de Gary E. Gilley
I. ORIGINEA OMULUI ŞI A UNIVERSULUI
A. Diferite opinii asupra originii omului:
1. Porunca creaţiei:
Creaţia din materie ce nu exista (Evrei 11:3)
2. Evoluţia naturală (ateistă)
Totul poate fi explicat prin procese naturale.
3. Evoluţia teistă:
Dumnezeu implicat în ideea de creaţie, dar numai la început.
4. Creaţia progresivă: (acceptată de unii neo-evanghelici)
Dumnezeu implicat la început, retrăgându-Se apoi. Între timp, El lasă lucrurile să decurgă în mod natural. (Bernard Ramm).
5. Recent – Teoria Edenului:
Adam şi Eva au fost o insulă a creaţiei într-o mare a evoluţiei.
B. Dovezi ale revelaţiei pentru porunca creaţiei:
1. Biblia este unica sursă de revelaţie, deoarece nimeni altcineva în afară de Dumnezeu nu a fost acolo.
2. Povestea creaţiei este prezentată ca fapt istoric, nu ca mit adevărat. Cel puţin de 17 ori în Geneza 1 se spune că Dumnezeu este Creator. (Ex 20:9-11; Ps 8; 104; Mat 19:4-6; Evr 11:3)
3. Dovezi în Noul Testament ale creaţiei din nimic:
a. Evrei 11:3
b. Ioan 1:3 – începutul absolut al tuturor lucrurilor create
c. Coloseni 1:16,17 – o creaţie ce există prin puterea lui Dumnezeu
C. Interpretarea Genezei1 şi 2
1. Opinia Golului sau teoria reconstituirii
a. Exponenţi: Scofield, Instituţii biblice
b. Explicaţie:
1) V.1 – fraza de început ce tratează o lume perfectă – creaţia originală.
2) Între V1 şi V2 se află o perioadă nedefinită de timp – în acest Gol, noi plasăm era geologică.
3) În această perioadă a căzut Satan, de aceea pământul era gol şi fără formă.
4) După un timp, Dumnezeu începe să reformeze pământul pentru a-l face locuibil.
c. Apărarea
1) Se potriveşte cu Ieremia 4:23-26 şi cu Isaia 45:18.
2) Motivează căderea lui Satan.
3) Explică erele geologice.
d. Obiecţii
1) “Pământul a devenit” din versiunea King James este “ pământul a fost” în limba ebraică.
2) Cuvintele “pustiu” şi “gol” nu implică neapărat o stare ce rezultă dintr-o judecată. Ele înseamnă neformat şi nelocuit.
3) Geneza 1:31 Nu era nimic rău în acel moment. Deci Satan nu căzuse încă.
2. Teoria re-creaţiei
a. Exponenţi: M.F. Unger, Wayne Young, Moffet, Goodspeed
b. Explicaţie:
1) Gen 1:1,2 : A nu vorbi de creaţia iniţială, făcută din nimic înseamnă o reînnoire ulterioară a unui pământ plin de judecată, pentru a-l pregăti pentru om.
2) Gen 1 : Tratează activitatea creatoare a lui Dumnezeu, cu privire la om.
3) Omul a apărut relativ mai târziu în programul creaţiei lui Dumnezeu.
c. Apărarea:
1) Dacă Gen 1:1 arată creaţia iniţială, atunci Gen 1:2 trebuie să fie reînnoirea iniţială sau rezultatul unei judecăţi ce implică un gol.
2) Nu poţi plasa golul între v1 şi 2, conform textului evreiesc.
3) Deci, v1 nu arată creaţia iniţială, ci o modelare ulterioară.
4) Cuvântul evreiesc “a crea” “Barah” este folosi întotdeauna cu privire la o activitate divină. El înseamnă a da formă sau a modela (Gen 1:27).
5) În evreieşte “Bershith” înseamnă “la început”. Aceasta ar putea fi o propoziţie dependentă sau o creaţie. Dacă este o propoziţie dependentă, înseamnă “la început”. Dacă este o creaţie, înseamnă “când Dumnezeu a început să creeze.”
d. Obiecţii
1) A traduce aceasta ca şi creaţie nu este în concordanţă cu vechea tradiţie şi nici forma verbului sau contextul nu cer ca aceasta să fie o creaţie.
2) Dacă aceasta este o creaţie, atunci doctrina creaţiei iniţiale nu este în Gen 1:1. Deci, pasajul central despre creaţie, în Biblie, nu vorbeşte despre porunca creaţiei.
3) „Cerul şi pământul” V.1 vorbeşte despre întregul univers.
