(primul secol)
Erezia Circumciziei poate fi rezumată în cuvintele din Faptele Apostolilor 15:1: „Câţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”.
Mulţi dintre creştinii timpurii erau iudei, care au adus la credinţa creştină multe din fostele lor practici. Ei l-au recunoscut pe Isus ca Mesia cel prezis de profeţi şi împlinirea Vechiului Testament. Deoarece circumcizia era cerută în Vechiul Testament pentru a putea fi membru în legământul lui Dumnezeu, mulţi au crezut că este de asemenea necesar pentru membria în Noul Legământ pe care Hristos a venit să-l inaugureze. Ei credeau că cineva trebuie să fie circumcis şi să ţină legea Mozaică pentru a putea venii la Hristos. În alte cuvinte, cineva trebuia să devină iudeu pentru a putea deveni creştin.
Ei se înşelau. Dumnezeu a clarificat lui Petru în Fapte 10 că neamurile sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu şi că pot fi botezate şi să devină creştine fără circumcizie. Aceiaşi învăţătură a fost apărată în mod viguros de către Pavel în epistolele sale către Romani şi Galateni – în zonele unde erezia Circumciziei se răspândise.
(courtesy of www.catholiccitizens.org)
