de Darrell Petterson
Învăţătoarea se întoarce de la scrisul pe tablă pentru a descoperi pe băieţii care fac schimb de pocnitori, o fată care se joacă cu o brăţară, un alt băiat desenând emblema echipei sale favorite de fotbal, pe lângă alţi studenţi care visează în amiaza mare. Ea se uită peste notiţele sale pe care le-a pregătit cu atenţie în timpul săptămânii şi se gândeşte în sine, „oare de ce fac eu aceasta?”
Te-ai simţit vreodată ca această învăţătoare? Te-ai întrebat vreodată, „de ce avem noi Şcoală Duminicală”? Poate că eşti un învăţător nou de Şcoală Duminicală sau că ai lua în considerare a fi parte din lucrarea Şcolii Duminicale, şi poate te întrebi care ar trebui să fie obiectivul Şcolii Duminicale. Ce principii biblice susţin ideea unei Şcoli Duminicale?
Schiţa de bază a acestui articol nu este original a mea ci a fost luată dintr-o Sesiune de Pregătire a Cadrului de Şcoală Duminicală a învăţătorului-pastor Dennis Rosker.
Care este scopul Şcolii Duminicale?
Pavel ne spune în a doua sa epistolă către Timotei,
Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:15-17).
Copiii sunt preţioşi înaintea lui Dumnezeu şi sunt capabili de a învăţa Scripturile. În primul rând, copiii trebuie să ştie despre mântuirea prin Isus Hristos. Ce privilegiu mare avem noi de a împărtăşi Vestea Bună cu fete şi băieţi şi să-i conducem la Hristos. Studiile au arătat că studenţii sub vârsta de 18 ani sunt mult mai receptivi faţă de Evanghelie. Cu cât creste mai mult un copil, cu atât mai mult devine mai lumească perspectiva lor, astfel făcând mult mai dificil pentru ei să poată vedea provizia graţioasă a lui Dumnezeu de mântuire prin Hristos.
Odată salvat, copilul trebuie să înveţe Scripturile pentru a se încuraja creşterea spirituală, „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi” (1 Petru 2:2). Copiii învaţă prin a auzi percepte peste percepte, linie după linie. Părinţii mântuiţi pot întări ceea ce învaţă copiii acasă. De exemplu, colegul meu de la colegiu a fost mântuit la o vârstă fragedă. El este recunoscător şi acordă credit părinţilor săi şi învăţătorilor de Şcoală Duminicală care l-au învăţat Cuvântul lui Dumnezeu. Drept rezultat el a fost mântuit şi a început să trăiască o viaţă care-l onorează pe Hristos încă din pruncia lui timpurie.
Astfel, ca un învăţător, ar trebui să doreşti nu numai să-i conduci pe copii la Hristos ci şi să-i ajuţi la echiparea lor spirituală pentru a sluji cu credincioşie pe Isus Hristos.
Care sunt câteva principii cheie de care să-şi amintească un învăţător de Şcoală Duminicală?
- Învăţătorul trebuie să aibă o relaţie personală dreaptă cu Domnul Isus Hristos.
Tu, deci, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus (2 Timotei 2:1).
Cei nemântuiţi pot preda povestiri biblice, însă ei nu pot avea pe Duhul Sfânt ca să împuternicească predarea lor. Astfel, mai întâi de toate, un învăţător trebuie să fie mântuit mai întâi de toate.
- Un învăţător nu numai că trebuie să fie mântuit, ci el trebuie să evidenţieze o anumită maturitate spirituală, pricepere şi credincioşie.
Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor Martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii (2 Timotei 2:2).
Nu poţi încredinţa ceva ceea ce nu deţii. Învăţătorii trebuie să crească şi să se maturizeze în credinţă pentru a putea să comunice în mod eficient şi clar Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu porunceşte fiecărui credincios să crească în cunoaşterea harului Său. Aceasta înseamnă că fiecare învăţător de Şcoală Duminicală trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, fără a lua în considerare de când este acesta mântuit. În calitate de învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu, Autorul cere credincioşie….
Ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui (1 Corinteni 4:2).
Parte din maturitatea spirituală este privirea lucrării aşa cum a făcut-o şi Pavel, cu o mentalitate de servitor. Pavel afirmă în 1 Corinteni 4:1 „Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu”. Cuvântul „slujitor” (doulos / doulow) înseamnă a aduce (a fi sub) robie. Cuvântul a fost folosit ca un sub-vâslaş dintr-o triremă, o corabie cu trei rânduri de vâsle. Aceasta nu era o poziţie glorificată. Astfel, ca învăţători, ar trebui să considerăm drept privilegiu a fi implicaţi în slujire în timp ce îi slujim Domnului.
A fi un slujitor înseamnă că învăţătorii de Şcoală Duminicală vor trebui să facă sacrificii. Există o dedicare de timp implicată în învăţare. Învăţătorii ar trebui să vină la clasă devreme şi de cele mai multe ori au nevoie să stea şi după ce au plecat toţi elevii. Există de asemenea şi timpul de pregătire din afara clasei. Învăţătorii trebuie să sară peste serviciile pentru adulţi şi momentele de părtăşie înainte şi după servicii.
- Viaţa învăţătorului trebuie să manifeste controlul Duhului Sfânt.
Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh (Efeseni 5:18).
Nu numai că Duhul Sfânt trebuie să locuiască în învăţător, ci El trebuie să-l şi controleze. În lumina faptului că Duhul Sfânt a venit să „ne înveţe toate lucrurile” (Ioan 14:26), aceasta este pentru a motiva pe aceia care sunt folosiţi de Dumnezeu să înveţe Cuvântul Său, că ei trebuie să fie controlaţi de El.
- Lucrarea învăţătorului trebuie să manifeste darurile necesare pentru a putea faţă sarcinii atribuite.
Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care Suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, Suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…. (Romani 12:3-6a).
Dumnezeu a dat fiecărui credincios anumite daruri ca să funcţioneze în feluri diferite în trupul lui Hristos. Nu fiecare are darul învăţării. Un credincios ar putea ştii multe despre doctrină, însă poate să nu fie capabil să comunice verbal Cuvântul lui Dumnezeu în mod clar într-un fel în care studenţii să-l poată înţelege. Prin urmare, un credincios ar trebui să simtă o înzestrare în învăţătură dacă doreşte să fie un învăţător de Şcoală Duminicală.
Cum ar trebui să vadă învăţătorii de Şcoală Duminicală relaţiile lor cu alţii?
- Faţă de PĂRINŢI:
Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept (Efeseni 6:1)
Părinţii trebuie să înveţe pe copil calea pe care trebuie să o urmeze (Proverbe 22:6). Datorită acestui lucru căminul şi biserica ar trebui să se completeze una pe alta, nu să concureze una cu alta. De fapt, trebuie să-ţi aminteşti să responsabilitatea primară a procesului de pregătire pentru fiecare copil aparţine părinţilor. Vei avea de a face cu copii cu părinţi atât mântuiţi cât şi nemântuiţi. Nu ar trebui să căutăm niciodată să subminăm autoritatea părinţilor. Totuşi, în cazul unui părinte nemântuit, nu ar trebui să compromitem Cuvântul lui Dumnezeu pentru evitarea ofensării unui părinte. Ar trebui să învăţăm adevărul în dragoste şi totuşi să fim sensibili la alţii în zonele de libertate, acele lucruri care sunt alegeri personale care nu violează Cuvântul lui Dumnezeu. Responsabilitatea noastră este de a preda Cuvântul lui Dumnezeu şi de a permite Duhului Sfânt să lucreze în inimile copiilor, păstrând în minte faptul că responsabilitatea primară pentru învăţarea copilului este a părintelui.
