Sf. Patrick (a fost baptist?)

Rev. John Summerfield Wimbish, D.D.

Sursa acestui document este un tratat din 1952, publicat de Calvary Radio Ministry, New York City, New York. A fost parte din biblioteca defunctului Elder (batrin al bisericii) Jarrel E. Huffman, pastorul Bisericii Bptiste Sovereign Grace, Duncan, Oklahoma din 1978 pana in 1997. S-au facut eforturi ca sa se pastreze stilul si structura tratatului original, cu toate ca unele concesiuni care s-au format au fost create sa faciliteze acest mediu.

~ August, 1997

Un cuvant despre mesaj:

Predica, “St. Patrick a fost baptist,” a fost furnizata unei multimi de enoriasi din Biserica Baptista Calvary din New York City, de catre pastorul Dr. John Summerfield Wimbish, in 12 Martie,1952 doar cateva zile inainte de fenomenala parada a zilei Sfantului Patrick.

In acea zi de importanta istorica 95.000 de oameni au marsaluit pe modernul Fifth Avenue din New York si aproximativ 1 500 000 spectatori s-au aliniat pe strazi. Pe scarile Catedralei ST.Patrick a stat Cardinalul Spellman si alti clerici pentru a asista la spectacol. Mai sus pe Fifth Avenue, tribuna (special manejata) s-a bucurat de prezenta unor demnitari ca primarul si doamna Vincent Impellitteri, fostul Diriginte de posta General James A. Farley si de zeci de oficiali de stat si din oras precum si conducatori militari si lideri de biserici.

Mesajul a fost oferit unei audiente radiofonice larg raspandita si a avut o cerinta de ascultare fara precedent.

SF. PATRICK A FOST BAPTIST. Dupa un studiu precaut si critic al unor scrieri redutabile, sunt absolut convins ca el nu a fost afiliat in nici un fel cu ierarhia bisericii Romana.

Este intr-adevar o fapta marinimoasa din partea prietenilor nostri catolici, sa daruiasca acestui umil misionar al nostru asa importanta pe pergamentul ilustrilor lor sfinti. Ganditi-va ca ei au ridicat chiar si catedrale in onoarea lui. Oricum, noi simtim ca este timpul sa indepartam panzele de paianjen ale superstitiei si praful legendei de pe acest drag, antic predicator al crucii.

Pentru majoritatea dintre noi, Patrick este o fiinta mitica, vag asociat cu un exod serpuit din insula Emerald. Alte conceptii gresite sunt ca el a fo st irlandez, ca a fost un emisar al Papei si ca numele lui a fost Patrick. Tote astea sunt false. El nu a fost irlandez, era deja in mormantul lui onorabil, cu 175 de ani inainte ca numele lui sa fie macar mentionat in scrierile Catolice; numele lui real a fost Sucat, care inseamna “razboinic” in limba engleza moderna.(1) De dragul simplitatii, pe tot cuprinsul acestui mesaj ne vom referi la el ca si Patrick.

Sa luam mai intai in considerare,

I. Istoria lui Patrick

Bibliotecile lumii contin nenumarate bibliografii ale lui Patrick , ceea ce noi nu acceptam ca fiind adevarate. O examinare a faptelor ne va revela ca onoratii istorici ai ierarhiei nu au fost intotdeauna caracterizati de cinste, si in timpul Evului Mediu niste panze de superstitii au fost rasucite in jurul acestui fantastic evanghelist . Persoana sa reala a fost deformata in milioane de minti. Majoritatea acestor traditii si mituri pot fi gasite in cele sapte vieti antice ale lui Patrick, adunate si publicate in 1647 sub titlul Trias Thaumaturga.

Exista doua documente care-i apartin lui Patrick si care sunt recunoscute de toate partile ca fiind autentice: “Marturisirea” lui sau “Epistola catre Irlandezi” si epistola lui catre crestinii de sub domnia crudului rege, Coroticus. Atunci, si noi ar trebui sa mentionam Lorica sau Imnul lui Patrick, scris in original in latina si cunoscut ca si Breastplate (Platosa). Aceste scrieri autentice sustin convingerile noastre intr-un fel de netagaduit cu privire la Apostolul Irlandezilor.

