S-A CONTRAZIS PE SINE

Într-o seară, un lider penticostal cunoscut mi-a spus câteva povești din biserica lui penticostală mare. Era un om în congregație care întrerupea cu vorbirea în limbi slujba. Omul se ridica și spunea: “Huck-shinney-aye,”de mai multe ori, repede, apoi se așeza și aștepta interpretarea.

Predicatorul a obosit de aceste figuri și când omul s-a ridicat să-și exercite darul, pastorul l-a mustrat cu “Huck-shinney-aye” stai jos.

Majoritatea mesajelor în limbi auzite erau un îndemn să trăim mai aproape de Domnul, să lăudăm pe Isus sau să ne pregătim de răpire. Deși un mesaj în limbi mi s-a interpretat odată: plătește-ți zeciuielile.

Am încercat mereu să ascult limbile cu un duh necritic. Citisem: nu toate duhurile sunt de la Dumnezeu. Dar vroiam să cred că Dumnezeu vroia să-mi spună ceva în mesajele în limbi.

știam că DS nu se contrazice. Este neliniștitor pentru unul care a fost învățat să creadă că limbile și interpretările sunt de la Dumnezeu, să audă două mesaje care se contrazic. Asta am auzit la New York, la District Council al Assemblies of God în mai 1973.

Vorbisem 45 de minute împotriva Assembly of God în evanghelismul ecumenic al Key ’73”. Erau dezbateri și cele două mesaje în limbi și interpretarea. Prima interpretare era: ați deliberat destul, este timpul de votare. Domnul își va arăta voința la vot.

A doua era: nu sunteți gata de vot. Rugați-vă și găsiți voia Domnului. Îmi amintesc că m-am gândit: dacă e de la DS, atunci DS tocmai S-a contrazis. Am așteptat ca intendentul districtului să limpezească confuzia, dar nici un cuvânt de cenzură sau instruire nu a venit legat de cele două mesaje din partea liderilor sau a celor 10 prezbiteri de pe platformă. Sigur că acest grup select de penticostali ar ști ce să facă.

De ce nu s-a limpezit confuzia? Să sune trâmbița cu un anumit sunet, m-am gândit. Nici când s-a votat nu a fost vreo claritate despre “Key ’73”. Acești pastori și delegați au votat să avertizeze poporul de pericolele implicării de genul “Key ’73” , dar nu s-au retras din ea.

2000 DE VERSETE PE CARE OAMENII NU LE CRED

Nu știu de câte ori am auzit afirmații de genul: credem Biblia întreagă, nu trebuie să tăiem părți din Fapte sau 1 Cor. Am predicat despre Evanghelia deplină căci eram convins că cei care nu vorbesc în limbi sunt creștini de mâna a doua.

Unul din sfinții și învățătorii biblici pe care i-am cunoscut a fost învățătorul de teologie și VT, de la North Central Bible College din Minneapolis, decedatul T.J. Jones. Fratele Jones era un om al lui Dumnezeu adevărat. Al primit de la el dragostea de Cuvânt.

El era din Anglia și ne-a povestit cum a venit în America. Se pare că Rev. Jones a avut bani doar ca să ia biletul de vapor spre America, neștiind că prețul includea mesele, a împachetat biscuiți și brânză.

După câteva zile căpitanul a văzut că Jones nu lua mesele, și a descoperit motivul. Fratele a fost invitat la masă în acea seară la masa căpitanului și restul călătoriei s-a bucurat de tratamentul cel mai bun.

Fratele Jones și cu mine ne bucuram de acesta folosind-o ca ilustrație a diferenței între a fi creștin și a fi vorbitor în limbi penticostal. Mi s-a spus că alți creștini trăiesc cu brânză și biscuiți, noi, vorbitorii de limbi mâncăm la masa Căpitanului.

Simțeam că noi avem tot, ei nu au mult până când am întâlnit creștini puternici, care câștigau suflete și care aveau mai mult ca mine. Priveam în auditorium unde se închinau acești creștini și vedeam sute de penticostali predicatori care veniseră să vadă ce aveau la biserica baptistă 1 din Hammond, Indiana.

Am văzut și lideri de la Assembly of God care mă chemaseră acolo,: dacă suntem evanghelia deplină, ce căutăm aici să învățăm de la ei, ei ar trebui să învețe de la noi.

