Montanismul, cunoscut şi ca Erezia Catafrigiană şi Noua Profeţie, a fost o mişcare eretică întemeiată de profetul Montanus care a apărut în Biserica Creştină din Frigia, Asia Mică, în secolul al II-lea. Ulterior s-a extins şi spre Vest, în principal în Cartagina, sub îndrumarea lui Tertullian, în secolul al III-lea. Era aproape dispărut în secolele al V-lea şi al VI-lea, cu toate că unele dovezi arată că supravieţuia undeva prin secolul al IX-lea.
(courtesy of www.ntcanon.org)
ARTICOLE ADIȚIONALE LA ACEST SUBIECT:
Montanismul şi Montanus – Montanismul, cunoscut şi ca Erezia Catafrigiană şi Noua Profeţie, a fost o mişcare eretică întemeiată de profetul Montanus care a apărut în Biserica Creştină din Frigia, Asia Mică, în secolul al II-lea. Ulterior s-a extins şi spre Vest, în principal în Cartagina, sub îndrumarea lui Tertullian, în secolul al III-lea. Era aproape dispărut în secolele al V-lea şi al VI-lea, cu toate că unele dovezi arată că supravieţuia undeva prin secolul al IX-lea. (courtesy of www.meta-religion.com)
Montanismul – Informaţii generale – Montanismul a fost o mişcare creştină apocaliptică care a apărut în secolul al doilea. Şi-a luat numele de la Montanus, un frigian care, la scurt timp după botezul lui ca şi creştin (156 sau 172 AD), susţinea că a primit o revelaţie de la Sfântul Duh pentru a face ceea ce el, ca profet reprezentativ al Duhului, ar fi condus biserica creştină spre stadiul ei final. (courtesy of mb-soft.com)
Montanismul – (Din Wikipedia, enciclopedia gratuită) – Montanismul a fost o mişcare sectară creştină timpurie de la jumătatea secolului al II-lea A.D., denumită după fondatorul ei, Montanus. A prosperat cel mai mult în jurul regiunii Frigia, unde mai înainte adepţii ei erau numiţi catafrigieni; cu toate astea, s-a răspândit rapid în alte regiuni ale Imperiului Roman, unde cu ceva timp înainte creştinismul era în general tolerat sau legal. (courtesy of en.wikipedia.org)
Neo-montanismul – [1901-prezent] – Istoria penticostală recentă şi rădăcinile – În lumea vestică, penticostalismul îşi are în general rădăcinile în învăţăturile şi faptele lui Edward Irving, un prelat prezbiter din Scoţia, la începutul anilor 1800. După studierea Cărţii Faptelor Apostolilor, el a început să predice că ceea ce biserica timpurie a trăit trebuia să fie normativ pentru biserica din zilele sale. El a fost excomunicat din Biserica Prezbiteriană din cauza doctrinelor sale cristologice eretice. (Strachan, George, The Pentecostal Theology of Edward Irving – Teologia penticostală a lui Edward Irwing, Hendrickson Publishers, 1973, pg. 13) (courtesy of www.bible.ca)
Montanus – A doua revărsare a Duhului Sfânt, zice el, constă în profeţii false şi o “flecăreală zadarnică” care era practicată, mai nou, de orice profet sau învăţător din Vechiul sau Noul Testament. (courtesy of www.biblefacts.org)
Montaniștii – Schismatici din secolul al II-lea, cunoscuți mai întâi sub numele de frigieni sau “cei din rândul frigienilor” (oi kata Phrygas), apoi sub numele de Montaniști, Pepuzieni și (în Occident) Catafrigieni. Secta a fost fondată de un profet, Montanus, și de două profetese, Maximilla și Prisca, numită uneori Priscilla. (courtesy of newadvent.org)