Patrick in “Marturisirea” lui personala ne spune ca a fost britanic, nu irlandez. Prima data el a vazut lumina zilei in orasul Dumbarton, de pe raul Clyde din sudul Scotiei in jurul anului 389 A.D. Tatal lui a fost diacon crestin, iar bunicul lui un preot in biserica antica Britanica, care nu fusese niciodata sub jugul Romei. Aceste fapte , ele insele, practic, zdrobesc declaratiile papalitatii.

La varsta de 16 ani, eroul nostru a fost capturat de o banda de pirati scotieni ,care se ocupau cu traficul de sclavi care l-au vandut capeteniei Druid,Milcho, ce domnea in nordul Irlandei. Timp de 6 ani Patrick a pastorit vitele acestui crud capitan pagan. In “Marturisirea” lui ne spune:”Cand am fost tanar, am fost luat prizonier inainte ca sa stiu ce ar trebui sa doresc sau sa caut ,sau ce trebuie sa evit.”

Era in vremea perioadei robiei din padurile sumbre ale Irlandei de nord, cand Patrick s-a intors de pe caile lui frivole si a ajuns sa-l cunoasca pe Cristos ca Mantuitor personal. Din acea perioda spune el, “M-am rugat frecvent in noapte, iar dragostea lui Dumnezeu si teama de El au crescut din ce in ce mai mult in mine.” Probabil ca a fost inspirat de Dumnezeu sa devina misionar al acestui popor pagan pa cand era un privitor ascuns al ceremoniilor crudului Druid.

El relateaza cum, dupa sase ani, a incercat sa evadeze de la stapanul lui si dupa o calatorie incurcata pe mare si uscat ,s-a intors la poporul lui in Britania. Trebuie sa fi fost o frumoasa intoarcere acasa deoarece mama si tatal lui l-au imbratisat si uimiti au invatat din experientele tanarului. De mult timp ei il crezusera mort.

Astfel, ca marelui apostol Pavel, el a primit o clara si personala “chemare macedoniana” de la Domnul secerisului,si anume sa predice Evanghelia pe pamantul fostei sale captivitati. Patrick a descris chemarea sa in aceste cuvinte: “Eram din nou in Britania cu parintii mei care m-au primit ca si pe fiul lor si m-au implorat sa promit, dupa multele chinuri pe care le indurasem, ca nu-i voi mai parasi niciodata. Si atunci, cu adevarat, in toiul noptii am vazut un om ca si cum ar fi venit din Irlanda, al carui nume era Victoricus, cu numeroase scrisori, din care una mi-a dat-o mie, si am citit inceputul epistolei, continand vocea irlandezilor.”

“Si in timp ce citeam inceputul epistolei am crezut ca am auzit vocea acelora care erau langa padurea Focluti, care este langa marea vestica. Si ei au stigat astfel: “Te imploram, tinere, sa vi si sa traiesti printre noi.” Si am fost puternic lovit in inima si nu am mai putut citi mai mult ;si astfel am fost incercat. Multumesc lui Dumnezeu ca dupa multi ani Domnul le-a raspuns conform rugaciunii lor fierbinti.”

Din aceste cuvinte este evident ca, chemarea sa de a merge ca misionar in Irlanda nu era de la vreun Papa sau reprezentant al bisericii Romane.Daca eroul nostru ar fi un agent al Romei, cu siguranta Papa Sixtus sau Leo, care erau contemporanii lui, ar fi informat urmasii Romei despre munca uluitoare implinita de Patrick si colaboratorii sai.

Dr. J. Lewis Smith, in tratatul sau stiintific “Patrick al Irlandei,nu Romanistul,” zice: “Noi detinem 140 de scrisori de-ale Papei Leo Cel Mare si nu am gasit un rand scris de el sau de alt Papa, sau oricare alt om care se bucura de minunatele adaugiri aduse bisericii Romane de catre Patrick si ucenicii lui.” (2)

Patrick, ca si Pavel, “a avut marea hirotonisire a mainilor strapunse de cuie. “Cartea lui Darrow, unul dintre cele mai vechi manuscrise Irlandeze, nu spune nimic despre el ca fiind un cleric al Romei, iar in scrisoarea lui catre crestinii de sub Coroticus si in “Marturisirea” lui, Patrick nu face nici o referire la consacrarea sa ca si episcop diocezan.

