Dovada Patristică: este Îmbătrânitul de Zile din Daniel 7 o viziune a Tatălui?
Ipolit (c. 170 – c. 236 d.Cr.)
”Am văzut în viziuni de noapte, şi iată unul ca Fiul omului a venit la mine pe norii cerului, şi a venit la Cel Îmbătrânit de zile, şi a fost adus aproape înaintea Lui…„ … El a arătat toată puterea dată de Tatăl către Fiul, care este menit să fie Domnul lucrurilor din cer, şi a lucrurilor de pe pământ, şi Judecător al tuturor.„ (Din: Sf. Ipolit, Tratat despre Cristos şi Anticrist, ANF vol. 5, p. 209)
În ”Îmbătrânitul de zile: viziuni Patristice şi moderne ale lui Daniel 7:9-14„, de Wilfred Sophrony Royer, Trimestriala Teologică a Sf. Vladimir 45:2 (2001), p. 139 citim:
”Unul dintre cei mai timpurii comentatori patristici ai Cărții lui Daniel, Ipolit (c. 170 – 236) scrie că Îmbătrânitul de zile ”este pentru Daniel, nimic mai mult decât Domnul, Dumnezeu şi Stăpân al tuturor, Tatăl lui Cristos însuși.„
Acest citat diferă de citirea găsită în Seria Părinților Ante-Niceeni, care se citește:
””Şi a venit la Îmbătrânitul de zile.„ Prin Îmbătrânitul de zile el înțelege nimeni altul decât Domnul şi Dumnezeul Stăpânul tuturor, şi chiar Cristos Însuși, care face zilele bătrâne, şi totuşi El Însuși nu devine bătrân prin vremuri şi zile. ”Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică.„ Tatăl, a pus toate lucrurile în supunere față de Fiul Său, deopotrivă lucrurile din cer şi lucrurile de pe pământ, arătându-L tuturor ca fiind primul născut din Dumnezeu, pentru ca, alături cu Tatăl, El să poată fi aprobat ca Fiul lui Dumnezeu înaintea îngerilor, şi să fie dovedit ca Domn şi al îngerilor.„ (Din: Sf. Ipolit, Fragmente de comentarii, ANF vol. 5, p. 189)
Există o notă de subsol în articol pentru a explica această discrepanță:
“Hippolytus, Fragmenta in Danielem (PG 10:684); critical edition in G.N> Bonwetsch, Hippolytus Werke, vol. I: Die Kommentaire zu Daniel and zum Hohenliede (Leipzig: J.C. Hinrichs’sche Buchhandlung, 1897), 212. Textul găsit în Patrologia Graeca de J.P. Migne, este bazat pe ediția pre-decisivă care în mod greșit a omis cuvântul important pater (”Tată„) din afirmaţia lui Ipolit.„
Tratatul împotriva ereticului Novațian (adesea atribuit lui Sf. Ciprian din Cartagina) (c. 255 d.Cr.)
”Ca lucrurile acestea de asemenea spune Daniel: ”Am zărit un tron așezat, şi Îmbătrânitul de zile a stat pe el, şi hainele Lui erau ca zăpada, şi părul capului Său era ca lâna albă: tronul Său era o flacără de foc, roțile sale erau un foc arzând. Un râu de foc ieșea dinaintea Lui: mii de mii îi slujeau Lui, şi mii de mii au stat înaintea Lui: El a stat să judece, şi cărțile s-au deschis.„ Şi Ioan încă mai clar declară, deopotrivă despre ziua judecății şi sfârşitul lumii, spunând, ”Şi când,„ a spus el, ”El a deschis a șasea pecete, iată, a fost un mare cutremur; şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, şi toată luna s-a făcut ca sângele; şi stelele au căzut pe pământ, char ca un smochin, scuturat de un vânt puternic, aruncă smochinele sale necoapte. Şi cerul s-a depărtat ca o carte care este rostogolită, şi fiecare munte şi insulă au fost mutate de la locurile lor. Şi împărații pământului, şi toţi oamenii mari, şi tribunii, şi oamenii bogați, şi oamenii puternici, şi fiecare sclav, şi fiecare om liber, s-au ascuns în peșteri şi în crăpăturile munților; spunând munților şi stâncilor, Cădeți peste noi, şi ascundeți-ne de fața Tatălui care stă pe tron, şi de mânia Mielului: căci a venit ziua nimicirii; şi cine va putea să stea în picioare?„ (ANF, Vol. 5, p. 663).
Constituții Apostolice (c. 350)
”Şi Zaharia a spus: ”Iată, Regele tău vine la tine, drept, şi având mântuire; blând, şi călărind pe un măgăruș, şi pe un mânz, mânzul unei măgărițe.„ Pe El, Daniel îl descrie ca ”Fiul omului venind la Tatăl,„ şi primind toată judecata şi onoarea de la El.„ (Constituţiile Apostolice, Cartea 5, Capitolul 20, ANF vol. 7, p. 448)
Lactantius (c. 240 – c. 320 d.Cr.)
