PREFAŢĂ
Scripturile ne descoperă dragostea extravagantă şi extraordinara generozitate a lui Dumnezeu. Esenţa dragostei lui Dumnezeu este văzută în revelaţia evangheliei a dăruirii de sine a lui Dumnezeu în Isus Hristos. Noi care suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, suntem chemaţi să reflectăm chipul lui Dumnezeu iubind şi fiind generoşi. Din nou şi din nou ni se aminteşte că Dumnezeu vrea ca noi să ne dăruim; să iubim aşa cum am fost iubiţi; să dăruim aşa cum ni s-a dăruit. Tradiţia noastră creştină este cea a dăruirii de sine născută din dragoste.
Baptiştii americani sunt oameni eliberaţi de Evanghelie pentru a-l sluji pe Dumnezeu prin dăruirea de sine călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, de Scripturi şi de impunerile conştiinţei. Încredinţarea de a-l urma pe Dumnezeu astfel i-a adus adesea pe baptiştii americani în conflict cu gândirea predominantă şi practica societăţii, în special în relaţia cu banii şi posesiunile. Viziunea misionară a lui Adoniram Judson, Joanna Moore şi Lott Carey a provocat standardele generaţiei lor a confortului personal cu propria lor încredinţare sacrificială de a-l sluji pe Dumnezeu şi pe alţii. Viziunea financiară a misiunii a lui Luther Rice a provocat priorităţile puse pe dispunerea de fonduri sub controlul poporului lui Dumnezeu. Pentru aproape două secole, această legătură între încredinţarea misiunii şi suportul financiar al misiunii a fost un focar pentru deciziile baptiştilor asupra uceniciei. În timp ce ne mutăm în secolul douăzeci şi unu, aceste provocări vor creşte.
Baptiştii americani trăiesc şi se închină într-un timp şi într-o societate obsedată de posesiuni. Multe voci ale societăţii noastre îndeamnă la decizii bazate pe „dobândire,” afirmând că „valoarea personală” este determinată de acumularea cuiva de bani şi de posesiuni. Ne luptăm să împăcăm chemarea lui Dumnezeu de a „dărui” cu insistenţa societăţii de a „obţine”. Ca ucenici ai lui Isus, noi suntem chemaţi să provocăm deturnarea resurselor lui Dumnezeu. În lupta dintre „dăruire” şi „obţinere,” căutăm călăuzire în practica zeciuielii ca o cale biblică de a creşte şi de a dărui în har.
Pentru creştini, zeciuiala nu este o obligaţie legalistă, ci o ocazie pentru un răspuns mulţumitor faţă de harul lui Dumnezeu. Înţeleasă corect, zeciuiala oferă un principiu biblic, practic actual pentru a dărui. Aceasta reface un sens al perspectivei cum să tratăm cu bunurile noastre materiale. Zeciuiala îi ajută pe creştini să îşi reexamineze valorile lor personale şi cele parohiale şi să îşi regleze stilul lor de viaţă pentru a avea mai mult de împărtăşit cu alţii într-o lume nevoiaşă.
TEMELIA BIBLICĂ/TEOLOGICĂ A ADMINISTRĂRII
Administrarea biblică învaţă recunoaşterea că tot ce avem şi tot ce suntem aparţine lui Dumnezeu. Noi nu suntem proprietari unici a nici unui lucru. Mai degrabă, în lumina Evangheliilor, suntem administratori responsabili a tot ce posedăm. Biblia ne cheamă să folosim cu recunoştinţă darurile şi resursele lui Dumnezeu în lumina scopurilor lui Dumnezeu, printr-un stil de viaţă personal pentru care fiecare este răspunzător lui Dumnezeu. O astfel de administrare a fost un principiu concentrat al învăţăturii lui Isus. El este un element central al uceniciei creştine.