Am conclus: dacă au ceva ce nu ai, lasă bigotismul denominal deoparte și învață, nu critica. Am învățat că sunt părți din Biblie pe care fie nu le credem sau nu le practicăm. Iată:

SEPARAREA

Sunt 1897 versete biblice despre separarea de lume. Ieși și separă-te. Nu te atinge de ce este necurat. Mesajul nou carismatic pare a fi: mergi între ei și fii una cu ei, nu fii încrezut. Sunt îndurerat când copiii unui diacon de la Assembly of God îi spun copiilor mei despre filme de la Hollywood și dansuri la școală la care i-au dus părinții. Mă încrâncenez la fuste scurte, burice goale, băieți cu păr lung care vin la evanghelia deplină, la întâlniri de tineret, reprezentând crema tineretului plin de DS.

Este păcat ca un pastor să folosească vin adevărat la Cina Domnului pentru a face pe plac noilor carismatici. Este greșit ca un pastor să ducă la cină pe învățătorii de duminicală și apoi să le dea de băit. Este greșit ca oamenii plini de DS să arate oamenilor de afaceri cum se câștigă banii în cazinouri. Dumnezeu vrea să fim în lume, dar nu ca lumea.

Isus S-a separat de păcătoși, 7:26. și noi ar trebui. Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. 1 Ioan 2:15-16.

Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţ[, după cum El este curat. 1Ioan 3:3

Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce Sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” 2 Timotei 2:19.

Isus a dat exemplul bun la separare. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: Sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri, Evrei 7:26.

IMPLICAREA ECUMENICĂ

1 Ioan 4:1-3 – Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă Sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.
2 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;
3 şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

Ce fel de relație putem avea cu cei care neagă nașterea din fecioară, venirea Domnului în trup, moartea și învierea? Ioan, care vorbește așa de mult despre dragoste pentru credincioși, spune: e mincinos, cine neagă că Isus e Hristosul. Este anticristul și neagă pe Tatăl și pe Fiul. Dacă in om neagă dumnezeirea lui Hristos, Unsul, al cărui sânge ne spală păcatele, este antihrist și mincinos. Mi se pare că mulți carismatici numesc frate pe cei care nu cred că Isus este din fecioară și din Dumnezeu. Mincinoșii învață că sunt păcate ce nu sunt acoperite de sângele lui Isus, așa că trebuie să facem fapte bune sau să mergem în Purgatoriu. Ei trăiesc în întunericul doctrinei și în superstiții. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. 1 Ioan 1:6.

2 Cor 6:14. – Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

Efeseni 5:7 & 11. – Să nu vă întovărăşiţi, deci, deloc cu ei, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osândiți-le.

2 Ioan 9-11 – Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.

Gal. 1:8. – Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Am văzut carismatici care au unitate cu cei care predică altă evanghelie. Am văzut oameni care exclud ideea leului care va sta lângă miel.

Carismaticii nu par a crede ce spine Biblia despre implicarea ecumenică cu necredincioșii, negatorii Bibliei și învățătorii falși.

Apocalipsa 17-18 ne spune de marea curvă și Babilonul spiritual, care cred că este religia mondială apostată din zilele din urmă. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Apocalipsa 18:4. Vedem formarea acestui ecumenism de alianțe religioase și mulți născuți din nou sunt orbi încât se alătură celor ce predică altă evanghelie. Carismaticii au limbile ca bază a părtășiei. Diavolul poate vorbi în limbi. Salvarea este baza, nu vorbirea în limbi.

Învățătura ecumenică care nu face din credința dată sfinților o bază pentru cooperare, are eroarea doctrinală a lui Balaam. Ecumenismul este o cale modernă de manifestare a doctrinei lui Balaam și o piatră de poticnire pentru poporul lui Dumnezeu.

LUPTÂND PENTRU CREDINȚĂ

Mi se pare că carismaticii și noii evanghelici se tem să u ofenseze pe cineva dacă luptă pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna.

Iuda 3-4 – Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos.

Pavel i-a spus lui Timotei: Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor Martori. 1 Tim. 6:12. Partea militantă a vieții creștine poate fi neglijată pentru partea devoțională și viceversa. Putem iubi și lupta pentru credință. nu trebuie să permitem falsei doctrine să ajungă în mijlocul nostru, deoarece iubim prea mult ca ă mai luptăm. Spurgeon a spus: stai cu câinii, ridică-te cu muștele. Când stăm cu liberalii și moderniștii și catolicii, începem să facem ca ei. O ilustrație bună a acestui fapt se găsește în articolul: Isus pentru lumea comunistă.

