(1593), 35 Elizabeth, Cap. 1
Gee, Henry şi William John Hardy, ed.,
Documents Illustrative of English Church History
(New York: Macmillan, 1896), 492-8.
Hanover Historical Texts Project
Scanat şi corectat de Heather Haralson, Mai 1998.
Postat de Raluca Preotu, Iulie 1999.
Corectarea şi paginile adăugate de Jonathan Perry, Martie 2001.
Introducerea editorului:
Acest act a fost punctul culminant al măsurilor luate de către Elizabeta pentru a distruge Puritanismul. Legislaţia sa a început cu Actul Suprem (ante, Nr. LXXVIII), fiind continuat de Actul Uniformizării (ante, Nr. LXXIX), şi proclamaţia din 1573 adresată episcopilor, stabilind o însărcinare specială de terminare.Relatarea trebuie deasemenea să fie luată din procedurile curţii Camerei Stea şi Delegaţiei Înalte. Actul din 1593 a fost continuată de 3 Car. 1, cap. 4, salvând anumite clauze reapelate de 3 Jac. 1, cap. 4, fiind continuată mai departe de 16 Car. 1, cap. 4. Actul de Toleranţă (post, Nr. CXXIII) ar putea fi considerată ca fiind ignorată într-un final de Actul Elizabetei.
[Transcr. Statutes of the Realm, iv. Pt. 2, p. 841]
Pentru evitarea unor asemeni probleme şi pericole mari după cum s-ar putea întâmpla din cauza practicilor rele şi periculoase ale sectelor şi persoanelor neloiale; fie astfel decretat de către majestatea sa Regina şi de Lorzii spirituali şi temporali, în prezenţa Parlamentului adunat, şi prin autoritatea acestuia, ca dacă vreo persoană sau persoane peste vârsta de şaisprezece ani, care vor refuza să întreţină biserica, capela sau vreun loc obişnuit de rugăciune, de a auzi slujba divină stabilită prin legile şi statuturile majestăţii sale, va încerca în orice moment după patruzeci de zile după expirarea acestei sesiuni a Parlamentului, prin tipărire, scriere sau cuvinte exprimate, să practice dinadins sau să încerce să convingă pe vreun slujitor al majestăţii sale, sau pe oricine altcineva din domeniile înălţimii sale, de a respinge sau lupta împotriva puterii şi autorităţii majestăţii sale în cauze ecleziastice, unite sau anexate coroanei imperiale ale acestei ţări; sau cu acest scop va face o mişcare cu răutate sau va convinge orice persoană de a respinge sau a se abţine a mai veni la biserică pentru a asculta slujba divină, sau pentru a primi comuniunea conform legilor şi statuturile deja menţionate ale majestăţii sale, sau de a veni sau a fi prezent la adunări ilegale, sub culorile unei alte religii, contrat legilor şi statuturilor majestăţii sale; sau dacă vreo persoană sau persoane care vor refuza să vină la biserică, capelă sau vreun loc obişnuit de rugăciune, şi nu va veni timp de o lună să audă sfânta ceremonie, după cum a fost menţionat, va fi după cele patruzeci de zile, fie el sau ei, printr-o moţiune, convingere sau altceva de genul, prezent la asemenea adunări sub culorile sau prezenţa unei alte religii, contrare legilor şi statuturilor acestui regat, după cum s-a menţionat; astfel fiecare persoană ce ofensează în acest fel, şi fiind aşadar condamnat legal, va fi trimisă la închisoare, acolo rămânând fără drept de apel, până când se vor conforma şi vor ceda pentru a veni în biserică, capelă sau alt loc dobişnuit de rugăciune, să audă slujba divină, conform legilor şi statuturilor majestăţii sale, şi pentru a face o declarare deschisă a conformităţii lor, după cum declară acest Act.