Ca şi copii ai lui Dumnezeu şi urmaşi ai lui Isus, baptiştii americani au responsabilităţi în toate domeniile vieţii:
• trăirea şi împărtăşirea cu alţii a Veştilor Bune a harului mântuitor al lui Dumnezeu (1 Corinteni 4:1)
• folosirea resurselor noastre umane dăruite de Dumnezeu, incluzând mintea, abilităţile şi relaţiile noastre pentru scopurile lui Dumnezeu (Romani 12:1-2)
• îngrijirea planetei lui Dumnezeu, pământul, cu proviziile sale bogate pentru a susţine viaţa, pentru ca toate generaţiile să fie binecuvântate cu abundenţa sa (Geneza 2:15, Deuteronom 29:29)
• lucrarea împreună cu Dumnezeu şi alţii pentru judecată, dreptate şi pace între toţi oamenii (Amos 5:24, Mica 6:8)
• împărtăşirea vieţii, închinării şi administrarea responsabilă a bisericii în misiunea lui Dumnezeu (Efeseni 2:19-22, 4:11-12)
• administrarea grijulie a tuturor resurselor financiare pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat, împărtăşindu-le în serviciul misiunii lui Hristos pentru toate persoanele (Matei 6:19-21, 2 Corinteni 9:6-7)
Dumnezeu ne-a încredinţat cu timp, talente şi resurse – daruri pe care noi ar trebui să le folosim cu înţelepciune şi generozitate. Încercarea de a reflecta imaginea lui Dumnezeu ca „dăruitori” în mijlocul alegerilor zilnice face inevitabile deciziile privind finanţele personale. Deşi Dumnezeu nu declară banii a fi răi, Dumnezeu ne avertizează împotriva închinării la bani sau dependenţa de ei. Isus a învăţat clar despre pericolele inerente în acumularea bogăţiei de dragul ei. Cum ne cheltuim banii dezvăluie priorităţile noastre şi adâncimea încredinţării noastre. Administrarea noastră se adresează împăcării dintre încredinţarea credinţei şi cea financiară.
DEZVOLTAREA ZECIUIELII
Zeciuiala ca o practică a poporului conştient de Dumnezeu are o istorie lungă. În vremurile Vechiului Testament, practica culturală a „zecimii” a fost adaptată de Israel. Cel mai timpurii exemple ale zeciuielii în Geneza nu sunt bazate pe obligaţie, ci pe recunoştinţa pură faţă de Dumnezeu. În darul lui Avraam faţă de preotul Melhisedec (Geneza 14:20) şi răspunsul lui Iacov la visul său (Geneza 28:22), recunoştinţa mulţumitoare faţă de Dumnezeu pentru protecţie, purtare de grijă şi binecuvântare motivează zeciuiala. Această atitudine este fundamentală în înţelegerea zeciuielii.
Putem vedea dezvoltarea şi codificarea zeciuielii ca o lege care trebuia să fie îndeplinită în istoria Vechiului Testament. Legile privitoare la zeciuială au devenit complexe şi încurcate. Deuteronom 14:22-29 ne arată cum zeciuiala exprima credinţa lui Israel. În primul rând, ea era un fel de a recunoaşte şi de a sărbători puterea creativă şi bunătatea lui Dumnezeu. În al doilea rând, aceasta era mijlocul de susţinere a misiunii preoţeşti şi oferirea poporului lui Dumnezeu a unui loc de închinare. În al treilea rând, ea era o cale de a purta de grijă pentru cei săraci.
Zeciuiala a devenit o lege de bază a Iudaismului. Într-adevăr reţinerea zeciuielii însemna pentru profetul Maleahi a-l fura pe Dumnezeu (Maleahi 3:6-12). Maleahi a provocat forţat poporul să se încreadă în Dumnezeu, să fie credincios dăruind zeciuiala şi a promis că Dumnezeu nu îi va dezamăgi.
În timpul misiunii lui Isus, practica zeciuielii era presupusă în Israel. În Matei 23:23, Isus i-a recunoscut pe cărturari şi pe farisei pentru zeciuiala lor. „Aceste lucruri trebuie să le faceţi,” a spus el. Dar Isus le-a amintit lor de „judecată, milă şi credinţă,” indicând că adevărata ucenicie încurajează aceste realităţi cât şi posesiunile. Isus a chemat la mai mult decât a cerut legea. Preocuparea Sa primară nu a fost doar în păstrarea regulilor, ci în căutarea şi împlinirea voii lui Dumnezeu, orice ar fi cerut ea. Irineu, Episcop din Lyons, a recunoscut că „Isus nu a desfiinţat zeciuiala, ci i-a dat un înţeles mai adânc.”
Isus a vorbit adesea şi uşor despre bani. Exemple din Noul Testament a procentului dărniciei merge mult mai departe decât zeciuiala: Zacheu a dat 50%; văduva a dat 100%. Este clar din învăţătura lui Isus că totul vine de la Dumnezeu, şi suntem responsabili să administrăm totul potrivit priorităţilor lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel nu menţionează zeciuiala. Totuşi, el îndeamnă să „ne aducem trupurile noastre ca o jertfă vie” (Romani 12:1). Pentru Pavel, zeciuiala nu pare a fi o jertfă suficientă. Înţelegerea sa despre dăruire este înrădăcinată în persoana lui Hristos: „Darul nespus de mare al lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9:15), „care a fost bogat, şi totuşi de dragul nostru a devenit sărac” (2 Corinteni 8:9). Dăruirea matură creştină este caracterizată de „generozitate,” „sacrificiu” şi „ilaritate.” Prin aceasta, nici Pavel nu desfiinţează zeciuiala, ci merge dincolo de legalism în lumina harului.