”Dar când el a făcut aranjamentele cu ucenicii Săi pentru predicarea Evangheliei şi a numelui Său, un nor dintr-odată L-a înconjurat, şi L-a dus sus în cer, în a patruzecea zi după patima Lui, după cum Daniel a arătat că va fi, spunând: ”Şi, iată, unul ca Fiul omului a venit pe norii cerului, şi a venit la Îmbătrânitul de zile.„ (Institutele Divine, Cartea 4, Capitolul 21, ANF vol. 7, p. 123)
”… şi apoi pe larg, în a patruzecea zi, El s-a întors la Tatăl Său, fiind purtat într-un nor. Profetul Daniel a arătat cu mult timp înainte aceasta, spunând, ”Am văzut în viziune de noapte, şi, iată, unul ca Fiul omului a venit pe norii cerului şi a venit la Cel Îmbătrânit de zile; şi cei care au stat lângă El L-au adus aproape de El. Şi I s-a dat o împărăţie, şi slavă, şi stăpânire, şi toţi oamenii, triburile, şi limbile Îl vor sluji; şi puterea Lui este una veşnică, care nu va trece, şi împărăţia Lui care nu va fi distrusă.„ De asemenea, David în Psalmul 109: ”Domnul a spus Domnului meu, stai la dreapta mea, până voi face pe duşmanii Tăi așternutul picioarelor Tale.„ (Rezumatul Institutelor Divine, Capitolul 47, ANF vol. 7, p. 241)
”Dar profetul cuprinde amândouă aparițiile Sale în câteva cuvinte. Iată, spune el, unul ca Fiul omului venind pe norii cerului. El nu a spus, ca Fiul lui Dumnezeu, ci Fiul omului, pentru ca să poată arăta că El a trebuit să fie îmbrăcat cu trup pe pământ, că luând asupra sa forma unui om şi condiția de mortalitate, El să poată învăța oamenii neprihănirea; şi când, a săvârșit poruncile lui Dumnezeu, El a descoperit adevărul națiunilor, El să poată de asemenea suferi moartea, pentru ca El să poată birui şi să dea la iveală şi cealaltă lume, şi astfel pe larg înviind, El să poată pleca la Tatăl Său purtat în sus pe un nor. Căci profetul a spus în plus: Şi a venit chiar la Îmbătrânitul de zile, şi a fost prezentat Lui. El l-a numit pe Dumnezeul Preaînalt Îmbătrânitul de zile, a cărui vârstă şi origine nu pot fi cuprinse; pentru că El a fost singur de generații, şi El va fi întotdeauna spre generații. Dar acel Cristos, după patima şi învierea Sa, urma să se înalțe la Dumnezeu Tatăl, David a purtat mărturie în aceste cuvinte în Psalmul 109: ”Domnul a spus Domnului meu, stai la dreapta mea, până voi pune duşmanii Tăi așternutul Tău.„ (Institutele Divine, Cartea 4, Capitolul 12, ANF vol. 7, p. 111)
Sf. Chiril din Ierusalim (c. 315 – 386 d.Cr.)
Comentând asupra propoziției din Crez care afirmă că Cristos va veni din nou să judece cei vii şi cei morți, Sf. Chiril scrie.
”Fiul Omului va veni la Tatăl, potrivit Scripturii care tocmai acum o citim, ”pe norii cerului,„ [Daniel 7:9] atras de un râu de foc [Daniel 7:10], care va face proces oamenilor. Atunci, dacă lucrările oricărui om sunt de aur, el va fi făcut mai strălucitor; dacă mersul vieții unui om va fi ca miriștea, şi firav, el va fi ars de foc. Şi Tatăl ”va sta, având hainele Sale albe ca zăpada, şi părul capului Său ca lâna pură„ [Daniel 7:9]. Dar aceasta se vorbește după felul oamenilor; pentru ce? Pentru că El este Regele celor care nu au fost întinați cu păcate; pentru că, El spune, eu voi face păcatele voastre albe ca zăpada, şi ca lâna, care este o emblemă a iertării păcatelor, sau ale nevinovăției în sine. Dar Domnul care va veni din cer pe nori, este El care s-a înălțat pe nori; pentru că El Însuși a spus, Şi ei vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu mare slavă (Lecturi Catihetice, Lectura 15, NPNF2, Vol. 7, pagina 110).
”Deci vor fi prezenți la judecată în acea zi, Dumnezeu, Tatăl al tuturor, Isus Cristos va sta cu El, şi Duhul Sfânt prezent cu Ei; şi trompeta unui înger ne va strânge pe noi toţi pentru a aduce faptele noastre cu noi. Nu ar trebui atunci de la acest timp înainte să fim amar tulburați?„ (Lecturi Catihetice, Lectura 15, NPNF2, Vol. 7, pagina 112).
Rufinus (c. 345 – 410 d.Cr.)
Crezul ne spune că Cristos s-a înălțat la ceruri şi stă la dreapta Tatălui, şi că El va veni din nou în slavă pentru a Judeca cei vii şi cei morți, deopotrivă. În comentariul său despre Crezul Apostolilor, Rufinus scris:
”Acum haideți să vă arătăm pe scurt, dacă vreți, că aceste lucruri au fost prezise de Profeți. Voi însuți, de vreme ce sunteți atât de dispuși, să adunați împreună mai mult din seria largă a Scripturilor. Profetul Maleahi spune, ”Iată Domnul Atotputernic va veni, şi cine va răbda ziua venirii Sale, sau cine va suporta vederea Lui? Căci El vine ca focul unui cuptor şi ca săpunul piarului: şi El va sta, rafinând şi purificând ca şi când ar fi aur şi argint.„ Dar pentru ca să poţi ști mai multe cu siguranţă Cine este acest Domn Despre care se spun aceste lucruri, ascultă ceea ce a prezis şi Profetul Daniel: ”Am văzut,„ a spus el, ”în viziunea nopții, şi, iată, Unul ca Fiul Omului venind pe norii cerului, şi El s-a apropiat de Cel Îmbătrânit de zile, şi a fost adus aproape înaintea Lui; şi I s-a dat stăpânire, şi onoare, şi o împărăție. Şi toate popoarele, triburile, şi limbile Îl vor sluji. Şi stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, care nu va trece, şi împărăţia Lui nu va fi distrusă.„ Prin aceste cuvinte suntem învățați nu doar despre venirea şi judecata Lui, dar şi despre stăpânirea şi împărăţia Lui, că stăpânirea Lui este veşnică, şi împărăţia Lui este indestructibilă, fără sfârşit; după cum este spus în Crez, ”şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.„ Astfel că cineva care spune că împărăţia lui Cristos va avea sfârşit într-o zi, este foarte departe de credinţă„ (Comentariu asupra Crezului Apostolilor, NPNF2, Vol. 3, p. 556).
Sfântul Ioan Gură de Aur (c. 347-407 d.Hr.)
Sf. Ioan Gură de Aur este un Părinte deosebit de semnificativ în această discuție. Unul găsește multe citate liturgice şi Patristice în care se vorbeşte despre copilul Cristos ca fiind Îmbătrânitul de zile (această chestiune va fi discutată mai departe când ajungem la Sf. Dionisie Areopagitul, şi unul de asemenea îl găsește pe Sf. Ioan Gură de Aur vorbind în această manieră:
”Ce pot să spun eu? Ce pot rosti? Pentru că minunea mă șochează: Îmbătrânitul de zile a devenit un copil. Cel care stă pe un tron înalt şi este purtat în înalturi este așezat într-un staul.„ (A doua predică despre naștere, EPE, vol. 35, p. 472. precum este citat de George Gabriel.)
