de John A. Hammes
În frumoasa şi enciclica sa, ”Mama Răscumpărătorului„()1, Papa Ioan Paul II a proclamat anul 1987-88 Anul Marian, al doilea de acest fel din istoria Bisericii (primul fiind cel al lui Papa Pius XII din 1954). Motivele lui Papa Ioan Paul au inclus pregătirea pentru venirea celui de-al treilea mileniu de creştinism în anul 2000; onorarea lui Maria, care l-a precedat pe Isus în istorie; comemorarea celei de-a 1200 aniversări a celui de-al șaptelea şi ultimul consiliu ecumenic mondial acceptat deopotrivă de bisericile greci şi cele latine, acelui al Doilea Consiliu de la Niceea din 787 d.Cr.; şi, foarte important, rugăciune pentru unitatea creştină prin Maria, Mama Bisericii.
În indicarea spre Maria ca Mamă a Bisericii, Trupul Mistic al lui Cristos, Sfântul nostru Părinte caută să găsească în ea remediul pentru o creștinătate divizată. Non-Catolicii de azi știu puțin despre cât de bogată este tradiția creştină referitoare la Maria, care a existat înainte de Reformă, şi într-adevăr, înainte de Schisma greacă din secolul 11. Scopul articolului prezent este să indice credinţa comună despre Maria, ținută de Biserica primară, după cum este dovedit în scrierile aşa-numitor ”Părinți ai Bisericii,„ scriitori sfinţi şi educați din primele opt secole de Creştinism.2 De aceea, haideți să examinăm cinci dintre învățăturile Bisericii despre Maria ținute de creştini cam 1200-1800 de ani în urmă, despre Maria ca Mama lui Dumnezeu (), virginitatea veşnică a Mariei, Conceperea sa nevinovată şi Imaculată, Răpirea ei în cer, şi rolul ei ca Mamă a Bisericii.
Maria, Mama lui Dumnezeu
Prima şi cea mai esenţială învățătură despre Maria este bazată pe relaţia ei cu Isus, aceea că a fost mama lui. Pe această realitate este bazată demnitatea sa specială, şi din aceasta decurg toate privilegiile sale. Acum Maria nu este astfel Mama lui Dumnezeu; ea este mai degrabă mama lui Dumnezeu Fiul întrupat. Unite într-o persoană a lui Isus Cristos sunt două naturi, divină şi umană. Maria, fiind mama unei persoane a lui Cristos, este în acest sens mama lui Dumnezeu.
În timpul primelor câteva secole ale creșterii Bisericii, au apărut trei erezii Cristologice care se referă la chestiune maternității divine. Docetismul (110 d.Cr.), în timp ce recunoștea divinitatea lui Cristos, a respins realitatea naturii sale umane. Arianismul (320 d.Cr.), pe de altă parte, a acceptat umanitatea lui Isus dar a respins că el era Fiul lui Dumnezeu, a Doua Persoană din Trinitate. Amândouă aceste erezii au respins natura duală a lui Cristos şi taina Întrupării. Dacă Docetismul a fost corect, Maria nu ar fi putut fi numită Mama lui Dumnezeu, de vreme ce ea nu ar fi mama lui Dumnezeu Fiul întrupat. Dacă Arianismul ar fi adevărat, Isus nu a fost divin, şi Maria nu ar putea fi considerată mama lui Dumnezeu. La Primul Consiliu de la Niceea (325 d.Cr.), primul consiliu ecumenic convocat de Biserică, amândouă aceste poziții au fost condamnate, şi realitatea lui Isus ca adevărat Dumnezeu şi adevărat om a fost definită infailibil. Documentul următor este cunoscut ca Crezul Niceean.