4) Cuvântul evreiesc pentru „ a crea” nu trebuie să însemne neapărat crearea din nimic. Dar este singurul cuvânt evreiesc ce poate fi folosit în legătură cu porunca creaţiei.
3. Opinia creaţiei iniţiale
a. Exponenţi: Ryrie, Barbieri
b. Explicaţie:
1) V.1 este o afirmaţie largă şi cuprinzătoare asupra faptului creaţiei. O propoziţie de început despre creaţie.
2) V.2 descrie pământul, aşa cum a apărut de la Dumnezeu, în momentul în care a fost creat. Nu avea formă şi contur şi era nelocuit, rămânând astfel o perioadă de timp, până la V.3.
3) V.3 primul pas înregistrat în procesul de modelare.
c. Apărarea:
1) Menţine unitatea Gen 1:1&2
2) Se potriveşte cel mai bine cu gramatica textului ebraic.
3) Interpretează cel mai bine cuvântul ebraic “Barah”.
4) Permite lungi perioade de timp, dacă ai nevoie de ele.
D. Interpretarea cuvântului „zile” din Gen 1 şi 2
1. Diferite interpretări
a. Zile de 24 de ore, în mod literal
b. Teoria Zi/Eră
c. “Zile” este un procedeu literar. El se găseşte în poezia ebraică.
d. Un mit babilonian
e. Cele 6 zile nu sunt zile de creaţie, ci zile de revelaţie (Bernard Ramm).
2. Opinia zilei de 24 de ore, ad literam
a. Un cuvânt trebuie luat în mod literal dacă textul nu indică altceva.
b. Cuvântul ebraic pentru zi este “yom”. Este folosit de 1,480 de ori în Vechiul Testament, în diferite moduri. Deci, nu se poate dovedi sensul lui “yom”. Trebuie determinat de context.
c. Majoritatea lexicoanelor ebraice nu permit ca “yom” să fie tradus ca o perioadă lungă de timp, de obicei fiind vorba de o zi de 24 de ore.
d. Când “yom” este asociat cu un numeral definit, se referă la o zi de 24 de ore.
e. Dumnezeu porunceşte şi se face imediat.
f. La cele 6 zile se face referinţă ca “seara şi dimineaţa” – ceea ce este un mod comun în Pentateuh, cu referire la ziua de 24 de ore.
g. Argumente ulterioare din Scripturi susţin ideea zilei de 24 de ore. (Exod 20)
h. Această opinie nu poate da evoluţionistului timp destul pentru susţinerea opiniei sale.
E. Problemele evoluţiei
1. Definiţia evoluţiei: o schimbare, dezvoltare sau proces. O teorie completă care include ideea originilor. Procesul schimbării, ca rezultat al procesului natural.
2. Date din evoluţie
a. Mutaţii şi selecţii naturale
1) Explicaţie: o mutaţie este o variaţie bruscă ce determină vlăstarul să fie diferit de părinţi, apoi vine selecţia naturală şi uneori menţine mutaţia. Astfel obţinem o formă nouă.
2) Critici asupra opiniei:
a) Acesta este un argument circular. O mutaţie duce la o selecţie naturală, care duce la mutaţie.
b) Majoritatea mutaţiilor sunt dăunătoare şi tind să slăbească speciile. Mutaţii benefice nu au fost observate niciodată.
c) Omul de ştiinţă nu poate explica de unde vin genele noi.
d) Selecţia naturală nu garantează o îmbunătăţire.
e) Oamenii de ştiinţă nu au observat niciodată mutaţii benefice, producerea de noi gene sau selecţia naturală. Deci, teoria lor se bazează pe credinţă.
b. Fosilele—Critici
1) Metodele de datare nu sunt de încredere, aşa cum s-a pretins.
2) Dovezi despre fosile nu au produs niciodată forme intermediare ( legături ce lipsesc)
3) Dovezile despre omul primitiv sunt puţin limitate pentru concluziile ce au fost luate.
(Ex: omul piltdown a fost un fals total )
c. Alţi factori
1) Evoluţia se bazează pe credinţă la fel de mult ca şi creaţionismul. Evoluţionistul trebuie să aibă credinţă în caracterul etern al materiei. Ceva a existat dintotdeauna, ori materia ori Dumnezeu.
2) Evoluţionistul crede că mutaţiile + selecţia naturală + timpul + schimbarea = existenţa noastră prezentă.