Creştinii nu trăiesc prin lege, ci prin harul lui Dumnezeu aşa cum este descoperit el în Isus Hristos. Dacă zeciuiala a fost cerută de lege, este de neconceput ca noi să considerăm să dăm mai puţin sub har.
Ca şi creştini americani îmbelşugaţi care sunt încercuiţi de o mentalitate consumatoare unde lăcomia este din belşug, mulţi dintre noi nu mai înţelegem înţelesul cuvintelor „generozitate” şi „sacrificiu”. Avem nevoie de un ghid, o cotă de nivel, un punct de început. Clement din Alexandria a numit zeciuiala o formare a generozităţii. Credem că zeciuiala este răspunsul pentru baptiştii americani. Zeciuiala ne permite să exprimăm baza nouă pe care ne construim vieţile noastre noi.
ZECIUIALA ÎN PERSPECTIVĂ
Adesea zeciuiala a fost interpretată greşit şi înţeleasă greşit. Mulţi din biserică o văd ca pe o cerinţă legalistică. Pentru alţii ea devine mai degrabă o datorie împovărătoare decât o expresie veselă de laudă. Unii văd zeciuiala ca o „investiţie,” bazaţi pe noţiunea „dai mai mult, obţii mai mult.” Iar alţii încă văd zeciuiala ca o cale spre mântuire prin fapte bune. O astfel de „zeciuială” poate naşte vinovăţie în cei care nu o practică şi aroganţă în cei care o practică. Conceptul zeciuielii nu prezintă o formulă magică prin care noi garantăm vre-un fel de relaţie cu Dumnezeu.
Discuţia despre zeciuială ridică adesea întrebări cum ar fi: Să dăm zeciuială din venitul net sau brut? Ceea ce dăm ca şi caritate „se socoteşte” ca şi zeciuială? În cele din urmă, fiecare credincios trebuie să decidă suma de bază din care va da zeciuiala şi misiunile la care o va da. Totuşi, spiritul recunoştinţei pe care zeciuiala îl reprezintă poate fi distrus când spiritul acestor întrebări devine legalist şi îngust. Baptiştii americani ar trebui să vadă zeciuiala ca o expresie a harului lui Dumnezeu, nu o cale legalistă de a câştiga har. Ea este un răspuns – nu o cerinţă. Avansarea administrării spre şi dincolo de zeciuială poate fi o disciplină care ne eliberează ca să înţelegem plinătatea Evangheliei şi bogăţiile harului lui Dumnezeu. Credem că baptiştii americani sub călăuzirea Duhului Sfânt, informaţi de studiul Scripturii şi în contextul comunităţii creştine, vor vedea că disciplina zeciuielii este un pas vital în ucenicia creştină.
Există o binecuvântare în a fi în legătură integrală cu lucrarea lui Dumnezeu în predicarea Evangheliei, vizitarea celor bolnavi şi săraci, şi în provocarea şi îndreptarea nedreptăţilor. Există o satisfacţie adâncă în a şti că resursele noastre financiare ajută la extinderea efectelor dragostei lui Dumnezeu în locuri în care picioarele noastre nu pot merge. Totuşi, este crucial ca în fiecare arenă a misiunii baptiste americane, să fie practicată o administrare bună a zeciuielilor şi a donaţiilor poporului lui Dumnezeu. Nu avem nici un drept să le cerem oamenilor să dea decât dacă facem lucrarea lui Dumnezeu în lume.
„Cât de mult este prea mult?” Pentru unii, 10% este un adevărat sacrificiu, probabil prea mare pentru a da. Totuşi, pentru mulţi baptişti americani, 10% nu începe să reprezinte o dăruire sacrificială. Din această cauză, zeciuiala ar trebui să fie privită ca un bun început, nu o realizare ultimă, în administrarea recunoaşterii lui Dumnezeu ca Proprietar şi Dătător al tuturor. Zeciuiala este un pas în modelul nostru de ucenicie, marcând practica noastră de creştere şi dăruire în har.