- Faţă de PASTOR:
Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos (Evrei 13:17).
În calitate de învăţător de Şcoală Duminicală, trebuie să recunoşti faptul că eşti parte dintr-o biserică locală pe care a ordonat-o Dumnezeu. Dumnezeu, care este capul bisericii, a înzestrat pe învăţătorii-pastor să înveţe Cuvântul pentru a-i echipa pe sfinţi pentru ca aceştia să facă lucrarea de slujire în bisericile locale. Dumnezeu a desemnat trupul local de credincioşi pentru a lucra împreună ca o echipă prin a asculta şi a se supune conducerii spirituale. Atunci când aceasta se rupe, echipa se distruge. Pe măsură ce pastorul se pune pe sine sub conducerea Domnului Isus Hristos, în acelaşi fel şi învăţătorul trebuie să se pună pe sine sub autoritatea pastorului.
- Faţă de alţi ÎNVĂŢĂTORI:
Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, Sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi Sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:5-9).
Dumnezeu vrea ca noi să ne amintim că unii plantează şi alţii udă, însă Dumnezeu este acela care determină creşterea. Învăţătorii nu ar trebui să concureze unii cu alţii; în schimb ei ar putea să înveţe unii de la alţii pe măsură ce lucrează împreună.
- Faţă de COPII:
Aminteşte-ţi că tu eşti autoritatea din clasă, şi punctul central al procesului de învăţare. De îndată ce un învăţător pierde din vedere rolul său, în acelaşi timp îi va pierde şi pe studenţi. Studenţii ar trebui să se adreseze cu respect faţă de învăţătorii lor cu expresiile domnul, doamna, domnişoara.
Care sunt responsabilităţile unui învăţător de Şcoală Duminicală?
În primul rând, învăţătorul este responsabil pentru setarea modului şi a exemplului adecvat pentru clasă. Studenţii pot simţii dacă învăţătorul ia în serios Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă el are o preocupare sinceră pentru ei. Copiii îi vor pune adesea pe învăţători pe un piedestal. Astfel, învăţătorul trebuie să fie un exemplu bun în şi în afara clasei. De asemenea, trebuie să existe ordine şi scop în predarea ta. Dacă învăţătorul se plimbă prin clasă în cercuri, clasa va deveni haotică.
În al doilea rând, este responsabilitatea învăţătorului de a comunica clar, corect şi practic lecţia biblică pentru acea zi. Aceasta este partea cea mai importantă a procesului de învăţare. Totul se învârte în jurul acestuia şi are ca scop întărirea ei. aceasta înseamnă că oricare jocuri, lucru manual sau alte activităţi ar trebui să aibă scopul lecţiei în centru. Nu ar trebui să ai activităţi doar pentru a umple timpul, ci mai degrabă ai vrea să ai un impact asupra studenţilor.
În al treilea rând, este responsabilitatea învăţătorului de a menţine disciplina şi ordinea din cadrul clasei. Dacă studenţii şi-au ieşit din minţi, aceasta este pentru că învăţătorul s-a ruinat. Probabil că el nu a fost pregătit pentru a instrui pe studenţi în privinţa aşteptărilor lui. Pentru a putea comunica în mod clar Cuvântul lui Dumnezeu, clasa trebuie să fie ordonată. Pavel afirmă, „Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (1 Corinteni 14:40).
În cele din urmă, învăţătorul trebuie să-şi asume responsabilitatea de a-i cunoaşte şi a se ruga pentru copiii din clasa lui. Este important să ştii unde se află ei şi care sunt nevoile lor. Aceasta ar putea implica discuţia cu ei de la unul la unul înainte şi după clasă, discuţia cu părinţii lor sau vizitarea lor acasă.
Darrell Patterson este un absolvent al Moody Bible Institute şi este în prezent asistentul administrativ şi Directorul de Şcoală Duminicală la Duluth Bible Church.