Dr.Hamilton, in cartea sa “Biserica Irlandeza”, spune urmatoarele despre scrisoarea de marturisire a lui Patrick: “Nu exista nici o nuanta Romana in ceea ce o priveste. Ea este . . .in intrgime evanghelica.” Iar Dr. Todd spune: “Marturisirea lui Sf.Patrick nu contine nici un cuvant al vreunei misiuni de la Papa Celestine.” (3)

Noi suntem siguri ca Patrick a fost un produs al bisericii Celtice, remarcat pentru puritatea doctrinei sale biblice, si nu o “unealta servila a sistemului Roman.” Da, noi suntem pozitivi fata de chemarea lui Patrick de a merge in Irlanda ca misionari a fost din partea lui Dumnezeu Insusi si nu de la Papa Celestine.

Aceasta ne indeamna sa cercetam,

II. Misiunea lui Patrick.

La varsta de patruzeci de ani, uimitorul Patrick si-a inceput magnifica lucrare pe Insula Emerald. Campul lui de misiune era salbatic si primitiv. Cei care au locuit padurile ei neexplorate erau animisti si se inchinau la lucruri : pomi, pietre si fantani. Ei credeau ca spiritele locuiesc in acesti idoli si isi sacrificau copiii lor pe altarele pagane sa linisteasca zeii si sa asigure (gandeau ei), recolte mai bune.

Aproximativ un an mai tarziu dupa sosirea in Irlanda, Patrick a facut ceva care a atras multa atentie asupra lucrarii sale. Enciclopedia Britanica ne spune ca el a provocat “autoritatea regala prin a aprinde focul Pascal pe dealul Slane in noaptea din Ajunul Pastelui. Aceasta a dat ocazia unui festival pagan la Tara, in timpul caruia nici un foc nu putea fi aprins cat timp fusese aprins focul regal.” (4)

Asta ar trebui sa na intareasca! Gloriosul, indraznetul Patrick a provocat toate fortele iadului. El nu a aprins doar o flacara mica , ci un foc! Toti oamenii au fost strapunsi si regele Loigaire a fost uimit de indrazneala lui si a zis: “Daca nu vom invinge, aceasta flacara se va intinde peste toata Irlanda.” Aceasta profetie s-a dovedit adevarata caci se pare ca un foc sfant a cazut din altarul cerului si pentru multi ani au fost asa lacrimi de pocainta, cum rareori au mai fost vazute de ingerii gloriei.

Cand flacarile marelui incendiu de pe dealul Tara, aprinse de Patrick, au iluminat tara, regele a fost curios sa vada ce fel de muritor ar putea fi acest Patrick, si a trimis dupa el. Preotii druizi au fost infuriati si au declarat ca-l vor distruge pe predicator prin vrajitorii, daca ar indrazni sa vina.

Dar in lumina slaba a acelei dimineti de Pasti, in anul 428 A.D.,viteazul erou al crucii si asistentii lui misionari au marsaluit indraznet in prezenta monarhului si i-au spus ca; Cristos este lumina lumii si l-au predicat pe Isus crucificat si inviat din morti cu o asa elocventa convingatoare, incat regele a fost nascut din nou prin Duhul Dumnezeului Celui viu.

Ni s-a spus ca Patrick si tovarasii lui, au inaintat catre suveranul irlandez, imbracati in alb purtand cruci si cantand imnul evangelistilor in toata cadenta lui maiestuasa:

“Ma leg astazi prin
Puterea tare a invocarii Trinitatii
Credinta Trinitati in unitate
Creatorul elementelor

Ma leg astazi de
Puterea intruparii lui Cristos
Cu aceea a botezului Sau;
Puterea rastignirii Sale
Cu aceea a inmormantarii Lui;
Puterea invierii
Cu aceea a inaltarii Lui;
Puterea revenirii Lui
Cu sentinta judecatii. . .

