ANABAPTIȘTII
Cine erau anabaptiștii? – Anabaptismul a fost o mișcare creștină de reînnoire radicală din sec. 16, în teritorii care acum cuprind părți din Elveția, Austria, Cehia, Germania, Alsacia și Olanda. Trăsăturile sale mascate includ așezarea evreilor în centrul înțelegerii noastre despre credința creștină, accentuează noua naștere și ucenicia în puterea Duhului, stabilirea de biserici ale credincioșilor, necontrolate de stat, dedicare părtășiei economice și o viziune de restaurare a creștinismului Nou Testamental. (courtesy of www.anabaptistnetwork.com)
ANABAPTIȘTII: nici catolici, nici protestanți – de William R. McGrath. Titlul acestui articol va părea ciudat unui cititor care are idei populare eronate că ar fi doar două feluri de creștini care profesează: protestanți și catolici. Inițial, termenul de protestant a fost aplicat unui grup de prinți germani de la începutul sec. 16, care vroiau să conducă afacerile religioase din teritoriile lor așa cum doreau ei, fără interferență din partea Romei sau a unei alte puteri – când un împărat le-a negat acest drept, au protestat și au insistat să facă biserica din teritoriile lor un departament guvernamental, așa cum este în America poșta. Deoarece majoritatea acestor prinți profesau doctrina reformată (adică favorizau învățăturile lui Luther și Calvin, opuse celor ale bisericii catolice vechi), numele care li s-a dat a devenit numele aplicat în general partidei și programului acestor faimoși reformatori. (courtesy of www.cbc4me.org)
Povestea anabaptistă – de William R. Estep. Înainte de a înşira povestea începuturilor Bisericii Menonite, este necesar să enumerăm un număr de false teorii despre originile ei. Unii istorici şi-au imaginat o legătură între radicalii Profeţi de Zwickau sau fanaticul Thomas Muenzer şi întemeietorii Bisericii Menonite. Însă pentru această presupusă legătură nu există vreun temei istoric. Alţi istorici au luat-o pe o cale eronată căutând vreo însemnare despre ivirea Bisericii Menonite, interpretând mişcarea ca pe o revoltă a claselor de jos. Nici această teorie socio-economică nu este sprijinită de fapte. Într-adevăr, întemeietorul principal al Bisericii Menonite a fost fiul cu educaţie universitară al unei familii înstărite. Conducătorii de la începuturile acestei biserici nu au predicat pentru revolta socială; ei au proclamat pocăinţa şi botezul. (courtesy of www.reformedreader.org)
Ce cred anabaptiștii? – Anabaptismul a fost o mișcare diversă, fluidă dar coerentă. Diferiți stimuli îi permiteau să se dezvolte în diferite locuri, rezultând în variații regionale și unele dezacorduri interne intense. S-a dezvoltat spre o uniformitate a credinței mai mare și a practicii spre jumătatea secolului. (courtesy of www.anabaptistnetwork.com)
Hosius despre anabaptişti – de Stephen M. duBarry. Istoricii baptişti au menţionat adesea mărturia defavorabilă a lui Stanislaus Hosius privind anabaptiştii. Hosius a fost un romano-catolic polonez care a devenit prinţ-episcop de Warmia în 1551, a ajuns cardinal în 1561 şi a fost unul dintre cei cinci legaţi papali care au prezidat în cea de a treia perioadă a Conciliului de la Trent, între anii 1561 şi 1563. Rangul lui înalt şi reputaţia ilustră printre catolici în perioada Reformei dau remarcilor sale despre anabaptişti, deşi ostile, o greutate deosebită în perspectiva istoriei baptiste. (courtesy of www.baptisthistoryhomepage.com)
DECLARAŢIE ÎMPOTRIVA ANABAPTIŞTILOR – Răspunsuri scurte şi depline la toate declaraţiile lor şi o dovedire limpede că Doctrina anabaptistă este potrivnică slavei lui Dumnezeu, cinstirii lui Hristos şi a Bisericii Lui, potrivnică Legământului slavei şi potrivnică cuvântului lui Dumnezeu şi a privilegiilor Bisericii date lor prin făgăduială. Şi de asemenea împotriva Ligii Solemne şi a Legământului celor trei regate. (courtesy of www.baptistcenter.com)