II. PARTEA MATERIALĂ DIN OM
A. Crearea şi structura ei
1. Gen 2:7 – omul a fost o acţiune specială a lui Dumnezeu, creat din ţărână şi care se întoarce în ţărână când moare. (Gen 2:19; I Cor 15:48,49; II Cor 4:7)
2. El este creat după chipului Dumnezeu (Gen 1:27). “Chipul lui Dumnezeu implică faptul că omului i s-a dat stăpânire peste pământ şi capacitatea lui de a acţiona moral. Ambele au fost tulburate de intrarea păcatului, astfel că şi-a pierdut stăpânirea şi şi-a corupt abilităţile morale. Cu toate acestea, omul este unic între creaţiile lui Dumnezeu, deoarece a fost făcut după chipul şi asemănarea Sa” Ryrie
B. Desemnarea sa
1. Termenii principali
a. Trupul: greceşte “Soma” – nu se referă la persoană, ci doar la înveliş (II Cor 12:3)
b. Carnea: greceşte “Sarx” – are 3 înţelesuri:
1) Egal cu soma – omul material (Gal 2:20)
2) partea imaterială a omului (Rom 7:18)
3) Omul ca întreg (material & imaterial) (Mat 24:22)
2. Termeni adiţionali
a. Trupul păcatului (Rom 6:6) = trup la fel ca b.
b. Trup de moarte (Rom 7:24) – apropiat de trupul fizic
c. Vase de lut (II Cor 4:7)
d. Templul Duhului Sfânt (I Cor 6:19)
C. Descrierea lui
1. Nerăscumpărat (Rom 8:23) – până mai târziu
2. Vase de lut (II Cor 4:7) – accent pus pe limitele noastre
3. Poate deveni rezidenţa Duhului Sfânt (I Cor 6:19,20)
4. Trebuie ţinut în control (I Cor 9:27)
D. Viitorul lui (Ioan 5:28,29)
1. Prima înviere pentru viaţă (Apoc 20)
2. A doua înviere pentru moarte (Apoc 20:11-15) — judecaţi conform cu ceea ce au făcut, după Mileniu. Toţi sunt aruncaţi în Iazul de foc.
III. PARTEA IMATERIALĂ DIN OM
A. Forma iniţială a omului
1. Cuvinte (Gen 1:26)
a. Chipul – o copie
b. Asemănarea — similar
2. Sensul cuvintelor
a. Aceste cuvinte vorbesc despre ţinută sau înfăţişare? Nu!
b. Care era starea lui Adam, înainte de cădere?
1) Nevinovăţie sau sfinţenie pasivă
2) Avea ceva sfinţenie pentru că putea comunica cu Dumnezeu
3) Era o sfinţenie netestată
4) Deci avea o sfinţenie pământească neconfirmată
c. Sunt aceste două cuvinte la fel?
1) Da, pentru că ambele se referă la feţe diferite ale naturii noastre imateriale.
2) Chipul lui Dumnezeu a fost păstrat deşi a fost afectat sever (I Cor 11:7; Iacov 3:9)
d. Ce trebuie să ne amintim în concluzie
1) Omul, chiar căzut, are încă o asemănare cu creaţia iniţială.
2) Chipul lui Dumnezeu în om este atât de afectat încât numai intervenţia lui Dumnezeu poate învinge stricăciunea.
B. Perpetuarea părţii imateriale din om (teorii):
1. Teoria pre-existenţei:
venită din filozofia grecească
teorie susţinută de biserica Romano Catolică
Dumnezeu a creat toate sufletele când a creat cerul şi pământul.
2. Creaţionismul:
Când este conceput un copil, Dumnezeu creează un suflet pentru acel copil (Berkolf).
a. C. Hodge dă aceste argumente:
1) Este biblic (Numeri 16:22; Evr 12:9)
2) Natura părţii imateriale din om, care deci, trebuie să fi venit de la Dumnezeu.
3) Cum altfel poate fi explicat un Hristos cu o natură fără păcat.
b. Opoziţie: (Shedd) Natura noastră materială vine tot de la Dumnezeu, dar NU a fost creată anterior.
3. Traducianismul (pentru a extrage):
Sufletul merge mai departe prin părinţi
a. Argumente (Shedd)
1) Scriptura: Evr 7:10 — Levi plăteşte zeciuiala lui Melhisedec. Dar de fapt Avraam a făcut-o, deci înainte de a se naşte Levi, natura lui materială şi imaterială existau în coapsele lui Avraam.
2) Fiziologie: Gen 5:3 — Adam a trecut fiului său propria sa natură imaterială şi materială.
3) Explică cel mai bine vina păcatului lui Adam trecută asupra întregii rase umane.
4) Explică universalitatea păcatului.
