Cine sunt Parintii Bisericii?

Termenul părinții bisericii se referă la scriitori şi teologi creştini din primele opt secole din biserica creştină, în special perioada de dezvoltare până în anul 451 d.Cr.. [1] Părinții bisericii sunt uneori împărțiți în Părinții Apostolici, care au scris în secolul întâi, şi respectiv Părinții Ante-Niceeni şi Post-Niceeni, care au scris înainte şi după Consiliul de la Niceea (325 d.Cr.). Perioada în care părinții bisericii au scris este cunoscută ca Perioada Patristică şi studiul academic al acestor scriitori este numit Patristică. Amândoi termenii derivă din cuvântul latin pater, însemnând ”tată.„

Părinții bisericii sunt de o mare importanță pentru creştinism, pentru că ei au formulat aproape toată doctrina creştină care este acceptată azi de creştini. Ei au interpretat Biblia în lumina provocărilor din partea ideilor greci şi a feluritor mișcări eretice, au determinat relaţia creştinismului cu iudaismul, au elaborat concepte teologice cum ar fi Trinitatea şi mântuirea, şi au stabilit structura şi organizarea bisericii.

Perioada Patristică

Cei mai timpurii părinți ai bisericii au scris în ultima parte a primului secol (80-100 d.Cr.), în jurul perioadei în care canonul biblic a fost închis. Aceşti scriitori au fost preocupați în special cu chestiuni practice cum ar fi credinţa, trăirea neprihănită şi organizarea bisericii. Scrierile din această perioadă constau în principal din scrisori între biserici şi îndemnuri spre a păstra credinţa în mijlocul persecuţiei. Aceşti scriitori sunt cunoscuți ca ”Părinții Apostolici„ pentru legătura lor apropiată cu apostolii, şi îi includ pe Clement din Roma, Ignație, Hermas, Policarp şi Papias, cât şi autori necunoscuți ai Epistolei lui Barnaba, Epistola lui Diognetus, 2 Clement şi Didahia.

În jurul primului secol, scriitori creştini au început să îşi întoarcă atenția lor în afară în apărarea creştinismului împotriva pretențiilor false făcute de persecutorii Romani şi pentru a demonstra înţelepciunea creștinilor față de mințile antrenate în filozofia greacă. Aceste scrieri erau de obicei adresate către împărați Romani sau alți critici păgâni, şi autorii lor sunt cunoscuți ca ”Apologeți.„ Printre cei mai importanți apologeți se află Iustin Martirul şi Tertulian. Lucrarea lungă a lui Augustin, Orașul lui Dumnezeu este de asemenea considerată o lucrare apologetică.

Părinții din secolul doi şi trei de asemenea şi-au direcționat eforturile lor în combaterea a ceea ce ei au văzut ca erezie, sau interpretări false ale credinţei creştine. După convertirea Împăratului Constantin şi sfârşitul persecuţiei în anul 313 d.Cr., scriitorii creştini s-au întors din apologetică pentru a se concentra aproape exclusiv pe această sarcină. Nemaifiind amenințată din exterior, biserica încă s-a confruntat cu amenințări din interior. Cam în jurul primului secol d.Cr., majoritatea convertiților creştini erau dintre neamuri, nu evrei. Acești convertiți au adus cu ei multe feluri de înțelegere a creştinismului, şi adesea perspectivele lor asupra creştinismului erau destul de diferite de cele ale majorității liderilor bisericii. Astfel, părinții bisericii după secolul patru au fost concentrați în special pe apărarea a ceea ce au văzut ei ca fiind credinţa creştină adevărată (ortodoxia) împotriva corupțiilor sau neînțelegerilor (erezia).

