Substantiv 1. Marcionism – erezie creştină a secolelor al II-lea şi al III-lea care respingea Vechiul Testament şi nega întruparea lui Dumnezeu în formă umană prin Isus.
Din Wordnet Dictionary
Marcionismul este o sectă fondată în anul 144 A.D. la Roma de către Marcion din Sinope. A continuat în Vest pentru 300 de ani, iar în Est câteva secole mai mult, îndeosebi în afara Imperiului Bizantin.
Ei respingeau multe din scrierile Vechiului Testament; mai concret, Legea Legământului, aşa cum o exprimă Talmudul. Mai ales din această cauză, unii creştini cred despre marcioniţi că sunt antisemiţi. Într-adevăr, cuvântul marcionism este uneori folosit în timpurile moderne pentru a desemna tendinţele anti-iudaice în bisericile creştine , îndeosebi când aceste tendinţe sunt văzute ca reziduuri supravieţuitoare ale anticului marcionism. De exemplu, pe site-ul ei de web , Biserica Tawahedo din Etiopia susţine că este singura biserică creştină care este complet independentă de marcionism.
Marcioniţii mai gândeau că tetragrammatonul nu reprezenta un Dumnezeu atotcuprinzător, ci mai curând percepţia ebraică despre Dumnezeu, care era şi imperfectă, dar reflecta şi o zeitate complet diferită. Conform marcioniţilor, Hristos nu era fiul acestui dumnezeu, ci a fost trimis de Elohim, nume dat de ei unui atotcuprinzător şi prea milostiv Dumnezeu. Marcioniţii au asociat tetragrammatonul cu demiurgul. Pentru a distinge această zeitate de preamilostivul Dumnezeu, ei au luat o atitudine dualistă la care subscriau multe religii ale Orientului Mijlociu, inclusiv credinţa care a crescut şi a absorbit marcionismul: maniheismul.
Ei s-au ridicat în copilăria creştinismului şi au adoptat o puternică organizare ecleziastică, paralelă celei a Bisericii Romano-Catolice. The Catholic Encyclopedia (1908) (http://www.newadvent.org/cathen/09645c.htm) susţine că ei erau consideraţi de către Biserica Romano-Catolică ca fiind cei mai periculoşi adversari ai creştinismului cunoscuţi vreodată. Marcionismul a trecut printr-o resuscitare, ca parte a unei revigorări gnostice mai largi, inspirată de descoperirea textelor de la Nag Hammadi şi ale unor lucrări populare a unor autori precum Elaine Pagels şi Dan Brown.
(courtesy of dictionary.laborlawtalk.com)
ARTICOLE ADIȚIONALE LA ACEST SUBIECT:
Marcioniţii – Sectă eretică fondată în 144 A.D. la Rome de Marcion şi continuându-şi existenţa în Vest 300 de ani, iar în Est câteva secole mai mult, îndeosebi în afara Imperiului Bizantin. Ei respingeau scrierile Vechiului Testament şi gândeau că Hristos nu a fost Fiul Dumnezeului iudeilor, ci Fiul Dumnezeului cel bun, care era diferit de Dumnezeu din Vechiul Legământ. Ei au anticipat mai consistentul dualism al maniheismului şi au fost până la urmă absorbiţi în el. Cum au apărut chiar în copilăria creştinismului şi au adoptat de la început o organizare ecleziastică puternică, paralelă cu cea a Bisericii Catolice, ei au fost probabil cea mai periculoasă ameninţare pe care creştinismul a cunoscut-o vreodată. (courtesy of www.newadvent.org)
Marcionismul – (din Wikipedia, enciclopedia gratuită) – este un sistem de credinţă dualistă care îşi are originile în învăţăturile lui Marcion din Sinope, la Roma, în jurul anului 144 (115 ani şi 6 luni de la Crucificare, conform însemnărilor lui Tertullian în Adversus Marcionem, xv). Marcionismul reflectă o înţelegere diferită a rădăcinilor credinţei creştine faţă de cea ştiută astăzi, iar cândva a fost aproape cea mai populară formă a creştinismului. (courtesy of en.wikipedia.org)
Marcionismul – (Timothy Ministries – Dictionary of Theology Reference) – Marcionismul este sistemul de credinţă dualist născut din învăţăturile lui Marcion din Sinope la Roma prin anul 144 CE (115 ani şi 6 luni de la Crucificare, conform însemnării lui Tertullian din Adversus Marcionem, xv). (courtesy of timothyministries.org)
Marcion, canonul, Legea şi istoricul Isus – Un studiu al vieţii şi moştenirii lui Marcion de Chris Price (Octombrie 14, 2002) – Este ironic faptul că una dintre cele mai influente figuri din istoria Bisericii este şi unul din cei mai batjocoriţi eretici: Marcion. Cu toate că ideile sale au fost complet respinse de părinţii apostolici ai bisericii secolului al doilea, tocmai nevoia de a le respinge a împins biserica secolului al doilea să ia în considerare, să clarifice şi să consolideze propriile credinţe despre probleme importante: conţinutul Bibliei creştine (Canonul), relaţia dintre creştinism şi iudaism (ori dintre Lege şi Slavă) şi, în fine, sursa cunoaşterii bisericeşti despre Isus. (courtesy of www.christianorigins.com)
DESPRE EREZIILE GNOSTICE ALE LUI MARCION – de Robert Baral. Gnosticii credeau că Dumnezeul cel bun şi adevărat era Dumnezeul bun mai mare al lumii spirituale din Ceruri care l-a trimis pe ISUS CRISTOS să răscumpere omul din puterea Dumnezeului mai mic şi rău al evreilor portretizat în Vechiul Testament. Gnosticii respingeau astfel Vechiul Testament. Ei credeau că lumea materială creată era rea pentru că Creatorul ei- JEHOVAH- era rău şi că lumea spirituală cerească era bună pentru că era condusă de Dumnezeul adevărat. (courtesy of www.voy.com)