5) În creaţionism, Dumnezeu este direct sau indirect autorul păcatului.
b. CONCLUZIE: Teoria traducianismului spune că Hristos este excepţia în orice alt aspect al vieţii Sale, atunci de ce nu şi aici.
C. Structura omului
1. Natura dihotomică a omului
a. Omul poate fi împărţit în două părţi esenţiale:
materială şi imaterială.
b. Argumente:
1) Universul are 2 substanţe – materială & imaterială
2) Scriptura
a. Sunt numai 2 substanţe (Iov 27:3;32:8;33:4;Gen 2:7)
b. Suflet & spirit folosite alternant în Mat 20:28 Mat 27:50 / Evr12:23 Apoc 6:9 / Ioan 12:37 Ioan 13:21
2. Caracteristicile părţii imateriale din om
a. Suflet: folosit în următoarele moduri diferite:
1) Întreaga parte imaterială din om (I Pet 2:11)
2) Întregul om (Rom 13:1; I Tes 5:23)
b. Duh: folosit în 3 moduri diferite:
1) Vântul (Gen 8:1; II Tes 2:8)
2) Întreaga parte imaterială din om (I Cor 5:5)
3) Manifestarea vieţii spirituale (Mat 5:3; I Cor 2:11)
”Spiritul este menţionat de obicei în Scriptură ca acea parte din om care este capabilă să Îl contemple pe Dumnezeu, iar sufletul este acea parte din om care este legată de sine şi de diferitele funcţii ale intelectului, simţurilor şi voinţei.” Chafer
c. Inima – locul unde se află
1) Viaţa intelectuală a omului (Mat 15:19-20)
2) Viaţa emoţională (Ps 37:4; Rom 9:2)
3) Viaţa voliţională (Exodul 7:23, Evrei 4:7)
4) Viaţa spirituală (Rom 10:9-10; Efeseni 3:17)
d. Conştiinţa
1) Conştiinţa omului nemântuit
a) poate fi o călăuză (Rom 2:15)
b) poate greşi (Fapte 23:1)
2) Conştiinţa omului mântuit îl poate conduce spre relaţii corecte cu
a) guvernul (Rom 13:5)
b) angajatorul (I Pet 2:19)
c) comunitatea (I Cor 8:7-12)
d) viaţa spirituală (Rom 9:1-3; II Cor 1:12)
e. Mintea
1). Mintea omului nemântuit
a) Rom 1:28 – desfrânată (coruptă)
b) Efes 4:17 – pustie (deşertăciune) = lipsită de adevăr
c) Tit 1:15 – întinată, coruptă
d) II Cor 4:4 – orbită
e) Efes 4:18 – întunecată
f) Rom 3:11 – nu are capacitatea de a discerne lucrurile spirituale (I Cor 2:14)
2. Mintea omului mântuit
Folosirea
a) pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 24:25; I Cor 2:15,16)
b) pentru a-L iubi (Mat 22:37)
c) pentru a înţelege voia Sa (Efes 5:17)
condiţii esenţiale pentru folosirea minţilor noastre
a) I Pet 1:13 – înconjurată, încinsă cu …(aceasta este o activitate serioasă)
b) II Cor 10:5 – fiecare gând să fie făcut rob
c) Rom 12:2 — înnoită
f. Carnea — Rom 7 — căzută, caracter uman nerăscumpărat
3. natura trihotomică a omului — Evr 4:12 – trup, suflet & duh
IV. CĂDEREA OMULUI — Geneza 3 Pasajul central
A. Opinii asupra acestui pasaj
1. Ortodox: adevăr şi realitate în această explicaţie
2. Neo-ortodox: adevăr dar nu realitate .
3. Liberal: nu este nici adevăr, nici realitate.
B. Locul perfecţiunii:
Omul se afla într-un mediu perfect, într-o poziţie specială, cu o soţie perfectă. Deci, păcatul omului nu-şi are originea din mediul lui înconjurător.
C. Responsabilitatea omului:
Supunere faţă de voia lui Dumnezeu: era implicat în lucrarea şi păzirea grădinii, dar să nu mănânce din pom.
D. Natura omului:
Sfinţenie pământească netestată „Aceasta nu implică mai mult decât că erau nevinovaţi, ceea ce este un termen negativ şi sugerează că încă nu comiseseră păcatul. Sfinţenia, care este atributul fundamental al lui Dumnezeu, este un termen pozitiv şi indică faptul că El este incapabil de păcat.” Chafer
E. Şarpele:
Era o creatură făcută de Dumnezeu, dar folosită de Satan.