Dovedit mereu, şi fiind mai departe decretat de autoritatea deja numită, dacă asemenea persoană sau persoane, care vor ofensa împotriva acestui Act după cum s-a specificat mai sus, nu se vor conforma în timp de trei luni după ce au fost condamnate la ascultarea legilor şi statuturilor acestui regat, prin venirea în biserică pentru a asculta slujba divină, şi prin facerea confesiei şi supunerii publice, după cum se precizează în acest Act, fiindu-le cerut acest lucru de către episcopul dioclesiei sau orice alt judecător al păcii din comitatul din care persoana cu pricina face parte, sau de către un slujitor al patriarhiei; în fiecare din acest caz ofensatorul, fiind avertizat de judecătorul păcii din comitatul în care persoana se află, va depune jurământul în faţa acestui oficial în mod deschis, sau în faţa spânzurătorii, că neagă regatul Angliei şi orice alte domenii ale reginei pentru totdeauna, doar dacă majestatea sa nu îl va chema înapoi, astfel acesta va pleca din regat pe pământ sau mare, în acest timp, după cum s-a stabilit şi evidenţiat de judecătorii cu pricina în faţa cărora s-a făcut acel jurământ, doar dacă acelaşi ofensator ar fi lăsat să stea de asemenea cauză rezonabilă şi legală, după cum spune legile obişnuite ale acestui regat, ce permit în cazul respingerii pentru crimă; iar în acest caz, în timpul rezonabil ce urmează, după cum cere legea în cazul negării pentru crimă, după cum s-a precizat; judecătorii păcii în faţa cărora s-ar întâmpla asemenea crimă, vor cere să se întâmple acelaşi lucru înaintea lor, certificând în acelaşi mod judecătorilor închisorii ai aceleiaşi ţări, ca următoarea şedinţă să fie ţinută în aceeaşi ţară.
Iar dacă vreunul dintre aceşti ofensatori, care prin conţinutul acestui Act trebuie respins după cum s-a precizat, va refuza să facă asemenea negare, sau după ce asemenea negare este făcută, nu va merge într-un refugiu, în acest timp ce a fost fixat mai devreme, şi astfel să plece din regat, conform acestei legi, sau după plecarea sa se va întoarce în regat sau oricare dintre celelalte domenii ale majestăţii sale, fără permisiunea specială a majestăţii sale; dacă asta se va întâmpla, persoana respectivă va fi considerată drept un criminal şi va suferi ca un criminal, fără beneficiul clerului.
Mai departe, fie decretat prin autoritatea Parlamentului, ca dacă vreo persoană sau persoane care încalcă de acum înainte acest act, ea sau ele să fie avertizate sau să li se ceară să nege conform decretului acestui act, să meargă la biserică Dumnica sau într-o zi de sărbătoare, iar acolo să asculte slujba sfântă, iar în timpul slujbei sau înaintea ceremoniei sau citirii evangheliei, să facă publică şi deschisă acceptarea şi declaraţia sa sau a lor în conformitate cu legile şi statuturile majestăţii sale, după cum este declarat în acest Act; astfel acel ofensator va fi eliberat de orice penalizări şi pedepse aduse lui de acest Act. Aceeaşi supunere trebuie să fie făcută după cum urmează:
“Eu, A. B., cu umilinţă confesez şi recunosc că l-am ofensat grav pe Dumnezeu prin condamnarea guvernării şi autorităţii legale a majestăţii sale, prin ignorarea bisericii şi slubjet sfinte, contrar legilor şi statuturilor divine ale acestui regat, şi prin folosirea şi frecventarea întrunirilor ilegale, sub culorile unei alte religii: iar mie, îmi pare sincer rău pentru acesta şi accept şi mărturisesc că nicio altă persoană nu are şi nu trebuie să aibă putere sau autoritate asupra majestăţii sale: eu promit fără nicio reţinere că de acum înainte voi respecta şi asculta legile şi statuturile majestăţii sale, şi voi merge la biserică şi voi asculta slujba sfântă, şi îmi voi da toată silinţa pentru a menţine şi apăra aceste principii.”