Fratele Thomas Zimmerman este super-intendent general la Assemblies of God din SUA și lider al conferinței penticostale. El a afirmat mereu că a văzut libertatea religioasă în țările sovietice. I-am dat materiale ce dovedesc că penticostalii din Rusia sunt închiși, sau puși în azile psihiatrice, uneori uciși. persecuția este sprijinită de presa de acolo. Nu este permisă nici o uniune penticostală în Rusia. Totuși el a invitat o delegație sovietică cu agenți comuniști la congresul penticostal de la Londra.

Ne-am întrebat cum un om botezat cu DS pateu fi așa de orb. Avem un posibil răspuns. Rev. Zimmerman a folosit greșit sute de mii de dolari ai bisericii. Chestiunea este cercetată.

Cash-ul este eficient chiar la un apostol este aceasta o explicație de ce unii americani lideri de biserici laudă libertățile non-existente religioase sovietice și se întorc împotriva noastră?

Assemblies of God a stat cu mulți oameni din Conciliul mondial în activități de “Key ’73” și acum vorbesc la fel. Doctrina separării a fost neglijată Assembly of God în ultimul timp, și acum avem părtășie cu acei comuniști atei.

Pavel a avertizat pe Timotei: Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. 2 Tim. 4:3-4. Iubea pe Dumnezeu, adevărul și poporul lui Dumnezeu destul pentru a lupta cu doctrinele diavolului și a lupta pentru credință. dacă carismaticii aveau acest gen de dragoste, în locul dragostei sentimentale, care nu luptă cu diavolul.

JUDECATA LEGALĂ CU FRAȚII

Cea mai mare părtășie carismatică din lume Assemblies of God, nu respectă 1Cor. 6:1-8. Termeni de genul evanghelie deplină și toată evanghelia sunt de râs când aleg pasaje din Scriptură și le ignoră.

1 Cor. 6:1-8 este limpede – Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?
2 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, Sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?
3 Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?
4 Deci, când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă?
5 Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?
6 Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor!
7 Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi, este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? Dece nu răbdaţi mai bine paguba?
8 Dar voi singuri Sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi, şi încă pe fraţi!

Isus a fost clar: Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe cellalt.
40 Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Matei 5: 39-40.

Când congregația noastră s-a convins de lume și de moda compromițătoare Assemblies of God, am votat unanim să eliminăm referirile la afilierea cu Assemblies of din constituția noastră legală. Un an mai târziu, când ne-am anunțat independența, conciliul din New York ne-a dat biserica în judecată. Ne-am oferit să stabilim chestiunea în manieră biblică în fața a cinci creștini. Nu au răspuns până acum.

Am oferit toate bunurile congregației noastre câtorva dizidenți care s-au ridicat în biserica noastră, dar s-a raportat că vor să ne distrugă. Se pare că cineva nu crede în aceste versete: Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
18 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
19 Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Romani 12:17-19.

Assemblies of God spune că furăm biserica de la ei. Este ciudat deoarece actele sunt pe numele congregației noastre. Proverbe 20:22 spune: Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. Se pare că acest mare grup de carismatici nu crede nici acest verset, ca și alte păți ale evangheliei lui Isus.

PLIN DE DUHUL LA BISERICA BAPTISTĂ 1 DIN HAMMOND

La școala pastorilor de la biserica baptistă 1 din Hammond unde Dr. Jack Hyles vorbește liber cum Dumnezeu i-a ajutat să crească în vremuri moderne. Au 38000 de membrii și peste 100000 de prezențe. am văzut pastori de la Assemblies of God și oficiali care mi-au recomandat să vin. Am văzut 1000 de oameni venind la Hristos în duminica aceea. Am văzut dragostea și încântarea despre lucrarea lui Dumnezeu. Am auzit predici puternice și drepte. Dacă trecutul meu penticostal numi-ar fi spus altceva, aș fi crezut că acești oameni credeau în puterea DS. M-am gândit: dacă noi avem evanghelia deplină, ce facem aici ascultându-i pe ei? De ce nu ne întreabă ei cum facem?

Mi s-a spus că școala duminical medie de la Assembly of God din acel an a avut 80 de prezențe. aici era o biserică cu peste 100000 de prezențe într-o duminică. Nu voi merge acasă să promovez prezența și idei pentru campania școlii duminicale, am decis să am puterea care face biserica să meargă. Am plâns și m-am rugat și am implorat pe Dumnezeu pentru putere, cum m văzut roadele acelei biserici.