După Niceea, a apărut a treia erezie Cristologică, numită Nestorianism (428 d.Cr.), care a propus două persoane în Cristos, mai degrabă decât două naturi într-o persoană. Maria atunci ar fi doar mama persoanei umane a lui Cristos, şi de aceea nu ar fi mama lui Dumnezeu. Nestorianismul a fost condamnat de al treilea consiliu ecumenic, ținut în Efes (431 d.Cr.). În esenţă, consiliul a declarat infailibil că Isus a fost ”potrivit cu divinitatea sa, născut din Tatăl dinainte de toate veacurile, şi în aceste zile din urmă, potrivit cu umanitatea sa, născut din Fecioara Maria pentru noi şi pentru mântuirea noastră … O unire s-a făcut a celor două naturi… În acord cu această înțelegere a uniunii neconfundate, noi mărturisim că Sfânta Fecioară este Mama lui Dumnezeu (, Purtătorul de Dumnezeu), prin Dumnezeu Cuvântul fiind întrupat şi devenind om, şi, de la această concepție, El alătură la Sine Însuși templu asumat de la ea.„ Afirmaţia anterioară este luată dintr-o scrisoare dintr-o scrisoare a lui Sf. Chiril, episcop din Alexandria (444 d.Cr.), care a prezidat Consiliul din Efes. El este cunoscut ca ”Crezul Uniunii„ sau ”Crezul din Efes.„
Totuşi, anterior de Efes, Părinții Bisericii au scris despre relaţia lui Maria față de Isus, Cuvântul Întrupat. Sf. Irineu (202 d.Cr.), episcop de Lyons şi elevul lui Policarp, discipolul lui Sf. Ioan, a declarat, ”Fecioara Maria … fiind ascultătoare de Cuvântul Său, a primit de la înger veștile bune că ea va naște pe Dumnezeu.„ Sf. Efrem din Siria (373 d.Cr.) a notat, ”Lucrarea slujnicei din Înţelepciunea Lui a devenit Mama lui Dumnezeu.„ Sf. Alexandru (328 d.Cr.), episcop de Alexandria şi o figură cheie la Consiliul de la Niceea, a scris că ”Isus Cristos … a purtat un trup nu în aparență, ci în adevăr, primit de la Mama lui Dumnezeu.„ Sf. Atanasie (373 d.Cr.), secretar şi succesor spre Alexandru, a reflectat asupra ”Cuvântului născut din Tatăl în înălțime„ care ”în mod nespus, inexplicabil, de neînțeles și veșnic, este el care este născut în timp acolo jos, din Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu.„
Sf. Chiril (386 d.Cr.), episcop de Ierusalim, s-a referit la ”Mama Fecioară a lui Dumnezeu,„ şi Sf. Grigore de Nazianz (382 d.Cr.), episcop de Constantinopole, a afirmat puternic, ”Dacă cineva nu este de acord că Sfânta Maria este Mama lui Dumnezeu, el este în dezacord cu Divinitatea.„ Sf. Grigore din Nyssa (371 d.Cr.) a proclamat virginitatea lui Maria, referindu-se la ea ca ”Maria, Mama lui Dumnezeu.„ Sf. Epifanius (403 d.Cr.), episcop de Salamis, scrie despre ”Sfântul Salvator care a coborât din cer … a luat umanitatea alături de divinitatea Sa … s-a întrupat printre noi, nu în aparență ci în adevăr … din Maria, Mama lui Dumnezeu.„ Călugărul Leporius (426 d.Cr.), un discipol al marelui Augustin, şi-a exprimat credinţa lui că ”… Singurul-născut a fost întrupat în acel mister ascuns pe care El l-a înțeles, pentru că este al nostru pentru a crede, a Lui pentru a înțelege.„ În final, chiar înainte de Consiliul din Efes, Sf. Chiril din Alexandria a scris, ”Am fost uimit că unii sunt cu totul în îndoială dacă sau nu Sfânta Ferioară este capabilă de a fi numită Mama lui Dumnezeu. Căci dacă Domnul Nostru Isus Cristos este Dumnezeu, cum ar trebui Sfânta Fecioară care l-a născut să nu fie Mama lui Dumnezeu?„ Sf. Chiril de asemenea a scris aceste cuvinte de laudă: ”Salutări, O Maria, Mama lui Dumnezeu! Tu ai închis în pântecele tău sacru pe Cel Care nu poate fi cuprins. Salutări, O Maria, Mama lui Dumnezeu! Cu păstorii noi cântăm laudă lui Dumnezeu, şi cu îngerii cântecul de recunoștință – Slavă lui Dumnezeu în înălțimi şi pace pe pământ între oamenii cu bună voință! Salutări, O Maria, Mama lui Dumnezeu! Prin tine a venit la noi Biruitorul şi Învingătorul triumfal al iadului.„