Ar trebui notat faptul că acesta nu este un comentariu asupra viziunii găsite în Daniel 7, şi că aceasta este clar demonstrată când cineva se uită la următoarele citate în care Sf. Ioan Gură de Aur de fapt discută cine era Îmbătrânitul de zile în acel pasaj. În comentariul său despre Daniel, Sf. Ioan spune, acest profet ”a fost primul şi singurul [în Vechiul Testament] care a văzut pe Tatăl şi pe Fiul, ca într-o viziune„ (In Danielem) (PG 56:231-233)).
În altă parte Sf. Ioan face următoarele comentarii asupra întrebării despre viziunile Dumnezeului invizibil din Vechiul Testament:
”Nici un om nu l-a văzut pe Dumnezeu vre-odată.„ Prin ce legătură de gândire ajunge Apostolul să spună aceasta? după ce arată nespusa măreție a darurilor lui Cristos, şi diferența infinită dintre ele şi cele slujite de Moise, el ar adăuga cauza rezonabilă a diferenței. Moise, ca fiind slujitor, a fost slujitor al lucrurilor mai mici, dar Cristos fiind Domn şi Rege, şi Fiul Regelui, ne-a adus lucruri cu mult mai mărețe, fiind totdeauna cu Tatăl, şi privindu-L în mod continuu; de aceea el spune, ”Nici un om nu l-a văzut pe Dumnezeu vre-odată.„ Atunci ce vom răspunde la cea mai puternică voce, Isaia, când el spune, ”Eu l-am văzut pe Domnul stând pe un tron înalt şi înălțat„ (Isaia 6:1); şi lui Ioan însuși mărturisind despre El, că ”el a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui„? (c. 12:41.) Dar de asemenea, lui Ezechiel? Căci el, de asemenea L-a văzut stând mai presus de Heruvimi. (Ezechiel 1 şi 10) Dar lui Daniel? Căci şi el a spus, de asemenea, ”Cel Îmbătrânit de zile a stat„ (Daniel 7:9.) Dar lui Moise însuși, spunând, ”Arată-mi Slava Ta, ca să Te pot vedea ca să Te cunosc.„ (Exod 33:13, Exod 33:13 parțial de la 70.) Şi Iacov şi-a luat numele chiar din acest lucru, fiind chemat 3 ”Israel„; căci Israel este ”cel care îl vede pe Dumnezeu.„ Şi alții l-au văzut. Atunci cum de a spus Ioan, ”Nici un om nu L-a văzut vre-odată pe Dumnezeu„? Aceasta înseamnă a declara, că toate acestea au fost cazuri de condescență (a Lui), nu viziunea Esenţei în sine descoperită. Pentru că dacă ei ar fi văzut chiar Natura, ei nu ar fi zărit-O sub forme diferite, de vreme ce ea este simplă, fără formă, sau părți, sau linii îngrăditoare. Ea nu stă jos, nici nu stă în picioare, nici nu umblă: aceste lucruri aparțin toate trupurilor. Dar cum Este El, doar El știe. Şi aceasta El a declarat printr-un anumit profet, spunând, ”Eu am înmulțit viziunile, şi am folosit similarități prin mâinile profeților„ (Osea 12:10), adică, ”Eu am catadicsit, eu nu am apărut cum sunt în realitate.„ Pentru că de vreme ce Fiul Său a apărut în trup, El i-a pregătit din timpuri străvechi să privească substanța lui Dumnezeu, pe cât de departe era posibil pentru ei să O vadă; dar ceea ce este cu adevărat Dumnezeu, nu doar că nu au văzut profeții, dar nici chiar îngerii nici arhanghelii. Dacă îi întrebi, nu îi vei auzi răspunzând vre-un lucru referitor la Esenţa Lui, ci trimițând sus, ”Slavă lui Dumnezeu în Înălțimi, pace pe pământ, bunăvoință spre oameni.„ (Luca 2:14) Dacă dorești să înveți ceva de la Heruvimi sau Serafimi, vei auzi cântecul mistic al Sfinţeniei Lui, şi că ”cerul şi pământul sunt pline de slava Lui.„ (Isaia 6:3) Dacă vei întreba puterile înalte, vei descoperi 7 că singura lor lucrare este să îl laude pe Dumnezeu. ”Lăudați-L pe El,„ a spus David, ”toate oștirile Lui.„ (Psalmul 148:2) Doar Fiul Îl Privește, şi Duhul Sfânt” (A 15-a predică din Evanghelia după Ioan).
Observaţi că viziunea Îmbătrânitului de zile este citată ca un exemplu în Care Dumnezeu a fost văzut, dar nu în propria lui esenţă. Şi dacă cineva se îndoiește cine este Îmbătrânitul de zile (sau cine a fost văzut în toate Teofaniile din Vechiul Testament menționate), Sf. Ioan îl identifică pe ”El„ despre care el a vorbit, când spune că doar Fiul şi Duhul Sfânt îl privesc pe El aşa cum este în esenţa Lui.
Sf. Ioan Gură de Aur, comentariu asupra Psalmului 110
Totuşi, haideți să rezumăm încă o dată tema noastră. Domnul a spus Domnului meu, Stai la dreapta mea. Vedeți egalitatea de statut? Unde există un tron, vedeți, există un simbol al domniei; unde există un tron, egalitatea de statut vine din aceeaşi domnie. De aici Pavel de asemenea a spus, ”El face din vânturi îngeri, şi slujitorii săi din flăcări de foc. Dar despre Fiul: tronul Tău, O Dumnezeule, este veşnic.„ Astfel, de asemenea, Daniel vede toată creația în auditoriu, deopotrivă îngeri şi arhangheli, prin contrast cu Fiul Omului venind pe nori şi înaintând spre Cel Îmbătrânit de zile. Dacă vorbirea noastră în aceşti termeni este o problemă pentru unii, totuşi, lăsați-i să audă că el stă la dreapta lui, şi să fie liberi de problemă. Vreau să spun, după cum noi nu pretindem că el este mai mare decât Tatăl pentru că are cel mai onorabil loc la dreapta lui, tot astfel din partea voastră nu spunem că el este inferior şi mai puțin onorabil, ci de un statut şi onoare egale. Aceasta, de fapt, este indicat prin împărtășirea scaunului.