F. Procesul ispitirii: 4 paşi
1. Eva s-a îndoit de bunătatea lui Dumnezeu din cauza lui Satan (3:1)
”Satan încerca în mod evident să o facă pe Eva să creadă că Dumnezeu nu este bun dacă le refuză ceva…în contrast, planul lui Satan le permitea să facă exact ce Dumnezeu nu dădea voie. Aceasta era falsificarea lui Satan.” Ryrie
2. Satan neagă total adevărul Cuvântului lui Dumnezeu (3:4).
3. Eva începe să raţioneze greşeala pe care urma să o facă (3:6)
4. Ei păcătuiesc (3:7).
G. Rezultatul căderii
1. Şarpele a fost condamnat să se târască (3:14).
2. Satan a fost pus în duşmănie cu sămânţa femeii şi i s-a permis să-I facă lui Hristos o rană dureroasă, dar nu mortală. (3:15). Totuşi, Satan a fost condamnat la o rană mortală.
3. Eva şi femeile au fost destinate să aibă dureri când dau naştere la copii şi să fie supuse soţilor lor. (3:16).
4. Adam şi bărbaţii au fost chemaţi la o muncă neplăcută datorită blestemării pământului (3:17-19).
5. Rasa umană a experimentat ruperea relaţiilor cu Dumnezeu sau moartea spirituală, moartea fizică şi excluderea din Eden. Păcatul lui Adam şi al Evei a schimbat cursul istoriei şi vieţii tuturor descendenţilor lor. (Rom 5:12-21).
V. PĂCATUL PERSONAL
A. Originea păcatului
1. În legătură cu Dumnezeu: Dumnezeu nu este autorul responsabil al păcatului
(Isaia 45:7;Iacov 1:13), Totuşi Dumnezeu a permis intrarea păcatului.
2. În legătură cu îngerii: primul care a păcătuit (Isaia 14; Ezechiel 28)
3. În legătură cu omul: Păcatul a început pentru om cu Adam (Gen 3:6; I Tim 2:14)
B. Definiţia păcatului
1. Definiţii eronate sau incomplete:
a. Păcatul este o iluzie – nu există cu adevărat; aceasta este opinia ştiinţei creştine
b. Păcatul este un principiu etern al răului în afara lui Dumnezeu şi independent de El (Zoroaster)
c. Păcatul este egoism – nu destul de cuprinzător
2. Definiţia teologică a păcatului
a. „Păcatul este orice lipsă de concordanţă cu caracterul lui Dumnezeu, fie aceasta un fapt, mentalitate sau stare.” ” Chafer
Păcatul este păcătos pentru că este diferit de ceea ce este Dumnezeu.
b. „Tot ce nu se conformează cu slava lui Dumnezeu”Ryrie
I Ioan 3:4 spune că este o nelegiuire orice deviere de la poruncile lui Dumnezeu. O propoziţie concluzivă se găseşte în I Cor 10:31, unde credincioşilor li se spune să facă totul pentru slava lui Dumnezeu.
C. Remediul pentru păcatul personal
1. Iertarea (negativ) Dumnezeu îndepărtează păcatul (Efes 1:7)
2. Îndreptăţirea (pozitiv) Suntem declaraţi neprihăniţi (Rom 5:1)
VI. NATURA PĂCATULUI
A. Sensul:
1. Capacitatea de a face ceea ce este contrar lui Dumnezeu (Efes 2:3)
2. Omul este total decăzut
Aceasta „nu înseamnă că toţi sunt complet decăzuţi în acţiunile lor, atât cât pot fi, nici că toţi se lasă în voia oricărei forme de păcat, nici că o persoană nu poate aprecia sau face fapte bune; ci înseamnă că denaturarea, corupţia păcatului se extinde asupra tuturor oamenilor şi asupra tuturor părţilor din oameni, astfel încât nu este nimic în omul firesc, care să-i poată da vreun merit înaintea lui Dumnezeu.” Ryrie
3. Următoarele AU DEVENIT corupte
a. Intelectul omului (II Cor 4:4; Rom 1:28)
b. Conştiinţa omului (I Tim 4:2)
c. Voinţa omului (Rom 1:28)
d. Inima omului (Efes 4:18)
e. Întreaga fiinţă a omului (Rom 1:18-3:20)
B. Rezultatul firii păcătoase
1. Depravarea
2. Moarte spirituală (Efes 2:1-3; Efes 4:18,19). Aceasta poate fi corectată de naşterea din nou, care duce la o viaţă nouă.