Ma leg astazi de
Taria lui Dumnezeu sa ma calauzeasca,
Puterea lui Dumnezeu sa ma sprijineasca,
Ochiul lui Dumnezeu sa ma vegheze,
Urechea lui Dumnezeu sa ma laude,
Cuvantul lui Dumnezeu sa-mi dea cuvantare,
Mana lui Dumnezeu sa ma protejeze,
Calea lui Dumnezeu sa ma impiedice,
Scutul lui Dumnezeu sa ma adaposteasca,
Oastea lui Dumnezeu sa ma apere,
Impotriva capcanelor demonilor
Impotriva ispitelor viciurilor,
Impotriva poftelor firii,
Impotriva oricui ma va rani
Indiferent daca departe sau aproape;
Indiferent daca putini sau multi.

Am pus in jurul meu toate aceste puteri,
Impotriva fiecarui dusman,putere salbatica
Directionata impotriva trupului meu si sufletului meu;
Impotriva incantatiilor falsilor profeti,
Impotriva negrelor legi a paganismului,
Impotriva falselor legi ale ereziei,
Impotriva inselaciunii idolatriei,
Impotriva farmecelor femeilor, si fierari, si druizi.
Impotriva intregii cunoasteri care orbeste sufletul omului.

Cristoase protejeaza-ma astazi,
Impotriva otravii,impotriva arsurii,
Impotriva inecarii, impotriva ranirii,
Ca sa pot primi o rasplata abundenta.
Cristos cu mine, Cristos inaintea mea,
Cristos inapoia mea, Cristos in mine,
Critos dedesubtul meu, Cristos deasupra mea,
Cristos la dreapta mea, Cristos la stanga,
Cristos in cetate (cand sunt acasa),
Cristos in scaunul carului (cand calatoresc),
Cristos in vapor (cand navighez).

Oh Domnul este salvarea;
Cristos este salvarea;
Sa fie cu noi pentru totdeauna
salvarea ta , O Doamne!

Cristos in inima fiecarui om care se gandeste la mine,
Cristos in gura fiecarui om care imi vorbeste;
Cristos in fiecare ochi care ma vede,
Cristos in fiecare ureche care ma aude.” (5)

Dupa ce regele a crezut, Patrick a castigat si botezat mii de convertiti si inainte de a-si incheia cei treizeci si trei de ani de lucrare, toata Irlanda a fost evanghelizata. Nenumarate biserici au punctat dealurile si vaile ei si din randurile au trimis inainte misionari zelosi cu o pasiune incomparabila, ca sa duca mesajul izbavirii la triburile pagane din Scotia, Anglia, Germania si Galia.

In cea de-a doua prelegere a sa despre Irlanda, John L. Stoddard declara: “In timpul secolelor sase, sapte si opt (in special), cea mai indepartata granita a continentului s-a tinut sus si a pastrat aprinsa torta credintei crestine, care a stralucit ca un luceafar in orizontul intunecat al lumii occidentale.” (6)

Chiar si un istoric precaut si demn de incredere ca Green, in “Short History of the English Bible,” spune: “Pentru un timp parea ca si cum, cursul istoriei mondiale urma sa se schimbe; ca si cum rasa celtica mai veche, pe care romanii si germanii o inlaturasera, inainte ca ei sa se intoarca la cucerirea morala a cuceritorilor lor ; ca si cum celtii si nu crestinatatea latina urmau sa modeleze destinele bisercii occidentale.” (7)

Acesta a fost inceputul erei de aur a Irlandei. Este vesnic adevarat ca atunci cand Cuvantul Sfant al Lui Dumnezeu este deschis si predicat oamenilor, lanturile ignorantei si ale viciului sunt rupte.

Adevaratul Patric a fost un cititor al Bibliei, un credincios al Bibliei, un predicator, un misionar care predica Biblia ,iar ceea care a ridicat pe irlandezi din intunericul paganismului in lumina glorioasa a Adevarului, a fost nefalsificata Evanghelie a Fiului lui Dumnezeu.

Maini care odata au strans puternic sabia, acum erau aplecate cu reverenta in rugaciune. Idoli pagani de piatra, cunoscuti ca si Cromlechs, care odata marcau mormintele lor, au facut loc crucii lui Isus. Paganismul druid a fost zdrobit si “statul tampon al Europei” a devenit cunoscut ca si “Insula Sfintilor.”

