”Patrologia„ sau ”patristica„ este studiul aşa-numitor ”Părinți (patres) ai Bisericii.„ Durata de timp este luată în general a include ”în vest, toţi autorii creştini până la Grigore cel Mare (m. 604) sau Isidore din Sevilia (m. 636) şi, în est, aceasta se extinde de obicei până la Ioan Damaschinul (m. 729).„
Părinții Bisericii
Pentru a fi un Părinte al Bisericii, un autor creştin trebuie să arate:
- Ortodoxia învățăturii. Pot fi greșeli în doctrină, din poziția dominantă ulterioară dar fără nici o opoziție fățișă față de o învățătură dogmatică clară la acea vreme.
- Sfinţenia vieții. Nu toţi au ajuns la sfinţenie, dar păcătoșii neregenerați sunt descalificați.
- Aprobarea Bisericii. Autorul fost recomandat sau citat în susținerea doctrinei va atesta aceasta.
- Antichitatea. Se referă la datele date mai sus.
Doctori ai Bisericii
Un Doctor al Bisericii trebuie să arate proprietățile (a) – (c) într-un grad evident dar nu trebuie să împlinească (d). Astfel, Toma de Aquino (1225-74) se socotește ca Doctor al Bisericii dar nu ca Părinte. Există opt mari Doctori printre Părinți, 4 greci şi 4 latini:
Doctori greci:
Grigore Nazianzus, Vasile, Ioan Gură de Aur, și Atanasie (venerat dar nu recunoscut ca un Doctor în est).
Doctori latini:
Ambrozie, Ieronim, Augustin şi Grigore cel Mare.
Părinți Apostolici
Din secolele 1-2, aceştia erau prin supoziție ucenicii Apostolilor sau ai ucenicilor lor direcți. Ei erau grecii a căror scrieri au continuat predicarea Apostolilor cu puțină speculație filozofică. Cei remarcabili sunt: Papa Sf. Clement (m. 101); Sf. Ignație din Antioh (m. aprox. 115); şi Sf. Policarp din Smirna (m. 156).
Apologeți greci
Anti-Păgâni:
Aristide – A scris două ”apărări„ pentru creştinism. Prima, datată 117-8 şi s-a adresat împăratului Hadrian, argumentează pentru superioritatea creştinismului peste religia păgână în două lucruri: aceasta aduce oamenii spre o idee mai înaltă despre Dumnezeu, şi aduce oamenii spre reguli de comportament mai perfecte. Oferă un Argument rudimentar din Plan. Dumnezeu este ”de nepătruns, nemaipomenit„ (Un pic Neo-Platonic: Dumnezeu, ca Acesta, este mai presus inteligibilitate).
Quadratus – A scris o apologie, acum pierdută, către Hadrian pledând pentru îngăduință.
Iustin Martirul – Prima Apologie (152); Dialog cu Trypho (155); A Doua Apologie (aprox. 161). Filozofia ca pregătitoare pentru credinţă.
Tatian – (n. 120) Elev al lui Iustin, dar un polemic anti-grec. Creştinii ar trebui să evite filozofia Păgână. Afirmă crearea materiei, răul este rezultatul liberului arbitru, nu din soarta Stoică; ceea ce este adevărat în filozofia greacă a fost furat din Biblie (!?). Sufletul este material şi nu este nemuritor în mod natural. El moare cu trupul dacă nu cunoaşte Adevărul. El a murit eretic.
Atenagoras – A argumentat pentru Unitatea lui Dumnezeu pe temeiul faptului că nu este loc pentru mai mult decât unul; afirmă explicit învierea în trup; Două roluri pentru Rațiune în Credinţă: (1) pentru a dovedi că credinţa nu este nepotrivită; (2) pentru a dovedi că este adevărată (mai târziu o distincție importantă).
Teofil din Antioh – Afirmă Creația din nimic (spre deosebire de viziunea lui Platon în ”Timaeus„). La sfârşitul secolului 2.
Anti-Eretici: (Păgânii sau necredincioșii nu sunt eretici. Cei dintâi nu au fost botezați; cei din urmă au fost, dar țin doctrină opusă):
Irineu – (m. aprox. 202) Opus Gnosticilor. Răul este rezultatul liberului arbitru. Sufletul este imaterial.
Ipolit din Roma – (m. 235) Creația din nimic. Liberul arbitru este sursa răului. Formele Platonice sunt identificate cu Idei în mintea lui Dumnezeu. N.B. Această voință va deveni doctrină standard. Era deja prezentă la Filon din Alexandria, un filozof evreu care a murit aprox. 40 d.Cr., şi Plotin (după o modă).