C. Transmiterea firii păcătoase
Este trecută mai departe imediat, prin părinţii noştri
D. Îndreptarea firii păcătoase
1. Răscumpărarea
2. Darul Duhului Sfânt — Firea noastră veche este moartă (Rom 6). „Câştigăm biruinţa asupra firii vechi prin puterea Duhului Sfânt.” Ryrie
”Nu se spune niciodată că este îndepărtată sau eradicată din viaţa aceasta, dar pentru un creştin există puterea copleşitoare furnizată de Duhul Sfânt, care sălăşuieşte în el” (Rom 8:4; Gal 5:16,17).” Chafer
VII. PĂCATUL ATRIBUIT
A. Înseamnă: a pune în socoteala cuiva
B. Fapt: Toţi am păcătuit în Adam (Rom 5:12).
C. Pedeapsa: Avem o natură păcătoasă şi murim (Rom 5:12-14).
D. Remediul: Atribuirea îndreptăţirii (Rom 5:17).
Trei atribuiri sunt prezentate în Biblie:
1. Păcatul lui Adam este atribuit posterităţii sale (Rom 5:12-14)
2. Păcatul omului este atribuit lui Hristos (II Cor 5:21)
3. Îndreptăţirea lui Dumnezeu este atribuită celor care cred (II Cor 5:21)
VIII. PĂCATUL CREŞTINULUI
A. Introducere: Standardul lui Dumnezeu este perfecţiunea. Dar sfinţenia deplină nu poate fi atinsă în viaţa aceasta (I Ioan 1:7-10)
B. Duşmanii creştinului
1. Lumea (I Ioan 2:15-17)
2. Diavolul (falsificator) (Efes 6:10-18)
3. Carnea/firea veche (Gal 5:16-21)
C. Măsuri preventive împotriva păcatului, în viaţa creştină
1. Cuvântul (Ps 119:11)
2. Intervenţia constantă a lui Hristos (Ioan17:15 Evr 7:25)
3. Lucrarea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului
a. Învăţător (Ioan16:13)
b. Intervine în viaţa de rugăciune (Rom 8:26-27)
c. Călăuză în slujire (I Cor 12:7)
d. Ajutor (Ioan14:26 & 15:26)
D. Pedepsele legate de păcatul credinciosului
1. Întristează Duhul Sfânt (Efes 4:30)
2. Pierderea bucuriei/păcii (Gal 5:22)
3. Face creştinul o piatră de poticnire (I Ioan 2:10)
4. Pierderea încrederii în rugăciune (I Ioan 3:19-22)
5. Ruşinare la venirea Domnului (I Ioan 2:28)
6. Pierderea părtăşiei cu Dumnezeu şi cu credincioşii (I Ioan 1:6)
7. Primeşte pedeapsă de la Dumnezeu pentru persistarea în păcat (Evr 12:6)
8. Disciplinarea de către biserică pentru anumite păcate în care persistă (I Cor 5:4-5)
9. Poate primi moartea fizică (I Cor 11:30)
E. Remediul păcatului creştinului
Mărturisirea (I Ioan 1:9). Înseamnă: să spui acelaşi lucru
EXAMINAREA VIEŢII DUPĂ EXPERIENŢELE MORŢII
Woody Allen A exprimat sentimentele multora când a spus, „Cui îi pasă de obţinerea nemuririi prin realizări? Mă interesează să obţin imortalitatea prin a nu muri.” Omenirea s-a temut întotdeauna de moarte (Evr 2:15), şi pe drept. Moartea este unul din marii motivatori pentru luarea în considerare a necesităţii relaţiei cu Dumnezeu. Oricum, în ultimii ani o nouă speranţă a apărut pentru cei care doresc cerul fără bătaia de cap a unui angajament faţă de Hristos.
În anii 1970, cartea lui Raymond Moody, Viaţa după viaţă, a avut un impact imens prin numeroase şi demne de crezare povestiri despre oameni care s-au întors dintre cei morţi. Cei ce s-au reîntors la viaţă au povestit adesea experienţe similare. O experienţă complexă include mişcarea printr-un tunel lung, întunecos (după ce persoana a fost declarată moartă), privirea eforturilor de resuscitare din afara trupului, întâmpinarea de către rude şi prieteni care muriseră mai demult, întâlnirea cu o fiinţă de lumină, care evaluează viaţa, iar apoi iartă, apoi li se cerea să se întoarcă la această viaţă şi, în toate cazurile, reîntoarcerea la această viaţă.