Binecuvântatul Teodoret al Cirului 393 -457
Comentariile binecuvântatului Teodoret clarifică faptul că ceea ce a văzut Profetul Daniel în Îmbătrânitul de zile a fost o formă simbolică a Tatălui, şi nu a fost o viziune a Cristosului pre-întrupat.
Este potrivit pentru noi să știm că Dumnezeu este imaterial, simplu, şi fără formă şi că el nu admite nici o limită. Deşi aparține de natura lui să nu fie în stare de a fi limitat, foarte adesea pentru a ne ajuta el se foloseşte de vedenii, oricând vrea el. Şi unul poate vedea că el apare lui Avraam într-un fel, lui Moise în alt fel şi lui Isaia în alt fel; tot astfel el s-a arătat încă în altă înfățișare lui Ezechiel. De aceea, oricând vedeți o varietate de revelație, să nu gândiți că Dumnezeu are multe forme, ci mai degrabă ascultați de Dumnezeu cum vorbeşte prin profetul Osea: ”Eu am înmulțit viziunile, şi eu am fost proclamat simbolic de către profeți„ (Osea 12:10). El a spus, ”Eu adopt asemănările,„ nu eu am apărut. El se stilizează într-o viziune după cum i se pare potrivit. Astfel de asemenea binecuvântatul Ezechiel, pe care el l-a văzut a consta din Dumnezeu şi foc, a adăugat în timp ce a povestit viziunea, ”Aceste lucruri sunt o imagine a slavei Domnului„ (Ezechiel 1:28), si el nu a spus că el l-a văzut pe Domnul sau chiar slava Domnului ci mai degrabă ceva care seamănă cu slava Domnului. (Comentariu asupra lui Daniel 7:9-10. PG 81:1421; WGRW 7:187; Comentariu creştin străvechi, Vechiul Testament, Vol. 13: Ezechiel, Daniel, p. 229f).
Sf. Efraim sirianul c. 306 – 373
Lucrări selectate, Vol. 2. p. 511:
Pentru că atunci când [Dumnezeu pe care noi l-am numit] o oglindă a fost incapabilă a vârstei străvechi, şi poporul (evreu) incapabil de adevăr, El şi-a luat Sieși vârsta străveche pentru a instrui despre necredincioși: și de vreme ce regele şi bătrânul şi copilul au devenit răsfățați, El şi-a pus o vârstă străveche; ca un venerabil bătrân El a judecat acele persoane nedrepte care erau răsfățați în păcat. Ființa care nu îmbătrânește şi-a pus vârsta înaintată pentru a învăța prin pilde referitor la Fiul Său şi Binecuvântatul Său. Prin masca vârstei străvechi El şi-a arătat Paternitatea Sa pentru a ne învăța că El are un Fiu, Fiul Omului, pe Care Daniel l-a văzut stând înaintea Îmbătrânitului de zile, Care a distrus regii muritori, şi s-a faptul că pe Sine un Rege în Fiul Regelui Nemuritor. Dacă ar fi fost doar Unul care stătea, atunci ar fi fost un singur scaun; dar din acest motiv el nu a văzut doar un scaun, ci scaune. El a arătat că era un Evaluator cu El, şi un Fiu până în Zilele Străvechi. Mii de mii pe care Daniel i-a văzut, doar ei singuri i-a văzut stând în picioare: pentru Fiul Omului el nu atribuit poziția de stând în picioare, pentru că El nu este un slujitor.
Sf. Epifanie c. 310 – 403
Panarion Vol. 3
14,3 Acest Tată, Fiu şi Duh Sfânt întotdeauna a consimțit să apară în viziuni către sfinţii săi, după cum fiecare a fost în stare să primească [viziunea] în concordanță cu darul care i s-a dat de către Divinitate. Acest dar a fost oferit la fiecare dintre cei care au fost considerați vrednici, uneori de a-l vedea pe Tatăl după cum fiecare a fost în stare, uneori să audă vocea lui după cum a putut. (4) Când el a spus prin gura lui Isaia, ”Iubitul meu slujitor va înțelege,„ aceasta este vocea Tatălui. Şi când Daniel a văzut ”Îmbătrânitul de zile,„ aceasta este o viziune a Tatălui. Şi din nou, când el spune în profetul, ”Eu am înmulțit vedeniile şi am fost portretizat de mâinile profeților,„ aceasta este vocea Fiului. Şi când, în Ezechiel, ”Duhul lui Dumnezeu m-a luat„ şi ”m-a dus la o câmpie,„ aceasta se referă la Duhul Sfânt.
Sf. Augustin (354 – 430 d.Cr.)
”Eu nu știu în ce manieră înțeleg aceşti oameni că Îmbătrânitul de zile s-a arătat lui Daniel, de la care Fiul omului, care El a binevoit să fie de dragul nostru, este înțeles că a primit împărăţia; şi anume, de la El care îi spune Lui în Psalmi, ”Tu eşti Fiul meu; în această zi Te-am născut; cere-mi, şi Îţi voi da păgânii pentru moștenirea Ta; şi care a ”pus toate lucrurile sub picioarele Lui.„ Dacă, totuşi, deopotrivă Tatăl dă împărăţia, şi Fiul o primește, a apărut lui Daniel în formă trupească, cum pot acei oameni să spună că Tatăl niciodată nu a apărut înaintea profeților, şi, de aceea, că El ar trebui să fie înțeles a fi invizibil, pe care nici un om nu l-a văzut, nici nu poate să îl vadă? Căci Daniel ne-a spus astfel: ”Am privit,„ spune el, ”până când tronurile au fost puse, şi Îmbătrânitul de zile a stat jos, a cărui îmbrăcăminte era albă ca zăpada, şi părul capului Său ca lâna pură: tronul Său era ca flacăra arzătoare, şi roțile Lui ca focul arzător; un izvor aprins izvora şi venea dinaintea Lui: mii de mii îi slujeau Lui, şi zece mii de ori zece mii au stat înaintea Lui: judecata a fost stabilită, şi cărțile au fost deschise,„ etc. Şi puţin după, ”am văzut,„ spune el, ”în viziunile nopții, şi iată, unul ca Fiul omului a venit pe norii cerului, şi a venit la Cel Îmbătrânit de zile, şi ei L-au adus aproape înaintea Lui. Şi Lui i s-a dat stăpânire, şi slavă, şi o împărăţie, ca toate popoarele, națiunile, şi limbile să îl slujească pe El: stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, care nu va trece, şi împărăţia Lui care nu va fi distrusă.„ Iată că Tatăl dă, şi Fiul primește, o împărăţie veşnică; şi amândoi sunt în vederea lui care profețește, într-o formă vizibilă. De aceea, nu este potrivit să credem că Dumnezeu Tatăl de asemenea a obișnuit să apară în acea manieră înaintea muritorilor„ (Despre Trinitate, Cartea 2, Capitolul 18, NPNF1, Vol. 3).