Complicând mai departe situaţia, convertirea împăratului a făcut teologia o chestiune politică. După convertirea lui Constantin, mulți noi convertiți au inundat biserica, pentru că acum creştinismul nu este doar legal, el era religia împăratului şi de aceea era avantajoasă din punct de vedere politic. Mai mult, Constantin şi succesorii săi au privit creştinismul ca un mijloc de a uni imperiul, şi nu au avut nici o răbdare pentru ceea ce ei au considerat mici diferențe doctrinale. Astfel, învățători creştini care au învățat doctrine neortodoxe au fost nu doar excomunicați din biserică, ci au fost exilați din imperiu. Fără surprindere, succesul unei poziții teologice speciale a fost uneori direct legat de cine avea urechea împăratului la acel moment. Atanasie, onorat de toţi creştinii de azi ca un mare apărător al ortodoxiei, a fost exilat şi restabilit nu mai puţin de opt ori după cum s-au modificat vânturile politice.

Școli Teologice în Biserica Primară

Trei zone geografice importante au apărut în perioada patristică, fiecare cu o abordare teologică distinctivă. Acestea sunt numite uneori școli, cum ar fi școli de gândire, nu universități.

Alexandria. Alexandria a fost un activ oraș port din nordul Egiptului fondat de Alexandru cel Mare. Ca loc de naștere al Neoplatonismului şi al lui Philo de asemenea, Alexandria se întemeiase deja ca un centru pentru filozofia greacă în primul secol. Fără surprindere, atunci, teologia celor din Alexandria care vorbeau greacă, este caracterizată de strânsa sa legătură cu filozofia Platonică. Cristologia sa a tins să accentueze divinitatea lui Cristos şi interpretarea sa a Scripturii era adesea alegorică. Printre cei mai proeminenți părinți Alexandrieni sunt Clement, Origen şi Didymus Orbul.

Antioh. Un alt oraș vorbitor de greacă, Antioh a fost un oraș important în regiunea Capadocia (Turcia din zilele noastre). Creştinismul a fost întemeiat devreme aici – orașul chiar joacă un rol proeminent în cartea Fapte din Noul Testament. Teologii Antiohieni au tins să accentueze exemplul moral şi umanitatea lui Cristos şi să interpreteze Scriptura în lumina contextului ei istoric. Filozofia din Antioh a fost mai mult influenţată de Aristotel decât de Platon. Părinți Antiohieni importanți îi inclu pe Diodor din Tars şi Ioan Gură de Aur. De asemenea, din această regiune sunt distinșii ”Părinți Capadocieni„: Vasile din Cezarea, Grigore din Nisa, şi Grigore Nazianzus.

Vestul Africii de Nord. Localizată în mare parte în Algeria din zilele noastre, această regiune a inclus marele oraș Cartagina, care pentru o vreme a rivalizat cu Roma în putere. Teologii nord Africani au scris în latină, şi au avut tendința să fie mai practici decât omologii lor greci care erau mai filozofi. Teologi remarcabili din această regiune îi includ pe Ciprian, Tertulian, şi Augustin.

Cu această ”imagine mare„ în minte, mai jos sunt scurte ghiduri ale vieții şi scrierilor unora dintre cei mai importanți părinți ai bisericii, prezentați în ordine cronologică. Vezi de asemenea Tabelul cu Părinții Bisericii pentru un ghid ilustrat, la o privire, al părinților bisericii.

Clement din Roma

În mod tradițional este considerat a fi al treilea episcop al Romei (papă)
Autorul lui 1 Clement, o scrisoare către biserica Corinteană
Multe alte scrieri atribuite lui care probabil nu sunt autentice (incluzând 2 Clement, Predicile Clementine şi Recunoașteri)
Pentru mai multe informaţii, vezi Clement din Roma.

Hermas

A trăit în Roma
Nu se știe nimic despre el cu excepţia faptului că este autorul Păstorul, o înregistrare a viziunilor considerată de mulți din Biserica estică a fi scriptură şi este inclusă imediat după Noul Testament în manuscrisul timpuriu Codex Sinaiticus

Ignație din Antioh (m. 107)

Episcop de Antioh
A călătorit sub pază din Asia Mică până în Roma pentru a fi martirizat
S-a întâlnit cu cel puţin cinci biserici pe drum (Efes, Magnesia, Tralles, Filadelfia, Smirna)
Autorul scrisorilor spre fiecare dintre aceste biserici plus una spre Roma şi una spre Policarp, care au fost colectate şi adorate la scurt timp după moartea sa
A privit slujba de episcop ca o protecție importantă pentru unitatea Bisericii