Maria, Veşnic Fecioară
Concepția virginală a lui Cristos a fost susținută de Biserica primară. Sf. Ignație (107 d.Cr.), episcop de Antioh şi reputat ascultător al apostolului Ioan, a scris, ”Fecioria lui Maria, nașterea de către ea, şi de asemenea moartea Domnului … trei taine proclamate cu glas tare, dar lucrate în tăcerea lui Dumnezeu.„ Şi din nou, ”Potrivit cu trupul, Domnul Nostru Isus Cristos a fost născut din tulpina lui David; dar dacă ne uităm la voința şi puterea lui Dumnezeu, El este Fiul lui Dumnezeu, cu adevărat născut dintr-o fecioară.„ Sf. Iustin Martirul (154 d.Cr.) a observat că ”puterea lui Dumnezeu, venind peste Ferioară a umbrit-o, şi a făcut-o, încă pe când era Ferioară, să zămislească.„ Sf. Irineu (202 d.Cr.) s-a referit la Isus ca fiind ”Cuvântul Însuși, născut din Maria care era încă Fecioară.„ El adaugă, ”Credinţa în Nașterea din Fecioară a fost transmisă Bisericii de către Apostoli şi de ucenicii lor, la fel ca alte adevăruri ale Credinţei.„ Sf. Ipolit (215 d.Cr.), în chestionarea candidaților pentru botez, a întrebat, ”Crezi tu în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a fost născut de la Duhul Sfânt, din Ferioara Maria?„
Sf. Efrem (373 d.Cr.) o preamărește pe Maria ca Fecioara care a devenit Mamă ”în timp ce şi-a păstrat fecioria ei.„ Şi Sf. Ambrozie (397 d.Cr.), episcop de Milan, a proclamat pe Cristos care a fost ”născut dintr-o fecioară,„ şi adaugă, ”Maria a fost o Fecioară nu doar în trup, ci şi în minte … atât de curată încât ea a fost aleasă să fie Mama Domnului. Dumnezeu a făcut din ea cea pe care El a ales-o şi a ales-o pe cea pe care El a făcut-o.„ Sf. Augustin (430 d.Cr.) a observat, ”Nobilimea Copilului a fost în fecioria care l-a născut, şi nobilimea părintelui a fost în Divinitatea Copilului.„
Scriitorii Patristici nu au avut nici o dificultate în a afirma fecioria veşnică a lui Maria. De exemplu, Sf. Atanasie (373 d.Cr.), episcop de Alexandria, care a fost, ca diacon, activ la Primul Consiliu de la Niceea, a afirmat că Isus ”a luat trup uman de la veşnica fecioară Maria.„ Didymus Orbul (380 d.Cr.), mentor al marelui Ieronim, a scris despre Maria, ”Chiar după nașterea copilului, ea a rămas întotdeauna şi veşnic o fecioară imaculată.„ Sf. Epifanius din Salamis (403 d.Cr.) a comentat că ”la Sfânta Maria, Fecioară este mereu adăgat, pentru că acea Sfântă Femeie rămâne nepângărită.„ Împotriva ereticului Helvidius, Sf. Ieronim (420 d.Cr.) a vorbit, ”Tu spui că Maria nu a rămas fecioară? Cât despre mine, eu pretind că Iosif însuși era un fecior, prin Maria, astfel că un fiu Fecior să se poată naște din căsătoria virgină.„
Sfântul Ambrozie din Milan (397 d.Cr.) citează frumoasa profeție a lui Ezechiel – ”Această poartă va rămâne închisă; ea nu va fi deschisă pentru nimeni ca să intre pe ea. De vreme ce Domnul, Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea, ea va rămâne închisă (Ezechiel 44:2).„ Apoi el comentează, ”Cine este această poartă, dacă nu Maria?„ Leporius (426 d.Cr.), călugăr şi discipol al lui Sf. Augustin, într-o afirmaţie din crez se referă la Cristos ca Fiul lui Dumnezeu ”făcut om din Duhul Sfânt şi Veşnica Fecioară Maria.„ Sf. Chiril din Alexandria (444 d.Cr.) a remarcat că Cuvântul însuși ”a păstrat pe Mama sa o Fecioară chiar după nașterea ei, care nu s-a făcut pentru nici unul dintre alţi sfinţi.„ Sf. Petru Crisologul (450 d.Cr.), arhiepiscop de Ravenna, a scris frumoasele cuvinte, ”O Fecioară a zămislit, o Fecioară a născut, şi o Fecioară ea rămâne.„ Sf. Ioan Damaschinul (749 d.Cr.), ultimul dintre Părinți, este neobişnuit în apărarea sa viguroasă a veșnicei virginități a lui Maria – ”Astfel, Veşnica Fecioară rămâne după naștere încă Fecioară, nefiind vre-odată consoarta unui bărbat. … Pentru că, cum ar fi posibil ca ea, care l-a născut pe Dumnezeu … să poată primi vre-odată îmbrățișarea unui bărbat? Să piară acest gând!„