Sf. Chiril din Alexandria (m. 444)
”Iată, din nou Emanuel este în mod clar şi evident arătat ca ridicându-se la Dumnezeu Tatăl în cer… Fiul Omului a apărut în trup şi a ajuns la Cel Îmbătrânit de zile, adică, El s-a înălțat la tronul Tatălui Său veşnic şi i s-a dat onoare şi închinare …„ (Scrisoarea 55, în Părinții Bisericii, vol. 77, Washington: CUA Press, 1987, pag. 28, 29).
””Care este înțelesul lui ”el a venit la Cel Îmbătrânit de zile„ (Daniel 7:13)? Este posibil că aceasta înseamnă a veni spre un loc? Dar cum poate fi aceasta, este prostesc. Divinul nu ar fi localizat într-un loc pentru că el umple toate lucrurile. Atunci, care este înțelesul lui ”el a venit la Cel Îmbătrânit de zile?„ În mod clar, aceasta înseamnă că Fiul a venit în slava Tatălui. Şi unde se vede aceasta? El [Daniel] vorbeşte din nou şi spune următoarele, ”Lui i s-a dat onoare şi domnie.„ Pentru că El l-a auzit pe Tatăl spunând, ”Stai la dreapta mea până când voi face duşmanii tăi așternutul picioarelor tale.„„ (Sf. Chiril din Alexandria, PG 70, 1461B. Tradus de George Gabriel)
Este important să notăm că Sf. Chiril de asemenea vede această viziune ca referindu-se la sesiunea de la dreapta Tatălui despre care noi afirmăm în Crez – care este aceeaşi legătură pe care am văzut că ceilalţi părinți o fac referitor la acest pasaj.
Binecuvântatul Teofilact (c. 1050 – c. 1108 d.Cr.)
Citând Matei 26:64: ””Cu toate acestea vă spun, După aceasta veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii, şi venind pe norii cerului.„ El le vorbește din profeția lui Daniel care a spus, ”Am văzut unul venind ca Fiu a Omului pe nori.„ Pentru că de vreme ce ei au gândit că El era înșelat, deoarece El a apărut înaintea lor în formă smerită, El a spus, ”Mă veți vedea atunci venind în putere şi stând cu Tatăl.„ ”Putere„ aici înseamnă cea a Tatălui, şi Fiul Omului va veni nu de pe pământ ci din cer„ (Explicația Sfintei Evanghelii după Sf. Matei, House Springs MO: Chrysostom Press, 1992, p. 236).
Comentând despre paralela din Marcu 14:62: ”El spune, ”ca Fiu al Omului stând la dreapta puterii Tatălui.„ Căci ”putere„ aici înseamnă Tatăl. La a doua venire El va veni în Trupul Său, pentru a fi văzut şi recunoscut de cei care l-au răstignit„ (Explicația Sfintei Evanghelii după Sf. Marcu, p. 128).
Dionisie din Furna (c. 1734)
”Pictarea de imagini sfinte noi nu o luăm doar de la sfinţii părinți, dar de asemenea de la sfinţii Apostoli şi chiar de la persoana lui Cristos singurul nostru Dumnezeu … Noi de aceea îl descriem pe Cristos pe o icoană ca om, de vreme ce el a venit în lume şi a avut relaţii cu oamenii, devenind în final un om ca noi dar fără păcat. Tot astfel, noi de asemenea descriem Tatăl Veşnic ca un om bătrân, după cum Daniel l-a văzut clar …„ (Manualul pictorilor. 87 (Acesta este un text Ortodox standard din Iconografie compilat pe Muntele Atos, Grecia din 1730-1734 din surse antice de către Dionisie din Furna)).
Episcopul Teofil din Campania (1749-1795)
”Intrând în sanctuar, Episcopul sărută sfintele icoane, descoperind că prin [Cristos] noi am ajuns să fim iubiți de Tatăl. Cu intrarea lui în Sfânta Bema, un Episcop împlinește tipul celui despre care marele Pavel spune, că Cristos nu a intrat în ceva construit de mâini omenești, ci chiar în cer, pentru a apărea înaintea Tatălui pentru noi. Şi aceasta a fost ca sosirea la Îmbătrânitul de zile şi a sta înaintea Lui, potrivit lui Daniel Profetul, şi a primi aceeaşi autoritate şi onoare, şi Împărăţia: şi anume, slava pe care El a avut-o înainte ca să devină om de asemenea, pentru care El s-a rugat ca om când El era încă aici, spunând, ”şi acum glorifică-mă, Tată, cu slava pe care am avut-o alături de tine, pe care am avut-o înainte de a fi lumea„ (Explicația Liturghiei Divine).
Sf. Nicodim din Sfântul Munte (c. 1749-1809 d.Hr.)