REZUMAT
Baptiştii americani sunt chemaţi la administrarea întregii vieţi. Relatarea biblică este clară: totul este de la Dumnezeu şi noi suntem responsabili pentru administrarea acestuia în acord cu priorităţile lui Dumnezeu. În răspunsul la provocările administrării creştine în fiecare domeniu al vieţii, noi suntem chemaţi să formăm hotărâri cu privire la finanţele noastre personale în lumina pretenţiei lui Dumnezeu asupra vieţilor noastre.
Zeciuiala, dăruirea a 10% din venitul nostru pentru lucrarea lui Dumnezeu prin biserică, poate oferi un principiu biblic, practic, actual pentru ucenicii creştini.
ZECIUIALA ESTE BIBLICĂ
Ea este o învăţătură clară în legea Vechiului Testament. Această învăţătură nu este desfiinţată în Noul Testament, ci este îmbogăţită şi este transformată prin har. În lumina evangheliei, zeciuiala devine mai degrabă un privilegiu sub har decât o obligaţie sub lege. Zeciuiala poate fi privită ca un standard minim pentru creştinii care caută o bază biblică pentru administrarea financiară.
ZECIUIALA ESTE PRACTICĂ.
Ea poate oferi o bază economică pentru întreaga slujire a bisericii lui Hristos. Dacă acceptăm standardul zeciuielii, va fi o abundenţă, recunoscând şi sărbătorind bunătatea lui Dumnezeu, sprijinind misiunea, oferind locaşuri de închinare şi slujind celor săraci, celor fără casă şi celor apăsaţi în modalităţi pe care nu le-am mai visat până acum. Prin practicarea zeciuielii, baptiştii americani pot face disponibile resurse adecvate pentru a sprijini şi a extinde misiuni de evanghelizare, educaţie, administrare, includere şi imparţialitate în bisericile noastre locale şi regionale, naţionale şi în misiunile globale.
ZECIUIALA ESTE ACTUALĂ.
Este nevoie de mesajul ei acum. Spiritul erei este să „obţii.” Spiritul zeciuielii este să „dai.” Oamenii trebuie văzuţi mai mult decât consumatori, a căror scop în viaţă este să dobândească posesiuni. Scopul banilor nu este să facă viaţa mai uşoară sau mai luxoasă. Pentru creştin, scopul banilor este „ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ aşa cum se face în ceruri.”
ZECIUIALA ESTE O PROBLEMĂ A UCENICIEI, nu un mecanism al strângerii de fonduri. Ea are de a face cu relaţia noastră cu Isus Hristos. Întrebarea pe care o ridică zeciuiala nu este „cât de mult din bugetul bisericii este partea mea,” ci mai degrabă, „cât de mult din venitul meu este partea lui Dumnezeu.” Noi avem nevoie să dăm, şi zeciuiala este un ghid la îndemâna acestei nevoi.
Zeciuiala este vrednică de laudă, deoarece ea:
• este o sursă de binecuvântare în relaţia noastră cu Dumnezeu;
• este simbolică prin punerea lui Dumnezeu pe primul loc;
• este un act de recunoştinţă pentru şi o expresie a încredinţării faţă de lucrarea lui Dumnezeu;
• este un element important în ucenicia creştină;
• ne ajută să ne reordonăm priorităţile, stabilind locul drept al lui Dumnezeu în vieţile noastre;
• ne ajută să extindem mărturia şi serviciul bisericii prin misiuni aproape şi departe;
• ne eliberează de a fi vulnerabili la lăcomie şi ne ajută să dezvoltăm în noi un nou spirit de generozitate în toate lucrurile.
În timp ce baptiştii americani se pregătesc pentru provocările unei noi decade şi a unui nou secol prin ABC 2000, cu accentul ei pus pe închinare, evanghelizare şi serviciu, avem ocazia să ne re-încredinţăm pe noi înşine în parteneriatul unuia cu celălalt şi cu Dumnezeu, care ne-a dat resursele care ne ajută să ducem mai departe misiunea Evangheliei. Dăruirea noastră este un fel de a ne exprima încredinţarea noastră. Putem vedea zeciuiala ca un model pentru creşterea şi dăruirea în har consistentă cu încredinţarea noastră spre libertatea sufletului şi proclamarea Evangheliei.
Îi chemăm pe baptiştii americani la o încurajare în întreaga denominaţie faţă de zeciuială ca o practică în contextul administrării creştine.