Într-o noapte m-am rugat aproape toată noaptea. În pivnița casei unui membru al bis. Baptiste 1, cu oameni care veneau la școala păstorilor, care dormeau pe rafturi ca mine, și i-am spus Domnului că trebuia să am puterea de a câștiga suflete. Nu conta cum face, dar vroiam puterea. Vroiam suflete salvate, cu disperare. Prinsesem viziunea bisericii.

Seara următoare, când Pastor Hyles a predicat despre Uleiul proaspăt, a spus despre nevoia de a fi plin de puterea DS ș reumplut mereu. A invitat predicatorii care vroiau puterea DS să vină în față la rugăciune. Locurile erau pline. Nu puteam pleca de la balcon. Fratele Hyles a chemat pastorii plini de DS din audiență să se roage cu cei care nu puteau ajunge la altar.

Pastor Ed Nelson stătea la capătul rândului meu. Când m-a venit rândul, i-am spus: am numele că sunt plin de DS, dar nu sunt. Roagă-te ca Dumnezeu să îmi dea plinătatea puterii. S-a rugat și m-am întors la loc. nu a fost nici un fior, nici un extaz, nici o dovadă externă, doar o asigurare interioară că Tată va da puterea DS celor care o cer, și dacă cer pâine, u îmi va da o piatră. știam în inima mea că Dumnezeu și-a ținut promisiunea.

Dimineața următoare am condus pe lângă biserică, am parcat mașina la câteva blocuri distanță. fugeam pe stradă să nu întârzii. Nu aveam o Biblie n mână, era la grupul lăsat la biserică. Nu aveam o insignă pe care scrie pastor, sau lucrător. Nu prea arătam ca un predicator. Un camion mare m-a claxonat și a parcat în trafic. Un om a ieșit și a venit după mine, întrebându-mă dacă am ceva să îi spun. M-am oprit fără respirație, de încântare și de la fugă, și omul m-a întrebat cum să fie salvat. Ceva îi spusese să vorbească cu mine, a zis. Am scos NT și l-am condus la Domnul în timp ce prietenul lui din cabina camionului claxona nerăbdător căci bloca traficul. Omul și-a plecat capul acolo pe stradă și L-a găsit pe Hristos. A promis să vină la bis. Baptistă 1 duminică, să facă o mărturie publică și să se boteze.

Nimeni nu a fugit vreodată după mine să fie salvat. Omul a fost convins în camion, și a fugit după mine, să-l găsească pe Hristos. știam că Dumnezeu a răspuns la ruga mea. Deși am pus accentul mereu pe câștigarea de suflete și am câștigat multe suflete, în următoarele 6 luni am câștigat mai multe suflete decât toată viața. următoarele 3 luni, biserica avea o prezență mai înaltă ca oricând.

Am permis luptelor din anul următor să mă descurajeze. M-am descurajat cu privire la un pastor asistent care lucra împotriva mea, m-am descurajat de amărăciunea denominației, de neînțelegerile din familia mea. Dar nu este nici o bucurie ca bucuria unui câștigător de suflete care lucrează cu puterea lui Dumnezeu.

CE ÎNSEAMNĂ A FI PLIN DE DUHUL SFÂNT

Egalam plinătatea DS cu vorbirea în limbi. Dar nu am vorbit în limbi în seara aceea la bis. Baptistă 1. Am cerut simplu și cu disperare promisiunea lui Dumnezeu.

Am fost învățat că dacă nu vorbești în limbi, nu ești plin de DS. Mi-e greu să spun Moody, Finney, Torrey, Rice, Hyles, și alți mari câștigători de suflete ai lumii nu erau plini de DS. Îmi amintesc dovezile promise de Isus celor care sunt plini de DS: veți primi o putere după ce DS vine peste voi și îmi veți fi martori în Ierusalim, și în toată Iudeea, în Samaria și în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Puterea de a fi martor este promisiunea Lui.

Veți întreba: dar vorbirea în limbi? 1 Cor. 14:19 – Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă..

1 Cor.12:28 indică limbile ca fiind cea mică slujbă din biserică. De ce îi dăm așa mare importanță? biserica firească din Corint vorbea în limbi așa de mult încât Pavel i-a mustrat că se lăudau. 1 Cor. 14:9.

Pavel pune întrebări în 1 Cor. 12:29-30 la care răspunsurile sunt: nu. Vorbesc toți în limbi? De ce să încercăm să spunem că toți vorbesc în limbi când sunt plini de DS? De ce să minimalizăm pe cei care nu o fac? De ce nu căutăm puterea de a câștiga suflete?