”Trebuie să observăm să de vreme ce actualul Consiliu [al Șaptelea] în scrisoarea pe care o trimite către biserica Alexandrinilor pronunță fericiri, sau binecuvântări, cei care știu şi admit şi recunosc, şi în consecinţă de asemenea inconizează şi onorează viziunile şi teofaniile Profeților, întocmai cum Dumnezeu Însuși a format acestea şi le-a imprimat în mintea lor, dar blestemă dimpotrivă pe cei care refuză să accepte şi să admită reprezentațiile grafice ale unor astfel de viziuni înainte de întruparea Logosului divin (p. 905 din Vol. 2 din Înregistrările Conciliare) se deduce că chiar Tatăl fără început trebuie să aibă imaginea Sa pictată întocmai cum El a apărut lui Daniel profetul ca Îmbătrânitul de zile. Chiar dacă se admite ca un fapt că Papa Grigore în scrisoarea lui către Leo Isaurianul (p. 712 din al doilea volum al Înregistrărilor Conciliare) spune că noi nu îl descriem pe Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, totuşi, trebuie să fie observat faptul că el nu a spus aceasta în mod simplu, ci într-un sens că noi nu Îl pictăm în acord cu natura divină; de vreme ce aceasta este imposibil, spune el, a descrie sau a picta natura lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce face prezentul consiliu, şi întreaga Biserică Catolică; şi nu doar că nu Îl pictăm aşa cum El a apărut înaintea Profetului. Căci dacă noi nu Îl pictăm delor sau sa Îl portretizăm în vre-o manieră deloc față de ochi, de ce ar trebui să îl pictăm pe Tatăl la fel ca pe Duhul Sfânt în formă de Îngeri, de oameni tineri, întocmai cum au apărut ei lui Avraam? De asemenea, chiar dacă se presupune că Grigore spune aceasta, totuşi opinia unui singur Consiliu Ecumenic frecventat şi reprezentat de un număr larg de oameni individuali este de preferat față de opinia unui singur om individual. Apoi, din nou, dacă se consideră că chiar Duhul Sfânt ar trebui pictat în forma unui porumbel, întocmai cum el a apărut de fapt, noi spunem că, în vederea faptului că un anumit Persan cu numele de Xaneus obișnuia să afirme, printre alte lucruri, că aceasta este o chestiune de cunoştinţă copilărească (adică, că este o piesă de mentalitate copilărească sau un act de copilărie) ca Duhul Sfânt să fie pictat într-o imagine exact cum Acesta a apărut sub asemănarea cu un porumbel, în timp ce, pe de altă parte, sfântul şi Ecumenicul Consiliu al Șaptelea (Actul 5, p. 819 din al doilea volum al Înregistrărilor Conciliare) l-a blestemat împreună cu alți iconoclaști, din aceasta se poate concluziona ca o deducție logică, că potrivit celui de-al Șaptelea Consiliu Ecumenic, Acesta ar trebui pictat sau descris în icoane şi alte imagini în forma unui porumbel, aşa cum a apărut… Cât despre faptul că Duhul Sfânt este de pictat în forma unui porumbel, că este dovedit chiar de aceasta, a mărturisi, pentru faptul că Părinții acestui Consiliu au admis ca porumbeii să atârne peste fântâna de botez şi altarele de jertfă pentru a fi în regulă pentru a sluji ca un tip al Duhului Sfânt (Actul 5, p. 830). Cât despre afirmaţia făcută în Trompeta Sacră (în Elogiul celor Trei Ierarhi) spre efectul că Tatăl nu ar trebui descris în picturi şi asemenea, potrivit cu Actele 4, 5, şi 6 din al 7-lea Consiliu Ecumenic, noi am citit aceste Acte speciale căutând, dar nu am găsit nimic de acest fel, cu excepția doar a afirmaţiei că natura Sfintei Trinităţi nu poate fi expusă grafic pentru că ea este fără formă şi invizibilă„ (Călăuza, pag. 420-421 (aceasta este din ciudata şi cumva defecta traducere a lui D. Cummings, dar nu există nici o altă traducere care este disponibilă după cunoştinţa mea)).
Multe dintre citatele de mai sus au fost descoperite mulțumită unui articol scris de Vladimir Moss cu privire la acest subiect.
Există o singură sursă patristică cu referire la Daniel 7, şi poate fi înțeleasă ca învățând că Cel Îmbătrânit de zile din Daniel 7 este Fiul:
Sf. Ambrozie din Milan (c. 339 – 397)
”Lăsați-L [pe Isus] să stea în mijlocul vostru, ca cerurile, care declară slava lui Dumnezeu, să se poată deschide pentru voi, ca voi să faceți voia Lui, şi să lucrați lucrările Lui. Cel care îl vede pe Isus, lui îi sunt deschise cerurile aşa cum au fost deschise lui Ștefan, când el a spus: ”Iată văd cerurile deschise şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.„ Isus stătea ca avocat al lui, El stătea ca şi când ar fi nerăbdător, ca El să-l poată ajuta pe atletul său Ștefan în conflictul său, El stătea în picioare ca şi când ar fi gata să îl încoroneze ca martirul Său. Lăsați-L să stea în picioare pentru voi, ca să nu vă fie teamă că El stă jos; căci atunci când stă jos El judecă, aşa cum spune Daniel: ”Tronurile au fost așezate, şi cărțile au fost deschise, şi Îmbătrânitul de zile a șezut.„ Dar în Psalmul optzeci şi unu [al doilea] Psalm este scris: ”Dumnezeu a stat în adunarea dumnezeilor, şi a hotărât între dumnezei.„ Deci când El stă jos El judecă, când El stă în picioare El hotărește, şi El judecă referitor la imperfect, dar hotărește între dumnezei. Lăsați-L să stea în picioare pentru voi ca apărător, ca bun păstor, ca nu cumva lupii răi să să vă atace„ (Scrisoarea 63:5-6, NPNF, vol. 10, p. 457).
Nu este deloc clar faptul că Sf. Ambrozie se concentra pe persoana distinctă a Fiului în acest pasaj, ca opus față de vorbirea mai generală despre Dumnezeu. De asemenea este clar că el nu se concentrează pe Daniel 7, ci mai degrabă face aluzie la acesta, şi face aceasta cu referire la judecata finală… nu la întrupare. Pentru mai multe despre acest pasaj, apăsați aici. Chiar dacă acest text este luat ca dovadă că Sf. Ambrozie a crezut că Fiul este Îmbătrânitul de zile din Daniel 7, noi încă suntem lăsați fără un comentariu patristic explicând ce ar însemna pentru Fiul Omului (care este fără îndoială Isus Cristos) să vină la Sine (ca Îmbătrânitul de zile), şi apoi să îşi acorde Lui Însuși Împărăţia şi stăpânirea. Şi mai departe, pentru a face un consens Patristic cineva ar avea nevoie să găseasc încă un Părinte cu această înțelegere a textului.