O CHEMARE LA ACŢIUNE
Ca şi baptişti americani, noi suntem chemaţi să ne dedicăm pe noi înşine la o încurajare în întreaga denominaţie faţă de zeciuială ca o practică în contextul administrării creştine.
1. Chemăm fiecare baptist american să considere provocarea biblică a zeciuielii ca un răspuns potrivit început la harul lui Dumnezeu. Unde se consideră că zeciuiala nu este posibilă imediat, încurajăm un program intenţionat de a merge stabil spre zeciuială în creşteri anuale.
2. Chemăm baptiştii americani care vor şi pot să accepte provocarea de a merge dincolo de zeciuială.
3. Chemăm laicii din bisericile noastre să încurajeze şi să împuternicească predicarea şi învăţătura despre administrarea financiară în general şi zeciuiala în particular, şi să împărtăşească mărturia zeciuielii în vieţile lor.
4. Chemăm conducătorii comunităţilor locale şi regionale, naţionale şi organizaţiile confesionale generale să modeleze un stil de viaţă al administrării biblice, mergând spre şi peste zeciuială în sprijinul lor faţă de lucrarea lui Hristos.
5. Chemăm conducătorii bisericii profesionale americane baptiste cu responsabilităţi de a predica şi de a învăţa de a propune cu pasiune şi putere zeciuiala ca un standard de bază într-un program de dăruire procentuală al administrării financiare personale.
6. Chemăm conducătorii bisericii locale, regionale, naţionale şi pe cei din confesiunea generală să îşi ofere mărturiile lor despre zeciuială; să înveţe, să predice şi să încurajeze zeciuiala în fiecare ocazie şi în fiecare aşezare.
7. Chemăm organizaţiile regionale şi bisericile locale să creeze sarcini de forţă pentru a planifica şi a duce la îndeplinire strategii pentru a accentua zeciuiala ca un mijloc spre reînnoirea spirituală şi a misiunii şi slujirii extinse.
8. Chemăm cadrele din ABC/USA Sprijinirea Misiunii Mondiale să dezvolte programe de zeciuială şi resurse de planificare financiară care îi va ajuta pe baptiştii americani să răspundă la această provocare.
9. Chemăm Fundaţia Baptistă Americană să sugereze o zeciuială pentru misiunile baptiste americane ca un punct de început pentru persoane care îşi scriu dorinţele lor.
10. Chemăm Misiunea Educaţională să dezvolte resurse de programă şcolară pe grupe de vârste care să prezinte zeciuiala ca fiind esenţială pentru ucenicia creştină.
11. Chemăm Misiunea Naţională şi Misiunea Internaţională să îşi exprime strategiile lor de misiune în feluri care să îi încurajeze pe baptiştii americani să dea zeciuiala.
12. Chemăm consiliile de conducere regionale, naţionale şi generale şi toate organizaţiile asociate să fie administratori credincioşi ale zeciuielilor poporului lui Dumnezeu astfel ca misiunea locală, regională, naţională şi globală a bisericii să fie întărită şi extinsă.
13. Chemăm bisericile locale să fie administratori credincioşi ale zeciuielilor poporului lui Dumnezeu astfel ca misiunea locală, regională, naţională şi globală a bisericii să fie întărită şi extinsă.
14. Chemăm consiliile de conducere de la ABC/USA naţionale şi regionale şi de la bisericile locale să adopte această declaraţie de politică pentru a ajuta la unirea întregii familii baptiste în acest efort.
15. Chemăm seminarele baptiste americane să îi pregătească pe conducătorii profesionali ai bisericii noastre pentru rolul lor ca administratori în bisericile locale; să înveţe fundamentele biblice ale administrării financiare în general şi zeciuiala în particular, şi să încurajeze viitorii conducători să accepte provocarea de a deveni oameni care dau zeciuiala.
16. Chemăm orice persoană care citeşte şi votează această afirmaţie de politică a deveni unul care dă zeciuiala sau unul care se îndreaptă spre a deveni unul care o dă folosind un program intenţionat de dăruire în procente, cu norma biblică de 10%.
17. Chemăm baptiştii americani ca un popor care dă zeciuiala să dăruiască generos şi sacrificial, ştiind că „Dumnezeu iubeşte pe dătătorul voios” (2 Corinteni 9:7) şi acceptând provocarea de a creşte şi de a dărui în har.
Adoptat de Consiliul de Conducere General al Bisericilor Baptiste Americane – Iunie 1992 / 163 Pentru, 0 Împotrivă, 1 Abţinere
(Referinţa Consiliului de Conducere #7043:11/91)