Odriscol, care,incidental, a fost un catolic Irlandez, in lucrarea sa intitulata “Views of Irland,” spune: “Biserica crestina a acelei tari,a fost fondata de Sf.Patrick si inaintasii sai, a existat multi ani libera si descatusata. Timp de 700 de ani aceasta biserica si-a mentinut independenta. Nu a avut nici o legatura cu Anglia si nici diferente in puncte de importanta cu Roma.” (8)

N-a mai fost pana in anul 1172 A.D., la consiliul din Cashel, ca Henry al II-lea al Angliei si Papa sa induplece acest popor, si o alta mare victorie a fost castigata in favoarea ierarhie catolice Romane. Dar din zilele lui Patrick pana la consiliul decizional din Cashel, multe victorii glorioase au fost castigate pentru cauza lui Cristos de catre crestinii irlandezi.

Studiati istoria patetica, si veti fi la fel de convinsi ca si mine, ca catolicismul a fost mult mai vinovat de distrugera irlandezilor decat invazia danezilor din nord sau esecul recoltei de cartofi in care un sfert din intreaga ei populatie a fost distrusa. Nu e nevoie sa fi savant in economia mondiala, ca sa descoperi ca oriunde Vaticanul detine puterea, multimile de oameni sunt tinute in superstitie si saracie. Stoddard spune ca: “Un vampir teribil bea de mii de ani sangele Irlandei,” si el o atribuie asezarii geografice a micutei insule. Dar daca orice persoana, examineza informatiile date cu bagare de seama, va fi asigurat pe deplin ca o intunecare spirituala si intelectuala s-a asezat pe insula Emerald cand catolicismul a rapit biserica irlandeza.

Atunci o sa va trimit la,

III. Teologia lui Patrick.

Veti remarca ca pe tot parcursul predicii nu l-am etichetat ca si “sfantul” Patrick. Noi baptisti nu ne referim la predicatorii nostri ca “sfinti”.

Nici o informatie culeasa din biblioteca proprie si ale altora, nu ne da nici o lamurire in legatura cu beatificarea sau sanctificarea lui ” Sfantul protector al Irlandei.” Ca o resursa finala de a securiza aceasta informatie, unul dintre membri personalului nostru a chemat bibliotecarul de cercetare al uneia dintre facultatile catolice cu influenta din orasul nostru. El a fost foarte amabil, dar dupa ce a cercetat prin Enciclopedia Catolica, dictionarul sfintilor, si alte cateva volume, a relatat ca Patrick nu a fost nici beatificat, nici canonizat pentru ca nu a fost pana aproape de anul 1200( cand a fost promulgata Bula Papala care a expus cerintele pentru sfintenie). Prin urmare Patrick, impreuna cu Augustin si altii au fost inghititi de sistemul papal; fara formalitatile obisnuite care insotesc asemenea proceduri.

Intelegand ca cel putin patru miracole trebuie acreditate unui candidat pentru aceasta pozitie slavita, lucratorul nostru a incercat mai departe sa descopere ce minuni implinise Patrick, apoi bibliotecarul a spus: “Ei bine, singurul miracol care l-am putut gasi a fost ca intr-o zi de Pasti a crescut trifoi dintr-o rana din trupul lui. Daca acest lucru s-a intamplat in realitate, a fost un miracol!” Si membrul personalului nostru a raspuns: “Da, daca aceea s-a intamplat in realitate, cu siguranta a fost un miracol!”

Biserica romano-catolica de-a lungul anilor a fost specialista in a “face sfinti”, dar acest predicator de odinioara cu siguranta nu a fost unul dintre ei. “Eu, Patrick, un pacatos”–acela este felul in care “sfantul protector al irlandei” incepe “Marturisirea” lui. El isi incepe scrisoarea catre Coroticus in aceeasi maniera izbitoare.