Comentariu asupra pasajelor înrudite ale Scripturii
”De aceea nici Domnul, nici Duhul Sfânt, nici apostolii, nu ar fi numit ca Dumnezeu, definitiv şi absolut, pe el care nu era Dumnezeu, decât dacă el era cu adevărat Dumnezeu; nici nu ar fi numit pe cineva în propria sa persoană Domn, cu excepția lui Dumnezeu Tatăl stăpânind peste tot, şi Fiul Său care a primit stăpânirea de la Tatăl Său peste toată creația, după cum afirmă acest pasaj: ”Domnul a spus Domnului meu, Stai la dreapta mea, până când voi face duşmanii Tăi așternutul Tău.„ Aici [Scriptura] ne reprezintă pe Tatăl adresându-se Fiului; El care i-a dat Lui moștenirea păgânilor, şi i-a supus Lui toţi duşmanii Săi. De aceea, deoarece Tatăl este Domnul cu adevărat, şi Fiul cu adevărat Domn, Duhul Sfânt i-a numit în mod corespunzător cu titlul de Domn„ (Împotriva ereziilor, Cartea 3, Capitolul 6).
http://www.ccel.org/fathers2/ANF-01/anf01-60.htm#P7349_1963283
Dovada liturgică: Cine este Îmbătrânitul de zile din Daniel 7?
Octoihul, Tonul 5, Slujba Canon de la miezul nopții spre sfânta şi creatoarea de viață Trinitate, Oda 4, primul tropar:
”Daniel a fost inițiat în taina splendorii întreite a unei Stăpâniri când el l-a privit pe Cristos ca Judecător mergând la Tatăl în timp ce Duhul a descoperit viziunea.„ HTM Pentecostarion (care include acest text din Octoih), p. 270
“Μυείται τής μιάς Κυριότητος, τό τριφαές ο Δανιήλ, Χριστόν κριτήν θεασάμενος, πρός τόν Πατέρα ιόντα, καί Πνεύμα τό προφαίνον τήν όρασιν.” Ωδή δ’ πλ. α’, ΤΟ ΜΕΣΟΝΥΚΤΙΚΟΝ
Sf. Dionisie Areopagitul
Timpuriu, în tratatul său Despre Numele Divine, Sf. Dionisie explică înțelegerea sa despre cum numele care se referă la Natura Divină, pe care toate persoane din Trinitate le împărtășesc în comun sunt aplicabile la toate cele trei persoane:
”Acum, aceasta, am demonstrat pe deplin în altă parte, că totdeauna, toate Numele lui Dumnezeu care se cuvin lui Dumnezeu, sunt sărbătorite de Profeții, nu în sens partitiv, ci aplicate la întreg şi toată şi completa şi deplina Divinitate, şi că toate dintre ele sunt referite nu în sens partitiv, absolut, fără rezerve, în întregime, către tot Ansamblul întregii complete şi fiecărei persoane din Dumnezeire.„ (Capitolul 2, Despre numele Divine)
Şi astfel, de exemplu deşi Scripturile tind să folosească termenul ”Domn„ în referire la Tatăl, sau la Fiul, el este pe drept aplicat Duhului Sfânt:
”Dar, faptul că întreaga Divinitate deține Stăpânirea peste întreg, cineva nu prea poate să zică, după cum gândesc de câte ori, în referire la Divinitatea Paternală, sau la Filială, cuvântul ”Domn„ este repetat în Cuvântul lui Dumnezeu, ca aplicat la Tata şi Fiul. Dar Duhul de asemenea este Domn.„ (același capitol)
Printre aceste Nume Divine, Sf. Dionisie include titlul ”Îmbătrânitul de zile„, care, după cum explică el, se referă la Veşnicia lui Dumnezeu:
”Capitolul 10: Referitor la Domnul Suveran, ”Îmbătrânitul de zile„ în care de asemenea, se face referire la Eră şi Timp.
SECȚIUNEA 1.
Timpul, atunci, a venit pentru prelegerea noastră, să cântăm Dumnezeul multor Nume, ca ”Domnul Suveran,„ şi ca ”Îmbătrânitul de zile.„ Pentru că El este numit după primul dintre nume, din motivul că El este într-o bază care controlează toate, legând şi îmbrățișând întregul, şi întemeind şi susținând, şi strângând, şi completând întregul. Continuu în sine, şi din sine, producând întregul, ca şi când ar fi dintr-o rădăcină Suverană, şi întorcând spre sine întregul, ca un părinte suveran trunchi, şi ținându-i împreună ca o bază atot-îmbrățișătoare a tuturor, asigurând toate lucrurile îmbrățișate, într-o strânsoare superioară tuturor, şi fără să le permită, când cad de la sine să fie distruse, ca mișcate dintr-un sanctuar atot-perfect. Dar Divinitatea este numită Suverană, deopotrivă ca şi controlatoare şi guvernatoare a membrilor casei Sale, pur, şi ca fiind dorit şi iubit de toţi, şi ca punând peste toţi jugurile voluntare, şi dulcea durere a Divinului şi Suveranului, şi în iubirea dizolvabilă a Bunătății în sine,
SECȚIUNEA 2.
Dar Dumnezeul Atotputernic este sărbătorit ca ”Îmbătrânitul de zile„ pentru că El este din toate lucrurile deopotrivă Era şi Timpul, – şi înainte de Zile, şi înainte de Eră şi Timp. Şi totuşi noi trebuie să afirmăm că El este Timpul şi Ziua, şi Timpul hotărât, şi Era, într-un sens potrivit lui Dumnezeu, ca fiind prin fiecare moment neschimbător şi netulburat, şi în veşnica Lui mișcare rămânând în Sine, ca fiind Autorul Erei şi Timpului şi Zilelor. Prin urmare, în manifestările sacre Divine ale viziunilor mistice, El este reprezentat deopotrivă ca bătrân şi tânăr; primul într-adevăr semnificând ”Străvechi„ şi fiind de la început, şi cel din urmă El niciodată nu îmbrătrânește; sau amândouă învățând că El avansează prin toate lucrurile de la început la sfârşit, – sau ca Divinul nostru inițiator, ”de vreme ce fiecare manifestă prioritatea lui Dumnezeu, Bătrânul având primul loc în Timp, dar Tânărul prioritatea în număr; pentru că unitatea, şi lucrurile aproape de unitate, sunt mai aproape de început decât numerele care sunt avansate mai departe.
SECȚIUNEA 3.