Papias (c. 60-130)

Episcop de Hierapolis (Asia Mică)
A scris Expuneri ale Zicalelor Domnului (cunoscute doar din citate la Irineu şi Eusebius), care conțin tradiții orale şi legende
Expunerile lui este în special importantă pentru informaţiile sale despre scrierea evangheliilor

Policarp (c.69-c.155)

Episcop de Smirna (în Turcia)
Doar a lui Epistolă către Filipeni supraviețuiește
Potrivit Martirajul lui Policarp, o relatare contemporană, el a fost arestat în timpul unei sărbători păgâne şi a fost ars până a murit, când el a refuzat să îşi renege credinţa lui
Ziua de sărbătoare este 23 februarie

Iustin Martirul (c.100-c.165)

Născut în Samaria
Convertit de la păgânism după o lungă căutare a adevărului
Considerat cel mai mare dintre Apologeți
A scris Prima Apologie, a Doua Apologie, şi Dialog cu Trypho evreul
A argumentat că Dumnezeu a oferit indicii ale lui Cristos în filozofia greacă prin logos spermatikos (”cuvântul purtător de sămânță„)
A fost decapitat pentru că a refuzat să jertfească zeilor păgâni

Irineu din Lyons (c.130-c.200)

Născut în Smirna (în Turcia), s-a mutat la Roma, apoi s-a stabilit în Lyons
Ucenic al lui Policarp
Episcop de Lyons (Franța) din c. 178 până în c. 200
A scris împotriva Gnosticismului, în special cel al lui Valentinus
Cea mai semnificativă lucrare este Împotriva Ereziilor (titlul complet Detectarea şi Răsturnarea Fals Numitei ”Cunoașteri„)
Teme majore includ doctrina creştină a mântuirii şi importanța ținerii tradiţiei apostolice în fața altor interpretări
A învățat noțiunea de ”recapitulare,„ în care Cristos este desăvârşirea creației şi scopul lui Dumnezeu pentru lume
Pentru mai multe informaţii, vezi Irineu de Lyons.

Ipolit din Roma (c.170-c.236)

Preot Roman
A scris împotriva Sabelianismului
A criticat pe Papa Callistus pentru politica lejeră de a reintegra pocăiții la împărtășanie şi poate că a fost ales de un grup de dizidenți ca papă rival
Principala lucrare este Combaterea tuturor Ereziilor (descoperită în secolul 19), care argumentează că toate ereziile derivă din filozofia păgână
Important din punct de vedere istoric este tratatul său Tradiţia Apostolică (scrisă c.215), care descrie în detaliu sacramentele ordinării, botezului şi Eucaristului
Ziua de sărbătoare: 13 august (vest) sau 30 ianuarie (est)

Origen din Alexandria (c.185-c.254)

În mare măsură considerat ca fiind cel mai important teolog şi cărturar biblic al bisericii primare grecești.
Născut din părinți creştini în Alexandria, Egipt
Tatăl său a fost martirizat şi Origen a fost împiedicat de asemenea din căutarea martirajului prin intervenția mamei sale
A trăit o viață de ascet şi legenda spune că el s-a castrat pentru a putea învăța femeile fără scandal
A lucrat ca învățător în școala catihetică Alexandrină, un predicator neordinat, şi un scriitor teologic prolific
Lucrarea semnificativă este Hexapla, un rezumat a șase versiuni din Vechiul Testament
Alte lucrări inclus Stromateis (Diverse), Despre Înviere, Despre Primele Principii, Despre Rugăciune, şi numeroase comentarii şi predici
Teologia lui Origen s-a concentrat pe bunătatea lui Dumnezeu şi libertatea omenirii
Unele din învățăturile sale au fost controversate, cum ar fi sugestia lui a preexistenței sufletelor, inferioritatea Fiului, şi posibila mântuire a tuturor ființelor inclusiv a lui Satan
El este considerat un sfânt de unii şi un eretic de alții, şi nu a fost niciodată canonizat de biserică. Distinsul istoric al bisericii Henry Chadwick exprimă aceasta astfel: ”Dacă ortodoxia ar fi fost o chestiune de intenție, nici un teolog nu ar fi putut fi mai ortodox ca Origen, nici unul mai devotat față de cauza credinţei creştine.„
Pentru mai multe informaţii, vezi Origen din Alexandria.