În secolele următoare, fecioria veşnică a Mariei a fost apărată în felurite consilii, de exemplu, al cincilea consiliu ecumenic ținut în Constantinopole (553 d.Cr.), şi dogmatic definită de Papa Sf. Martin I la Consiliul Lateran de la Roma (649 d.Cr.), a cărui decret a fost mai târziu susținut la al șaselea consiliu ecumenic de la Constantinopole (681 d.Cr.). Această credinţă de asemenea împlinește criteriul de infailibilitate în faptul că el a fost învăţătura constantă a Bisericii.
Sfinţenia Mariei
Credința creştinilor primari întotdeauna a asociat-o pe Maria cu Isus în planul divin. Scriitorii Patristici s-au referit la Maria ca ”noua Eva,„ care a cooperat cu Cristos, ”noul Adam.„ În scrierile lui Iustin Martirul (165 d.Cr.), Irineu (202 d.Cr.), Efram din Siria (403 d.Cr.), Chiril din Ierusalim (348 d.Cr.), Ieronim (420 d.Cr.), Augustin (430 d.Cr.), Epifanius din Salamis (403 d.Cr.), şi Ioan Gură de Aur (407 d.Cr.), Maria este portretizată ca aducând viața (Cristos) în lume, în timp ce Eva a adus moartea, şi umilința şi ascultarea Mariei este contrastată cu mândria şi neascultarea lui Eva.
Sfinţenia Mariei a fost în general necontestată de scriitori creştini primari. Sf. Ambrozie (430 d.Cr.) a scris, ”… Maria, o Fecioară care nu doar nepângărită ci o fecioară căreia harul a făcut-o virgină, fără nici o pată.„ Referitor la Binecuvântata Noastră Doamnă, Sf. Augustin a declarat, ”Eu îmi doresc să nu am nici o întrebare când tratez păcatul.„ Sf. Efrem, într-un poem adresat lui Cristos, a scris ”Tu şi mama ta sunteți singuri în aceasta – voi sunteți cu totul frumoși în orice privință. În tine, Doamne, nu este nici o pată, nici vre-o pată în Mama ta.„ În lauda Mariei, el a scris, ”Doamna mea, prea sfântă, toată curată, toată imaculată, toată fără pete, toată nepângărită, toată incoruptă, toată neprofanată … haina fără pată a Lui care se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină … floare neveștejită, țesut purpuriu de către Dumnezeu, singura cea mai imaculată!„
Sf. Proclus (446 d.Cr.), Patriarh de Constantinopole, a scris, ”Maria este globul ceresc al unei noi creații, în care Soarele dreptății, mereu strălucind, a alungat din sufletul ei toată noaptea păcatului.„ Sf. Ioan Damaschinul a vorbit despre Maria ca ”păstrată fără pată.„ Deşi a fost de acord că Maria a fost nevinovată în comportamentul ei, Părinții Bisericii au fost împărțiți în chestiunea moștenirii de către ea a păcatului original. Chiar marele Toma de Aquino (1274 d.Cr.) nu a putut rezolva chestiunea; i-a rămas lui John Duns Scotus (1308 d.Cr.) să propună o ”răscumpărare păstrătoare„ mai degrabă decât o ”răscumpărare restauratoare„ pentru Maria. Biserica a făcut pasul decisiv în 8 decembrie, 1854, când succesorul lui Petru, venerabilul Papa Pius IX, a definit infailibil doctrina Zămislirii Imaculate. După acest titlu, patru ani mai târziu, Maria s-a identificat pe sine lui Sf. Bernadette la Lourdes. Şi, în 1954, primul An Marian a fost ocazionat de a 100 aniversare a proclamării acestui adevăr frumos.