Fiecare slujitor sau preot al fiecărei parohii unde asemenea declaraţii de conformitate vor fi făcute de oricare dintre aceţi ofensatori, vor înregistra această faptă într-o carte care va fi ţinută în fiecare parohie cu acest scop, iar în zece zile vor trimite o dovadă a acestei întâmplări episcopului acelei dioclesii.
Cu siguranţa fără doar şi poate că dacă un astfel de ofensator, după ce s-a supus în modul descris anterior, decade din nou sau dacă refuză să meragă la biserică, capelă sau locul de rugăciune obişnuit, pentru a asculta slujba sfântă, sau va merge la întruniri şi întâlniri sub culorile unei alte religii, contrar legilor şi statuturilor majestăţii sale; toţi aceşti ofensatori vor pierde beneficiul pe care el sau ea l-ar fi avut, iar declaraţia lor nu va mai fi validă.
Iar pentru asta fiecare persoană care are casă şi familie, este lagt de datoria de a respecta în mod special buna guvernare a acestora; fie decretat de autorităţile deja menţionate că dacă vreo persoană sau persoane vor menţiona sau păstra în orice moment în casa sa sau a lor vreo persoană ce refuză să vină la biserică, capelă sau locul obişnuit de rugăciune, pentru a asculta slujba sfântă, contrar legilor şi statuturilor acestui regat; atunci fiecare persoană care va susţine sau ascunde asemenea persoană ofensatoare, după avertismentul dat lor de către orice oficial al dioclesiei sau judecător al păcii din comitate, sau al vreunui preot din parohie, va da reginei zece lire pe lună pentru fiecare dintre aceşti oameni.
Cu siguranţa fără doar şi poate că acest Act nu va pedepsie pe nicio persoană sau persoane ce susţin sau adăpostesc nevasta, tatăl, mama, copilul sau copiii, fratele, sora sau tatăl şi mama nevestei, aceştia neavând un loc sigur de locuit; sau pentru susţinerea şi păstrarea unor astfel de persoane după cum este permis de autpritatea custodiei a oricăruia care este susţinut şi ajutat.
Iar pentru o recuperare mai rapidă, pentru şi de către majestatea sa, regina, a tuturor eforturilor, datoriilor şi plăţilor care vor spori oricând prin virtutea acestui Act, sau a statutului făcut în anul douăzeci şi trei al domniei majestăţii sale, referitor la nonconformişti; fie decretat de autoritatea mai sus numită, că toate aceste eforturi, datorii şi plăţi să fie recuperate şi trimise majestăţii sale, prin datorii, plăţi, informaţii sau altele de genul, în oricare din curţile numite banca regelui, cererile sau altele de genul, şi orice privinţă, în calitate de curs al legilor obişnuite ale regatului, orice altă datorie a unei astfel de persoane în orice alt caz ar trebui recuperatp sau percepută, fără ca vreo protecţie sau rămăşag al legii să fie permis.
Cu siguranţa că a treia parte din penalităţi luate sau primite prin virtutea acestui Act, să fie date în scopuri caritabile, iar într-o astfel de manieră şi formă, după cum este limitat şi stabilit în statutul impus în cel de-al douzăcei şi optelea an al domniei majestăţii sale, referitor la nonconformişti.
Cu siguranţa, deasemenea, ca niciun nonconformist papal, sau soţie de-a acestuia, să fie obligat să nege prin virtutea acestui Act.
Cu siguranţă că fiecare persoană ce va fi forţată să nege prin acest Act, sau va refuza să nege, fiind rugată să o facă după cum a spus mai devreme, va pierde toate bunurile şi animalele în favoarea majestăţii sale, mai mult atât, va pierde toate pământurile şi proprietăţile pentru toată viaţa sa, însă nevasta sa nu îşi va pierde, din cauza acestui Act, zestrea sa; deasemenea nicio corupţie a sângelui nu va fi menţionată în acest Act, fiecare moştenitor al acestor ofensatori, va fi liber să aibă şi să se bucure de pământuri şi proprietăţile ofensatorului: iar acest Act nu va face altceva decât să încheie următoarea întâlnire a Parlamentului.