Defunctul Dr.Ironside ne aminteste, “Orice ar fi putut sa gandeasca alti despre el sau pot sa gandeasca, Patrick s-a recunoscut pe sine ca si pacatos si a gasit mantuirea numai acolo unde pacatosii o gasesc, in lucrarea desavarsita a Domnului Isus Cristos.” (9)

Cel mai recunoscut furt al Romei a fost cand ea a capturat fizic pe Apostolul Petru si l-a facut infailibilul cap si fondator al sistemului ei de greseli. Inchipuiti-l pe Petru, care in umilinta i-a zis lui Cornelius: “Ridica-te, si eu sunt un om”, plasat pe un piedestal ca ” preot al lui Dumnezeu pe pamant.” Ar fi fost extrem de dificil sa-l convingi pe Petru de infailibilitatea lui, indata dupa ce a auzit cantatul cocosului.

Dar cu siguranta alaturi de furtul lui Petru, ramane in picioare aceasta obraznica actiune a catolicismului, aceea de a inregimenta acest maret predicator misionar al Irlandei, printre sfintii ei. El este ilustrat pentru noi ca un episcop roman, avand in vedere propriile lui cuvinte ne arata ca era departe de asemenea pretentii. Acesta este felul in care Patrick vorbeste: “Nu l-am cunoscut pe adevaratul Dumnezeu. . . Domnul m-a facut sa-mi vad necredinta . . . nu am fost vrednic . . . dragostea de Dumnezeu si teama de el au crescut din ce in ce mai mult . . . s-a intamplat cu ajutorul lui Dumnezeu . . . din cauza Spiritului Sau care a lucrat in mine pana in aceasta zi . . . permite cel ce va rade si insulta . . . chiar de-as fi dur in toate lucrurile . . . botez mii de oameni . . . Domnul a hirotonisit preotia pretutindeni cu ajutorul mediocritatii mele . . . Domnul este maret sa-mi acorde mie dupa aceea sa fiu eu insumi cheltuit pentru sufletele voastre.”

Cat de umil si cat de profund spiritual a fost Patrick. Si cu toate ca noi ca si baptisti s-ar putea sa nu fim de acord cu fiecare metoda care a folosit-o, stim ca a pastrat in suflet toate principiile esentiale pe care noi le acceptam.

Avand in vedere ca inceputurile bisericii catolice dateaza din ziua cand Isus Cristos a spus: “Tu esti Petru, si pe aceasta stanca voi zidi biseric mea, “noi stim ca ierarhia nu a fost asezata pana multi ani mai tarziu cand imparatul Constantin a favorizat Crestinismul.

Focul lui Dumnezeu s-a raspandit timp de patru secole dupa invierea lui Isus. A fost o perioada de glorie si succes. Predicarea crucii a pus stapanire peste lume .A fost o persecutie inversunata, dar sangele martirilor a fost samanta bisericii. Dupa aceea Constantine si Teodus au unit Imperiul Roman cu Crestinismul si l-au facut religie de stat. Acela a fost unul dintre cele mai mari triumfuri a lui Satan si una dintre cele mai mari calamitati care s-au intamplat vreodata bisericii Dumnezeului Celui Viu. Acela a fost inceputul ierarhiei romano-catolice.

Atunci, cand au aparut baptistii? Nu poate fi spusa nici o data exacta si noi suntem mandri de asta. Unii spun ca am luat fiinta impreuna cu John Smith in anul 1611. Este adevarat ca titlul de “baptist” nu a fost adaugat bisericilor noastre pana in preajma acelui timp; cu toatea acestea, noi stim cu totii ca au fost multi democrati inainte ca Thomas Jefferson sa se fi nascut, dar partidul democrat a incept cu acel exponent renumit al democratiei.

Ca sa se deavarseasca unirea adultera dintre imperiul Roman si biserica Crestina, Constantine, in anul 313 A.D., a invitat bisericile sa-si trimita reprezentantii la un sfat.Cu toate ca multe grupari au acceptat, multumire lui Dumnezeu ca au fost cateva biserici care nu au raspuns. Oameni care erau numiti “baptisti” ei sunt aceea care au ramas credinciiosi lui Cristos si au respins propunerea imparatului,neacceptant nicodata acea casatorie profana.