Înălțarea Mariei
Credinţa în învierea Mariei, numită Înălțare, este întemeiată, după cum sunt toate doctrinele Mariane, pe maternitatea sa divină. Liturgic, sărbătoarea Adormirii, sau ”adormirea„ Binecuvântatei Fecioare, datează din secolul patru. În al cincilea secol, Sf. Augustin a comentat cu privire la această sărbătoare, ”Această zi onorabilă s-a ivit, ziua care întrece toate sărbătorile sfinţilor, această cea mai înalțată şi solemnă zi în care Binecuvântata Fecioară a fost înălțată trup şi suflet în gloria cerească. În această zi regina Fecioară a fost înălțată chiar la tronul lui Dumnezeu Tatăl, şi înălțată la o aşa înălțime încât spiritele angelice sunt în admirație.„ Sf. Ieronim a observat, ”Noi citim cum îngerii au venit la moartea şi îngroparea unora dintre sfinţi, şi cum ei au însoțit sufletele celor aleși în Cer cu imnuri şi laude. Cu cât mai mult ar trebui să credem că armata cerească, cu toate orchestrele sale, au venit să se bucure în şiruri de sărbătoare, pentru a o întâlni pe Mama lui Dumnezeu, să o înconjoare cu lumina radioasă, şi să o conducă cu laude şi imnuri până la tronul pregătit pentru ea de la începutul lumii!„
Sf. Grigore (594 d.Cr.), episcop de Tours, a declarat că ”Domnul … a poruncit trupului lui Maria să fie luat într-un nor în paradis; unde acum, reunită cu sufletul, Maria se odihnește cu cei aleși.„ Sf. Germaine I (732 d.Cr.), Patriarh de Constantinopole, vorbeşte astfel către Maria, ”Tu eşti … locul de locuință al lui Dumnezeu … scutită de toate dizolvările în țărână.„ Şi Sf. Ioan Damaschinul a afirmat, ”El care a fost mulțumit să se întrupeze (din) ea … a fost mulțumit … să onoreze trupul ei imaculat şi nepângărit cu incoruptibilitate … înainte de învierea obişnuită şi universală.„
În final, în vremea noastră, în 1 noiembrie, 1950, succesorul lui Petru, Papa Pius XII, a definit infailibil doctrina Înălțării la cer a Mariei.