Tertulian (c.160-c.225)

Născut în Catargina, Africa de Nord
Primul părinte bisericesc latin important
S-a convertit la creştinism cândva înainte de anul 197 d.Cr.
A scris numeroase lucrări teologice, morale, şi polemice, inclusiv Apologie, Coroana Soldatului, Despre Pocăință, Despre Încarnarea lui Cristos, Împotriva Ereticilor, Împotriva lui Marcion, şi Împotriva lui Praxeus
A fost riguros în insistența sa asupra separării față de societatea păgână şi aderarea la credinţă sub orice circumstanţe
Deşi el a folosit filozofia şi argumentul rațional, el este cunoscut pentru argumentarea faptul că filozofia păgână nu are nici un loc în biserică: ”Ce are Atena a face cu Ierusalimul?„ şi ”Este sigur pentru că este imposibil.„
Un alt citat faimos este: ”Sângele martirilor este sămânța bisericii.„

Atanasie (c.296-c.393)

Episcop din Alexandria
A luptat împotriva oricărui compromis cu Arianismul după Consiliul de la Niceea (325 d.Cr.)
A fost demis în mod repetat şi exilat în timp ce partida Ariană a câștigat puterea, apoi a fost restaurat la poziția sa în timp ce partida cealaltă s-a ridicat
În final a fost restaurat în 366
A scris Despre Încarnarea lui Cristos cândva înainte de 318
De asemenea, a scris Viața lui Antony, făcând cunoscut monasticismul în vest
Pentru mai multe informaţii, vezi Atanasie.

Ieronim (c.342-420)

Născut în Italia, a trăit patru ani în Palestina ca pustnic, a fost secretarul lui Papa Damasus în Roma, apoi s-a stabilit în Betleem în 386 pentru a studia şi a scrie
A tradus Biblia din greacă în latină (Vulgata)
A susținut excluderea Apocrifei din Vechiul Testament canonic
Tradiţia spune că Ieronim a ajutat un leu prin înlăturarea unui spin din laba sa, astfel că el este adesea zugrăvit cu un leu în arta creştină
Ziua de sărbătoare: 30 septembrie

Augustin din Hippo (354-430)

Cel mai important părinte al bisericii latine
El a avut un impact trainic asupra Catolicismului, mai ales în zona de eclesiologiei, iar teologia sa despre păcatul original şi harul nemeritat a fost îmbrățișată de Protestantism
Născut în Africa de Nord dintr-un tată păgân şi o mamă creştină evlavioasă
A studiat oratoria în Milano, unde s-a răsfățat în mândrie şi poftă şi a început căutarea lui după adevăr
Scurtă vreme s-a alăturat Manicheanismului, dar l-a găsit nesatisfăcător din punct de vedere intelectual
Potrivit autobiografiei sale spirituale (Mărturisiri), după ce a ascultat predicile lui Ambrozie şi a observat auto-disciplina călugărilor creştini, el s-a convertit la creştinismul Catolic într-o grădină în timp ce citea cartea Romani
Fără să vrea, a ajuns Episcop de Hippo nu mult timp după botezul său
A scris o lucrare apologetică (Orașul lui Dumnezeu), un manual pentru trăire creştină (Enchiridionul Credinţei, Speranţei şi Iubirii), o lucrare teologică Despre Trinitate şi o mare parte din lucrările polemice împotriva Manicheanilor, Pelagienilor, şi Donatiștilor.
Pentru mai multe informaţii, vezi Augustin de Hippo.

Referințe

John Bowker, ed., Oxford Concise Dictionary of World Religions.
Cross and Livingstone, eds., Oxford Dictionary of the Early Church.
Alister McGrath, Christian Theology: An Introduction, 2nd ed., pp. 5-23.

(courtesy of www.religionfacts.com)