Huldrich Zwingli (1484-1531), Reforma elveţiană şi anabaptiştii – Zwingli a fost născut într-o familie bogată, la numai şapte săptămâni după naşterea lui Luther, pe 1 ianuarie, în Wildhaus, Toggenburg, în partea răsăriteană a Elveţiei. El şi-a început studiile în Viena (1500-1502) şi mai târziu a studiat la Universitatea din Basel, acolo unde a obţinut titlurile de bacalaureat în arte (1504) şi maestru în arte (1506) (Luther şi le-a obţinut în 1502, respectiv 1505). (courtesy of www.enjoyinggodministries.com)
Anabaptiştii şi alţi reformatori radicali – Această lecţie este structurată puţin diferit de celelalte. Am dat fiecărei secţiuni propriul titlu, sub formă de întrebare. Acolo unde Luther şi Zwingli au fost trecuţi în revistă, analizaţi şi eventual apreciaţi, anabaptiştii, cred eu, au fost supuşi la judecata istoriei. În loc să fie şi ei recapitulaţi şi studiaţi, anabaptiştii se ridică şi mă judecă pe mine şi toată afecţiunea mea pentru reformişti şi adepţii lor. Pot duce această lecţie la bun sfârşit şi să mai iubesc apoi reformiştii? Va fi o provocare. (courtesy of www.ritchies.net)
Anabaptiştii şi Reforma – de Chris Good. Într-o dimineaţă rece de iarnă, pe 21 ianuarie 1525, în oraşul elveţian Zurich, Conrad Grebel îl boteza pe George Blaurock, care la rândul lui îi boteza pe ceilalţi prezenţi. Astfel s-a format prima congregaţie protestantă reformată distinctă din era Reformei, precum şi prima biserică a credincioşilor botezaţi în peste 1000 de ani. În următorii 10 ani, aproape toţi cei implicaţi au fost martirizaţi, însă mişcarea începută de dânşii va prospera. (courtesy of www.rbc.org.nz)
Anabaptiştii şi copiii lor vitregi – de F. N. Lee. Conform lui Torbet, profesorul doctor „Walter Rauschenbusch de la Seminarul Teologic Baptist Rochester [Colgate]” din statul New York, a etalat „o anume dorinţă de a-i identifica pe baptişti cu radicaliştii sociali anabaptişti”. În mod similar, chiar şi reverendul profesor Henry C. Vedder, binecunoscutul baptist şi istoric al bisericii de la Seminarul Teologic Crozer, între 1894 şi 1927, observa că anabaptiştii aveau „o aversiune pentru depunerea de jurăminte şi ocuparea de funcţii publice”. (courtesy of www.reformedreader.org)
RADICALII REFORMEI – În ultimii ani s-a scris mult despre “aripa stângă a Reformei” sau ” Reforma Radicală.” Aceşti termeni se referă la acei indivizi şi la acele grupuri care au respins deopotrivă tradiţia romano-catolică şi alternativele protestante la ea, în numele a ceea ce ei considerau a fi adevăratul creştinism sau creştinismul apostolic. Ca rezultat, ei au fost persecutaţi şi de catolici, şi de protestanţi, iar ideile şi vieţile lor au fost atacate fără preget, adesea fără a se cunoaşte cum se cuvine convingerile pentru care luptau. (courtesty of vlib.iue.it)
Ridicarea anabaptiștilor: reinstituirea în loc de reformă – de Dr. C. Matthew McMahon. În timpul reformei din sec. 16 din Europa, sunt identificate trei grupări specifice: romano-catolicii, luteranii și protestanții reformați, și un al treilea grup numit de istorici ”radicalii”. În cadrul acestui grup de radicali, trei grupe secundare pot fi recunoscute: anabaptiștii, spiritualiștii și socinienii.1(1) Această foaie este preocupată de ridicarea anabaptiștilor radicali. Termenul de anabaptist înseamnă botezat din nou (Wiedertaeufer). (courtesy of www.apuritansmind.com)
Acei anabaptişti – de K. D. Oldfield. Atunci când un baptist îşi apără dreptul său de a exista în mijlocul tuturor încăierărilor actuale religioase, susţinând că doar biserica lui a existat încă din zilele Mântuitorului, unii oameni, care cred că ştiu istoria bisericii, zâmbesc şi îşi spun „Deci tu eşti unul dintre acei anabaptişti!” A trebuit să fac cercetări şi am fost binecuvântat prin faptul că am luat contact cu experţi din domeniul istoriei religiei şi deţin şi am citit suficiente informaţii istorice, astfel încât astăzi, când aud numele de „anabaptist”, pieptul meu se măreşte de mândrie şi ochii mei se micşorează în umilinţă, deoarece şi eu sunt un anabaptist, pentru că deţin aceeaşi credinţă pe care ei au avut-o odată. (courtesy of www.baptistpillar.com)