Dar noi trebuie, după cum gândesc eu, să vedem din Profeții natura Timpului şi Veşniciei, pentru că ele nu cheamă totdeauna (doar) lucrurile absolut neoriginate şi cu adevărat veşnice, eterne, ci de asemenea lucrurile nepieritoare şi nemuritoare şi neschimbătoare, şi lucrurile care sunt în aceeaşi stil, ca atunci când ele spun, ”deschideți-vă, porți veşnice,„ şi cele asemănătoare. Şi adesea ele caracterizează lucrurile cele mai străvechi prin numele Veşniciei; şi din nou ele numesc întreaga durată a timpului nostru Veșnicie, în aşa măsură precum străvechi şi neschimbător, şi măsura existenței în totul, este o caracteristică a Veşniciei. Dar ele numesc timp ceea ce se referă în generare şi descompunere şi schimbare, şi uneori una, şi alteori cealaltă. Prin urmare de asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu spune că chiar noi, care suntem limitați aici de timp, vom împărtăși Veşnicia, când am ajuns la Veşnicia care este nepieritoare şi veşnică la fel. Dar uneori veşnicia este sărbătorită în Profeții, chiar ca temporară, şi timpul ca veşnic. Dar dacă noi le cunoaștem mai bine şi mai cu precizie, lucrurile spirituale sunt vorbite despre şi indicate de Veşnicie, şi lucrurile supuse la generare de timp. Atunci este necesar atunci să presupunem că lucrurile numite veşnice nu sunt absolut co-veșnice cu Dumnezeu, Care este înainte de Veşnicie, dar aceasta urmând constant cele mai solemne Profeții, ar trebui să înțelegem lucrurile veşnice şi temporale potrivit cu speranţele recunoscute de ele, dar orice participă parțial în veşnicie şi parțial în timp, ca lucruri la jumătate între lucrurile spirituale şi lucrurile care sunt născute. Dar Dumnezeu Atotputernic noi ar trebui să îl sărbătorim, deopotrivă ca veşnicie şi timp, ca Autor al fiecărui timp şi veşnicie, şi ”Îmbătrânitul de zile,„ ca înainte de timp, şi mai presus de timp; şi ca schimbând vremurile şi timpurile rânduite; şi din nou ca fiind înainte de veacuri, în măsura în care El este deopotrivă înainte de veşnicie şi mai presus de veşnicie şi împărăţia Lui, o împărăţie a tuturor Veacurilor. Amin.
Ce este important de observat este că Sf. Dionisie folosește termenul ca o descriere a Naturii Divine, dar nicăieri el nu comentează cu privire la Daniel 7 aici. Această folosire largă a termeni este ceea ce am observat în folosirea de către Sf. Ioan Gură de Aur când vorbeşte despre copilul Cristos, în timp ce atunci când comentează asupra lui Daniel 7 el clarifică faptul că ”Îmbătrânitul de zile„ este specific Tatăl. Astfel, nu există nici o contradicție în scrierile lui Sf. Ioan, şi nici o contradicție între imnurile liturgice al Întâlnirii Domnului sau ale Nașterii care vorbesc despre Îmbătrânitul de zile devenind un copil şi consensul Patristic cu privire la Daniel 7 care îl vede pe Îmbătrânitul de zile de acolo ca fiind în mod clar Tatăl.
Icoane ale Îmbătrânitului de zile (Vezi NOTA de la finalul acestui articol)
Icoana Minune Kursk îl zugrăvește pe Tatăl ca Îmbătrânitul de zile.
Aceasta este Icoana Kursk fără acoperitoarea sa metalică:
Aici este o pagină din Psaltirea Utrecht, Psalmul 109 (110) care începe cu ”DOMNUL a spus Domnului meu, stai la dreapta mea până când voi face duşmanii Tăi așternutul Tău…„ (Acesta este versetul în care tu ai afirmat că Fiul vorbeşte cu Sine, şi apot stă la dreapta Sa proprie).
Psaltirea descrie pe Fiul ca șezând la Dreapta Tatălui, şi aceasta datează din 820 până în 840 d.Cr.:
Această Icoană datează din 1020 d.Cr. şi vine din Anglia (pre-Normană), şi de asemenea îl zugrăvește pe Fiul ca stând la dreapta, alături de o neobişnuită dar evidentă pictare a Duhului Sfânt:
O icoană din secolul 15 din Rusia:
Icoana lui Rublev a Trinităţii
Consiliul Stoglav nu doar a aprobat icoana lui Rublev, dar a poruncit ca ea să fie inscripționată cu cuvintele ”Sfânta Trinitate„. Chiar consiliul din 1666-7 a confirmat această decizie. Astfel că nu poate fi nici o îndoială dacă aceasta este o icoană a Sfintei Trinităţi în vre-un sens – evident nu în sensul că Divinitatea invizibilă este zugrăvită. Sf. Ambrozie vorbeşte despre aceasta ca având un tip al Sfintei Trinități.
Slujbele Bisericii confirmă aceasta:
”Din vechime tu te-ai manifestat în mod clar pe Tine lui Avraam în trei Ipostaze, una în esenţa divinității; şi în imaginile în care tu ai descoperit adevărul total al teologiei. Ție îți aducem imn cu credință, Dumnezeul care singur ai stăpânire.: Octoih, Tonul 1, Canonul Slujbei de la Miezul Nopții, Oda 3.
”Ca un vizitator, Avraam i s-a acordat în mod mistic să primească un Domn în trei Ipostaze, manifestat în forma oamenilor.„ Octoih, Tonul 3, Canonul Slujbei de la Miezul Nopții, Oda 6.
Doar să cităm două exemple. Şi astfel, dacă noi putem accepta aceasta ca icoană a trinității deoarece ea descrie un tip al Trinităţii, de ce nu putem de asemenea să îl zugrăvim pe Îmbătrânitul de zile ca un tip al Tatălui.
Sfânta Trinitate: o icoană Ortodoxă pictată pe un zid pe tavanul intrării în (πρόστωον) Mănăstirea Vatopedion de la Agion Oros (Muntele Atos), Grecia.
NOTĂ: Din motive de copyright, imaginile cu aceste icoane nu apar în acest articol, vă rog să le accesați la pagina sursă a acestui material găsit aici http://www.saintjonah.org/articles/ancientofdays.htm –