Mulţi creştini au sărit în vagonul „Viaţa după viaţă”, gândind că aceste experienţe adăugau multă informaţie despre viaţa după moarte, pe care Biblia le neglijase. Majoritatea creştinilor şi-au liniştit entuziasmul puţin, când o analiză mai atentă a acestor evenimente a dovedit că ele contraziceau Scripturile. De exemplu, Moody a spus, „În toate cercetările mele nu am auzit o singură referire la un cer sau un iad, care să semene cu imaginea uzuală, la care suntem expuşi în această societate. Într-adevăr, multe persoane s-au tensionat la cât de diferite au fost experienţele lor, faţă de ceea ce fuseseră conduşi să experimenteze în pregătirea lor religioasă… În majoritatea cazurilor, modelul de pedeapsă al vieţii de după moarte este abandonat şi încălcat, chiar de mulţi din cei care erau obişnuiţi să gândească în aceşti termeni. Au văzut că, spre mirarea lor, când chiar şi cele mai aparent groaznice păcate ale lor erau arătate înaintea fiinţei de lumină, aceasta nu răspundea cu mânie sau supărare, ci mai degrabă cu înţelegere şi chiar cu umor.” Cu alte cuvinte, unul din abilele trucuri era să îndepărteze teama omului faţă de judecată, contrar a ceea ce se spune la Evrei 9:27. De exemplu, Dr. George Ritchie, psihiatru şi prezbiterian, care a avut o experienţă în afara trupului, a relatat că i s-au schimbat vederile convenţionale asupra cerului şi iadului: „nu am văzut focul iadului, nici capete rostogolindu-se pe străzi. Ştiu, dincolo de îndoială, că Hristos pe care l-am văzut va accepta pe toată lumea, bună sau rea, chiar şi pe cei care nu au crezut în El.” O latură interesantă la toate acestea este amprenta culturală pe care aceste experienţe au avut-o. Majoritatea americanilor au văzut că figurile religioase şi religia determinau identitatea persoanei: nici un creştin nu a văzut o divinitate Hindu şi nici un Hindu nu L-a văzut pe Isus.
CUPRINS DE LUMINĂ
Acum, după 20 de ani, o nouă carte ce tratează acelaşi gen de experienţe, a luat pe sus Statele Unite. Cartea se numeşte „Cuprins de lumină”, scrisă de Betty Eadie a fost în vârful listei de best-seller în New York, mai mult de un an. Eadie a apărut la 20-20 şi, ca şi cu Raymond Moody, cu ani în urmă, mulţi din comunitatea creştină au fost influenţaţi de experienţa ei. Trebuie să ne amintim că mulţi au pretins că s-au întors dintre morţi în ultimii 20 de ani, dar în majoritatea cazurilor, li s-a dat puţină atenţie acestor oameni. Din unele motive, „Cuprins de lumină” a câştigat atenţia publicului din nou.
Experienţa doamnei Eadie este similară cu cele relatate în cartea lui Moody. Şi ea vorbeşte de acelaşi Salvator de lumină, care nu judecă pe nimeni, „A fost cea mai necondiţionată dragoste pe care am simţit-o vreodată, şi văzându-i braţele deschise să mă primească, am mers la el şi am primit îmbrăţişarea lui completă şi am spus din nou şi din nou: sunt acasă, sunt acasă” (p41). În timp ce Eadie admite că Isus este singura uşă prin care cineva poate ajunge vreodată în cer, ne asigură că toţi ne vom preda lui în final şi ne vom muta în prezenţa lui. Unii, mai ales ateii şi marii păcătoşi vor petrece mult timp într-o substanţă, masă neagră de dragoste şi căldură, până când îl vor recunoaşte, dar toţi, „în final vor învăţa să meargă mai departe şi să accepte căldura şi siguranţa lui Dumnezeu.” (p84,85).
Cu privire la această eroare a universalismului, Scripturile au mult de spus:
Mat 25:41; Apoc 20:14,15 – Cei ce L-au respins pe Hristos îşi vor petrece veşnicia în Iazul de foc.
Evr 9:27 – Judecata ne aşteaptă după moarte. Pentru cei nemântuiţi, acea judecată va avea drept rezultat cea de a doua moarte (Apoc 20:14,15). Pentru credincios, va avea ca rezultat răsplata câştigată sau pierdută. (I Cor 3:11-15).
Luca 16:19-31 – Viaţa noastră pe pământ determină destinul nostru veşnic.
Ioan 14:6; Fapte 4:12 – Viaţa veşnică poate fi găsită numai în Isus Hristos. Deci, nu toate religiile duc în acelaşi loc. Eadie pretinde că „Toate religiile de pe pământ sunt necesare pentru că sunt oameni care au nevoie de acele învăţăturii” (p45).