De ce u lăsăm DS să boteze cum dorește și să nu îi spunem ce are de făcut. De ce să nu fim mereu umpluți? primim din DS la salvare,altfel nu suntem ai Lui, dar El ne umple și ne controlează zilnic, Fapte 4:31. Să căutăm puterea care câștigă suflete. Să nu îi spunem lui Dumnezeu cum să facă sau ce să însoțească această putere. Să cerem și să credem și vom avea ce a promis Domnul. Să nu acceptăm copia ieftină a sec. 20 în locul NT cu puterea de a mărturisi.

8 MOTIVE DE CE ALRG SĂ NU FIU CARISMATIC

1. Văd prea mult compromis al doctrinei și standarde ale carismaticilor prin care vor să obțină acceptarea comunității religioase.
2. Sunt convins că mulți carismatici vorbesc în limbi psihologic – indus, nu de la DS, și unii chiar de la diavol
3. M-am săturat de prostia care merge sub pretenția că este mișcarea DS.
4. Am văzut mulți oameni sinceri care sunt înfometați de Cuvântul lui Dumnezeu și care sunt făcuți să accepte înlocuitori pentru plinătatea DS.
5. Văd o orbire ce domină între carismatici despre importanța separării de lume.
6. Văd un ecumenism eronat ce aduce credincioșii împreună într-un jug ne-egal și face din vorbirea în limbi baza pentru părtășie.
7. Văd ezitarea carismaticilor de a lupta pentru credința dată sfinților pentru totdeauna. Nu este ceva popular și carismaticii neglijează o astfel de apărare a credinței și acționează ca și când puritatea doctrinală nu este importantă.
8. Este mai ușor pentru carismatici să ignore anumite părți din Scriptură, care sunt greu de urmat. De exemplu: neglijarea completă a 1 Cor. 6:1-8 cu privire la judecățile între frați.

Rugăciunea mea umilă este ca mulți care sunt atrași de ‘charis-manie’ să citească această broșură și săi re-gândească poziția și practica creștinilor din NT.

Mă simt obligat să spun că familia mea este în majoritate penticostali tradiționaliști sau carismatici. Eu nu mai sunt nici una. Pentru ine, termenul penticostal înseamnă: cei care cred că vorbirea în limbi este așa de importantă încât face o distincție doctrinală. Ei cred că limbile biblice sunt de două feluri: cele cunoscute și rostiri extatice. Penticostalii cred că vorbirea în limbi este dovada botezului cu DS și unii penticostali fac din limbi dovada salvării. Nu sunt penticostal,pentru că nu cred nimic din acestea.

Nu cred că limbile au o așa de mare importanță încât să facă distincția doctrinală a bisericii. Nu cred că limbile biblice sunt rostiri extatice, ci limbi cunoscute, date supranatural de DS. Red că puterea de a câștiga suflete – nu limbile – este dovada plinătății DS. U cred că vorbirea în limbi este dovada salvării.

Un carismatic este unul care accentuează darurile DS, mai ales vorbirea în limbi. Mișcarea carismatică este ramura cea mai eficientă a mișcării ecumenice. Carismaticii fac din vorbirea în limbi baza părtășiei și nu salvarea ca teren comun pe care creștinii se întâlnesc.

mi-am afirmat poziția deja în familie. Îi iubesc. Ei mă iubesc. Nu ne certăm pe aceste chestiuni. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru părinți duhovnicești care m-au învățat să iubesc pe Domnul și să am încredere în grija Lui. Tatăl meu a fost salvat de mâna lui Dumnezeu prin cancer și5 atacuri de inimă, și continuă să predice salvarea prin har, prin credință. în aceasta mă bucur.

EVANGHELIA NOASTRĂ E SIMPLĂ CA ABC

a. Admite că ești păcătos –Romani 3:23, toți au păcătuit…și acceptă UNICUL ANTIDOT pentru păcat al lui Dumnezeu – credința în sângele nevinovat al lui Isus, Fiul Lui.
b. Crede că Isus e Fiul lui Dumnezeu și că Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El – 2 Cor. 5:21 și Ioan 3:16
c. Mărturisește păcatul tău și cheamă Numele Domnului pentru salvare, Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Romani 10:13. (citește Romani 8:1 & Efeseni 4:30 pentru siguranța spirituală).

Acum dă Stăpânului controlul vieții tale, rugându-te: mulțumesc Isus că ai murit pentru mine. Îmi pare rău că am păcătuit. Te rog, iartă-mă și salvează-mi sufletul. Ajută-mă să trăiesc pentru Tine. Amin.