Alexandrinii
(Greci din secolul 3)
Clement din Alexandria – (m. 211) Dumnezeu este mai presus de Unul. Doar cunoştinţa negativă despre Dumnezeu este posibilă (adică, cineva poate ști cu adevărat ce nu este Dumnezeu, un fel de Gnosticism inversat). Creația din nimic.
Origen – (m. aprox. 254) A studiat sub Clement din Alexandria şi sub misteriosul Ammonius Saccas, care de asemenea l-a învățat pe Plotin.
Apologeți Latini
(secolele 3-4)
Tertulian – (m. aprox. 226) Excesiv anti-grec. Se presupune că a spus ”Eu cred aceasta pentru că este absurd.„ De asemenea, ”Cristos a înviat dintre morți; este adevărat pentru că este imposibil„ şi ”Ce are de a face Atena cu Ierusalimul?„ (adică, Ce are de a face rațiunea, filozofia, de a face cu credinţa?).
Minucius Felix, Arnobius, şi Lactantius de asemenea se potrivesc aici.
Capadocieni
(din Cezarea, secolul 4, greci)
Grigore Nazianzus (scrierea variază) – (m. 390) Marele dușman al Arminianismului, care a fost declarat eretic la Primul Consiliu de la Niceea.
Vasile – A studiat în Atena cu Nzianzenus.
Grigore din Nisa – fratele lui Vasile. Ca Vasile, înțelegător față de pretențiile de rațiune şi filozofie în susținerea articolelor de credinţă.
Alte Figuri Importante din Era Patristică
În plus față de figurile Bisericii notate mai sus, ar trebui să fiți familiari cu următoarele nume din istoria filozofiei şi a gândirii religioase:
Filon din Alexandria – (aprox. 20 î.Cr. – 40 d.Cr.) ”Filon Iudeul„ (Filon evreul). Probabil prima cea mai mare încercare de a combina moştenirea filozofică greacă şi tradiția iudeo-creştină; Platon a fost crezut a fi cel mai compatibil cu scriptura evreiască.
Hermes Trismegistus – ”Hermes de trei ori mare.„ O figură mitică, posibil grec. Crezut a fi fost un preot Egiptean antic, care a transmis știința secretă, sacră (într-o linie prin Moise, Pitagora, Platon, Isus, etc.). Scrierile ermetice pot fi scrise de mai mulţi autoritatea. Ele tratează astrologia, alchimia, etc.
Ammonius Saccas – Se știu puține lucruri despre ele cu excepția faptului că, el gândea în mod evident, şi i-a influenţat profund, deopotrivă pe Origen şi pe Plotin.
Plotin – (205-270) Marele fondator al Neo-Platonismului; autorul lui Enneads.; a studiat sub Ammonius Saccas timp de 11 ani; Unul (Forma Binelui) este ridicat chiar ”dincolo de ființă.„ O legătură important în Tradiția Ermetică.
Porfir – Succesor al lui Plotin şi editor al lucrării sale; autor al lui Isagoge, un comentariu asupra logicii lui Aristotel, care a fost disponibil lui Boethius.
Eusebiu – (secolele 3-4) Un istoric al Bisericii, a cărui scrieri sunt o sursă neprețuită; în mare parte înțelegător față de filozofia greacă.
Macrobius – (Latin) Influenţat de Platon şi Plotin; evidentă identificare cu Forme Platonice şi Idei Divine.
Chalcidius – (sfârşitul secolului 3 – începutul secolului 4) A tradus şi a comentat prima parte din lucrarea lui Plato, Timaeus, influențând Platonismul din secolul 12.
Marius Victorinus – (secolul 4) Citat în Mărturisirile lui Augustin ca un model pentru Augustin; un faimos Platonist care s-a convertit.
* * * * * * * * * * *
Următoarele sunt două date importante în istoria politică şi ecleziastică a Erei Medievale timpurii:
313 – Edictul de la Milan, de Constantin. Edictul tolerării creştinismului. Acesta nu a făcut creştinismul religia de stat. Aceasta a avut loc mai târziu.
325 – Primul Consiliu de la Niceea. Primul dintre consiliile ecumenice. A condamnat Arianismul, erezia care învăța că Fiul lui Dumnezeu a fost o creatură a Tatălui. A formulat Crezul Niceean.