Mat 7:13,14
ALTE ERORI DOCTRINARE:
Cartea lui Eadie merge dincolo de învăţăturile anterioare ale lui Moody şi ale celorlalţi şi instruieşte asupra unei agende mai apropiate de New Age . În mai multe zone importante putem vedea influenţa New Age, pe care ea pretinde că a experimentat-o:
Existenţa veşnică a spiritului omenesc
În cartea ei, Eadie afirmă că spiritul nostru omenesc a existat dintotdeauna (p31). Am fost cu Dumnezeu la creaţie, am fost întotdeauna în prezenţa Lui (p44). Unele spirite au ales însă să meargă pe pământ, pentru a împlini o misiune (pp47-49), sau pentru a învăţa lecţii care să-i ajute să se maturizeze. Când venim pe pământ, venim ca prieteni sau familie a acelor spirite faţă de care am fost apropiaţi în cer (p92). Spiritele din cer pot influenţa treburile oamenilor de pe pământ (p92). La moarte, trupul putrezeşte, dar spiritul se întoarce în cer. Dacă aceasta este adevărat, a-L primi pe Hristos ca Salvator nu este o problemă, pentru că toate spiritele omeneşti sunt într-o misiune temporară pe pământ.
O imagine falsă despre Isus Hristos
Nu numai că El nu este privit ca un Judecător, ci imaginea bunicului care acceptă totul, dar este un Dumnezeu total separat, „Am înţeles, spre surprinderea mea, că Isus este o fiinţă separată de Dumnezeu, cu propriul Său scop divin” (p47). „Am înţeles că El era Fiul lui Dumnezeu, deşi El Însuşi era un Dumnezeu” (p44).
Legătura între lumea spiritelor şi lumea omenească
Câteva exemple: Spiritele adesea îi inspiră pe oameni, pentru că există o legătură dinamică între lumea noastră şi a lor (p48). Există energii pozitive şi negative în univers, care pot fi controlate de gândurile şi cuvintele noastre (p55-58). Aceasta include puterea asupra bolii prin spirit şi minte (p62) – Totuşi verbalizarea este necesară pentru vindecare (p64-65). Este o unitate între noi şi lumea plantelor, ca şi cu Dumnezeu, „L-am simţit pe Dumnezeu în plantă, în mine, dragostea Sa revărsându-se în noi. Eram toţi una!” (p81).
LEGĂTURA SATANICĂ
Este posibil ca multe din aceste experienţe să aibă o explicaţie fizică, (ex: indusă de droguri sau procesul normal al unui creier care moare) şi totuşi este o asemănare între experienţe, care te face să te gândeşti că se petrece ceva supranatural. Din moment ce experienţele acestor oameni sunt în afara Scripturii, putem fi siguri că nu li s-a permis cu adevărat să arunce o privire în veşnicie. Deci, există posibilitatea ca Satan să fie implicat în multe din aceste episoade. Mulţi cercetători resping această idee pe baza faptului că cei care „vin înapoi” întotdeauna aduc mesajul dragostei şi al iertării, nu al urii şi distrugerii şi concluzionează că Satan nu ar face aceasta. Oricum, sunt ignoranţi în ceea ce priveşte planurile rele ale lui Satan.
II Cor 11:14 ne informează că Satan se poate transforma în înger de lumină. Nu s-ar putea ca acea fiinţă de lumină pe care oamenii pretind că au întâlnit-o la moarte să fie Satan, şi nu Hristos, cum s-a presupus? În Evr 2:14,15 găsim că Hristos a murit pentru a ne elibera de frica de moarte. Ce inteligent ar fi din partea lui să falsifice această lucrare, spunând oamenilor că la moarte nu avem de ce să ne temem, pentru că nu există judecată. Şi totuşi, cei care nu-L au pe Hristos au de ce să se teamă.
Biblia vorbeşte despre două abordări diferite ale morţii. Prima este de a nega gravitatea ei. Aceasta a fost abordarea lui Satan în grădină (Gen 3:1-5). Fără îndoială, el încă mai foloseşte vechile lui farse. Cealaltă abordare este să luăm moartea în serios şi să recunoaştem că ea poate fi învinsă numai prin credinţa în Isus Hristos.
În Isaia 8:19-20 Găsim că Dumnezeu este mânios pe oamenii care consultau ocultişti pentru a afla despre viaţă, în loc să-L întrebe pe El. Ei au informaţiile cele mai corecte şi demne de încredere, în comparaţie cu cele furnizate de vrăjitori, medium-uri şi voci din mormânt. Ei au mărturia scrisă a lui Dumnezeu Însuşi – citeşte-o şi crede-o.