Maria ca Mamă a Bisericii
De vreme ce Cristos este Capul acestui Trup Mistic, Biserica, rezultă că Maria, mama lui Cristos, este de asemenea mamă a acestui trup. După cum am văzut, Părinții Bisericii primare au numit-o pe Maria noua Evă, în faptul că Eva a fost mama noastră prin naștere fizică, tot astfel Maria este mama noastră prin regenerare spirituală, în virtutea răscumpărării sale din umanitate de către Fiul său Divin. În al doilea secol, Sf. Irineu a comentat că ”Cuvântul s-a întrupat, şi Fiul lui Dumnezeu a devenit fiul omului – Cel Pur deschizând curat acel pântece pur, care dă naștere la oameni spre Dumnezeu.„ Sf. Epifanius a remarcat, ”Este adevărat că … întreaga rasă umană pe pământ s-a născut din Eva; dar în realitate din Maria acea Viață a fost cu adevărat născută lumii, astfel ca prin nașterea Celui Viu, Maria să poată de asemenea deveni Mama tuturor celor vii.„ Sf. Augustin a rezumat, ”Mama Capului, prin nașterea Lui trupească a devenit spiritual Mama tuturor membrelor acestui Cap Divin.„
Cu referire la rolul de mijlocitoare a Mariei din partea membrelor Trupului lui Cristos, Sf. Irineu a remarcat, ”Cel care este devotat Mamei Fecioare cu siguranţă nu va fi niciodată pierdut.„ Sf. Augustin se adresează lui Maria, ”Prin tine cei nenorociți obțin mila, cei fără har, harul, şi cei slabi tăria.„ Sf. Ieronim a scris, ”Maria nu doar că vine la noi când este chemată, dar chiar spontan avansează să ne întâlnească.„ Sf. Vasile cel Mare (379 d.Cr.), episcop de Cezarea, a declarat, ”Dumnezeu a rânduit ca ea să ne ajute în toate lucrurile!„ Sf. Ioan Damaschinul s-a rugat, ”O Mamă a lui Dumnezeu, dacă îmi pun încrederea în tine, eu voi fi mântuit. Dacă sunt sub protecția ta, nu am de ce să mă tem, deoarece faptul că sunt clientul tău aceasta este posesia unei siguranţe a mântuirii, pe care Dumnezeu o oferă doar celor pe care El intenționează să îi mântuiască.„ Sf. Efram o imploră pe Maria, ”O Doamnă, nu înceta să veghezi asupra noastră; păstrează-ne şi păzește-ne sub aripile compasiunii şi milei tale, pentru că, după Dumnezeu, nu avem altă speranţă decât în tine!„ Sf. Fulgentius (533 d.Cr.), episcop de Ruspe, a afirmat, ”Maria este scara spre cer; pentru că prin Maria Dumnezeu s-a coborât din Cer în lume, pentru ca prin ea oamenii să poată să se ridice de pe pământ spre Cer.„ Papa Sf. Leo cel Mare (461 d.Cr.) a observat, ”Maria este atât de înzestrată cu sentimente de compasiune, încât ea nu doar că merită să fie numită milostivă, dar chiar numită mila însăși.„
Epilog
Atunci, este evident, că devoțiunea creştină față de Mama Mântuitorului nostru este la fel de veche precum Biserica însăși, înflorind în timpul celor patrusprezece secole înainte de Reforma Protestantă. Frații noştri ne-Catolici sunt lipsiți de Mama lor spirituală, care îi iubeşte profund şi tânjește ca ei să cunoască această dragoste. Noi care am fost dăruiți cu această cunoştinţă avem o obligație în dragoste să o facem cunoscută pe Maria lor şi înaintea lumii.
În timp ce ne apropiem de al treilea mileniu de creştinism, haideți să ne rugăm de asemenea cu Sfântul nostru Părinte ca un creştinism divizat să fie adus la unitate prin mijlocirea lui Maria, care dorește atât de mult adunarea copiilor ei într-un singur țarc al lui Cristos, Fiul ei.
Note finale
1 Disponibil de la Fiicele lui Sf. Pavel, 50 St. Paul’s Avenue, Jamaica Plain, Boston, MA 02130.
2 Scrierile patristice pot fi găsite în felurite lucrări. Articolul actual se bazează pe lucrarea lui Peter Brookby (Ravengate Press), şi lucrarea de trei volume a lui William A. Jurgens, <Credinţa Părinților Primari > (The Liturgical Press). Alte referințe excelente includ serii cu mai multe volume precum (Paulist Press), <Părinții Bisericii> (Catholic University of America Press), <Părinții Ante-Niceeni> şi <Părinții Niceeni şi Post-Niceeni> (Eerdmans Publishing Co.).
John A. Hammes a primit doctoratul în filozofie de la Universitatea de Stat din Pennsylvania. El a fost profesor de Psihologie la Universitatea din Georgia în Atena pentru mai mult de douăzeci de ani.