Noi, ca si baptisti pretindem ca principiile bisericii noastre dateaza din ziua cand “cerurile au fost deschise” si o “voce din cer” a spus: “Acesta este Fiul meu preaiubit, in care imi gasesc placere.” Asa cum cineva bine a spus:”Baptistii nu au fondator in afara de Isus si au fost nascuti in ziua in care a stat cu Ioan Botezatorul in raul Iordan. Ei nu recunosc nici o autoritate umana ,nici un crez uman. Credinta lor functiona inainte de venirea Papei la Roma. Ei au fost protestanti inainte ca reforma sau Luther sa se fi nascut.”

Pemiteti-mi sa aseman credinta lui Patrick cu a celor din biserca baptista.

1. BAPTISTI I IL RECUNOSC PE ISUS CRISTOS CA SI CAPUL , FONDATORUL LOR. “El este capul trupului, bisericii: El este inceputul, cel intai nascut dintre cei morti, pentruca in toate lucrurile sa aiba intietatea.”(Col. 1:18) Din cate stiu eu, noi suntem singura grupare de crestini care considera ca Isus, in timpul lucrarii sale personale, a instituit biserica Sa.

Patrick a fost baptist. Nici unul nu poate citi scrierile lui, in special “Breastplate”, fara ca sa stie ca el il slaveste pe Cristos si isi asigura autoritatea de la El. Cristos a fost totul in toate pentru el. Fara teama, acest razboinic de odinioara al credintei niciodata nu a plecat genunchiul in fata unui muritor.

2. BAPTISTII ACCEPTA BIBLIA CA SINGURA REGULA DE CREDINTA SI PRACTICA. Ei cred ca “Toata Scriptura este inspirata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire.”(II Tim.3:16) Pentru ei Biblia este autoritatea finala. Baptistii stiu ca adevarata sabie a bisericii autentice nu este lama ascutita a lui Damascus, cea care strapunge maruntaiele si desparte capul necredinciosului ci este, asa cum Pavel a spus efesenilor, “Sabia Duhului, care este Cuvantul Lui Dumnezeu.”(Efs.6:17)

Patrick a fost baptist. A fost sabia Duhului ceea ce a manuit el impotiva paganilor druizi. Scrierile lui sunt inundate de Scriptura. O suta treisprezece referinte sau citate din sfanta scriere pot fi gasite in cele doua epistole ale lui si poezia alfabetica si incidental nu este nici o pomenire despre meritele sfintilor, salvare prin jertfe, relicvele sau locurile sfinte, si vei cauta zadarnic orice invatatura superstitioasa despre fecioara Maria si doctrina pagana a purgatoriului.

3. POLITICA BISERICII BAPTISTE ESTE CONGREGATIONALA, ADICA,TOTI MEMMBRI SUNT EGALI.” Unul singur este Invatatorul vostru: Cristos, si voi toti sunteti frati.” (Mat.23:8)
Patrick a fost baptist. Orice invatat vrednic de nume, facand un studiu nepartinitor, va va spune ca forma lui de conducere a bisericii nu a fost diocezana si in mod emfatic nici papala. Eroul nostru a predicat Evanghelia din Cuvatul lui Dumnezeu, stabilind o biserica indigena, a botezat credinciosi si a hirotonisit preoti.

Patrick a fost deasemenea “baptist” cand s-a pus in discutie:

4.POCAINTA,CREDINTA SI TRANSFORMARE INAINTE DE BOTEZ. In “Tripartite Life of Patrick,” autorul marcheaza acest citat in ce priveste opiniile lui Patrick despre marea insarcinare a Domnului nostru. El spune: “Mergeti si invatati .A face este porunca invataturii inainte de botez. Pentru ca nu se poate ca trupul, sa primeasca sfintirea botezului,inainte ca sufletul sa primeasca adevarul credintei..” (10)

Patrick a fost baptist. Asemenea lor a crezut ca:

5.NUMAI SCUFUNDAREA ESTE BOTEZ.

Nu este nici o aluzie oriunde in scrierile lui Patrick ca el ar fi botezat copii, dar vorbeste despre faptul ca a scufundat adulti. Patrick, ca si baptistii din aceste zile moderne, a urmat modul de botez al Noului Testament, prin scufundare. Un mare invatat, Dr.Wiliam Cathcart, in Enciclopedia sa Baptista spune: “Exista motive puternice ca sa credem ca Patrick a fost un misionar baptist si este sigur ca botezul lui a fost prin scufundare.” (11)

Acum, daca as putea calatori astazi spre insula Emerald, am putea sa va aratam fantanile din Talmah in care a botezat multi convertiti, cate odata mii, intr-o singura zi. Thomas More, in istoria Irlandei spune: “Convertititul a vazut in izvorul botezului in care a fost scufundat, fantana sacra la care parintii lui s-au inchinat.”

Nu ca o mai mica autoritate insa arhiepiscopul Usher spune: “Patrick si-a botezat convertiti la Dublin, inclusiv pe Alpine, fiul regelui, intr-o fantana aproape de biserica Sfantului Patrick, care dupa o perioda mare de timp a devenit un obiect de devotiune.” (12)

Patrick insusi a fost scufundat in una din aceste fantani. “Tripartite life of Patrick” spune: ” De altfel a fost fondata o biserica deasupra acelei fantani in care a fost botezat Patrick, si fantana ramane alaturi de altar.” (13)

Patrick a fost baptist. Da, prietenii nostri catolici au dat acestui vechi evanghelist misionar al nostru mai degraba un loc in galaxia clericilor lor, dar in fapte au tagaduit locul lui legitim in istorie ca viteaz apostol al adevaratei credinte crestine.

Daca exista vreun irlandez a carui amintire este mult mai onorata decat cea a lui Patrick, aceasta este a lui Daniel O’Connell, marele “Eliberator.” Impresionantul monument ridicat in onoarea lui este si astazi in Dublin. Acesta consta intr-o frumoasa statuie a lui O’Connell, dedesubtul caruia Erin, eliberata din lanturile ei, este reprezentata ca o mana care apuca Actul Emanciparii in timp ce cu cealalta indreptata, indica spre figura “Eliberatorului” ei. Asa cum O’Connell a adus Irlandei libertate politica, tot asa Patrick a adus libertate spirituala. Ar putea un alt Patrick sa se ridice astazi si cu o Biblie deschisa, sa tune inainte impotriva bigotismului si superstitiei care tine multimea inrobita.

„In conformitate cu staretul din Iona, un catolic irlandez, alaturi de numele Cummian, in 634 A.D. a vorbit din “Ciclul sfantului nostru parinte Patick.”

NOTE DE SUBSOL:

1. Encyclopedia Brittanica, Vol. 17, Copyright 1946, P. 383.
2. Smith, J. Lewis, Patrick of Ireland Not a Romanist, Associated Printing Co., Stockton, Calif., 1924, P. 10.
3. Ibid.
4. Encyclopedia Brittanica, P. 383.
5. Ironside, H. A., The Real St. Patrick, Loizeaux Brothers, New York, Pp. 13-14.
6. Stoddard, John L., Stoddard’s Lectures — Ireland, Geo. L. Schuman & Co., Chicago, Copyright 1901, P. 148.
7. Ibid.
8. Smith, Patrick of Ireland . . ., P. 13.
9. Ironside, The Real . . ., P. 1.
10. Smith, Patrick of Ireland . . ., Pp. 17-18.
11. Cathcart, William, The Baptist Encyclopedia, Louis H. Everts, 1881, P. 887.
12. Smith, Patrick of Ireland . . ., P. 20.
13. Ibid.

——————————————————————————

BIBLIOGRAPHY:

Campbell, Thomas, History of Ireland, L. White, Dublin, 1789.

Cathcart, William, The Baptist Encyclopedia, Louis H. Everts, 1881.

Christian, John T., A History of the Baptists, Vol 2., Sunday School Board of the Southern Baptist Convention, Nashville,

Dickens-Lewis, W. F., “Was St. Patrick a Presbyterian?”, The Converted Catholic Magazine, May 1946.

Edman, V. Raymond, “St. Patrick goes to Confession,” Moody Monthly, March 1948.

Ironside, H. A., The Real St. Patrick, Loizeaux Brothers, New York.

Smith, J. Lewis, Patrick of Ireland Not a Romanist, Associated Printing Co., Stockton, California, 1924.