de Caius ben Obeada
Apologet creștin, Fondatorul Misiunii Vox Dei
Trăim zile tulburătoare care, pentru mulți teologi și specialiști în domeniul escatologic, prevăd o apropiere eminentă de venirea Domnului Isus. Michael G. Mickey un specialist în escatologie a scris un articol în care menționa 42 de semne a venirii lui Cristos (1). Printre semnele eminente observate în zilele noastre s-ar putea menționa:
· „Tu, însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte, și pecetluiește cartea, până la vremea sfârșitului. Atunci mulți o vor citi, și cunoștința va crește.” (Daniel 12:4)
În zilele din urmă mulți vor citi și cunoștința va crește. Studiile escatologice au deschis apetitul citiri și studiului cărților apocaliptice, cu prevalență a cărților lui Daniel și a Apocalipsei. Librăriile ajung să fie pline de materiale conținând studii și comentarii a acestor cărți.
· „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,” (2 Timotei 3:1-2)
Nu cred că este cazul să comentăm acest verset atâta timp cât se poate observa cu ușurință diferențele de comportare și maniere între generațiile trecute și cele din zilele noastre.
· „Când veți auzi despre războaie și vești de războaie, să nu vă spăimântați, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul.
Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.” (Marcu 13:7-8)
Combinația conflictelor, cutremurelor, foametei și tulburărilor ne semnalizează semnele sfârșitului.
· „În norod s-au ridicat și proroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, și vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.” (2 Petru 2:1)
Teologia liberală a ajuns să se lepede de Cristos, să accepte Darvinismul și să readucă Scriptura la niște povești din secolul 1. Tot mai mulți „creștini” au ajuns să pună sub semnul întrebării autoritatea Scripturilor și a Cristosului ei.
· „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor…” (1 Timotei 4:1)
Fiecare denominație și confesiune cunoscută în rândurile Creștinătății au ajuns să fie separate în baza neînțelegerilor doctrinare și de practică. Un alt semn al unei apropieri de timpurile de sfârșit.
Semnele venirii atrag atenția venirii unui personaj apocaliptic cunoscut a fi Mesia. Un caracter pe care fiecare religie a lumii ajunge să-l aștepte, ca un promis a lui Dumnezeu. Astfel că, Mesia ajunge să fie întâlnit în scrierile de escatologie a Budismului, Hinduismului, Islamului, Iudaismului și a Creștinismului. Scrieri datând de sute și mii de ani ajung să trezească interesul studiului și a unei acceptări comune în ceea ce privește semnele eminente a venirii lui Mesia.
Semnificația numelui Mesia
Mesia este un titlul, ci nu un nume, care denotă oficiul celui care este uns a fi Rege, Profet și Marele Preot. Scrierile Vechiul Testament ne fac cunoscut o ungere specială a celor trei oficii, însă nimeni nu a ajuns să ocupe toate trei oficiile sub titlul de Mesia. În mod escatologic, oficiu de Mesia este rezervat celui care, în mod profetic, ajunge să fie întruparea Regelui, Profetului și Marelui Preot, un uns a Dumnezeului Veșniciei.
Dicționarul limbii engleze Merriam Webster face următoarea conotație referitor la etimologia termenului Mesia:
Etymology: Hebrew māshīaḥ & Aramaic mĕshīḥā, care literar este tradus – uns, miruit. (2)
Din punct de vedere Iudaic și al Creștinismului, Mesia devine un titlu important în contextul sutelor de profeții care fac aluzie la acest titlu, și a persoanei care va ajunge să întrupeze responsabilitatea acestui oficiu. În Scripturi, cel puțin trei pasaje, în mod specific, folosesc acest termen: Dan. 9:25-26, Ioan 1:41 și Ioan 4:25. Traducerea Vechiului Testament în greacă de către cei 70 de evrei, în versiunea Septuaginta, ajunge să folosească termenul Χριστός (Khristós) – Cristos, tradus unsul pentru traducerea termenului ebraic Mesia. Astfel s-a ajuns ca în contextul Iudaic evrei să aștepte pe Mesia, pe când Creștinătatea să aștepte pe Cristos, recunoscând pe Isus ca Cristos, Uns a lui Dumnezeu, trimis din veșnicii.
Titlul de Mesia a acaparat imaginația multora de-a lungul secolelor, astfel că o serie de visători evrei, dacă nu eretici, au ajuns să sugereze că sunt Mesia. În numărul acestor eretici de-a lungul secolelor se pot număra:
· Simon (circa. 4 î. Cr.), un sclav a lui Irod cel Mare.
· Athronges (circa. 3 î. Cr.), un păstor (cioban) care s-a revoltat împotriva romanilor și a lui Irod Archelaus.
· Judas (Iuda) din Falilea, fiul lui Hezekiah/Ezekias, un membru a partidei Zeloților care sau revoltat împotriva Romanilor la anul 6 d. Cr.
· Theudas, care a avut o viață scurtă și care a murit la anul 46 d. Cr., într-un atentat revoluționar împotriva romanilor.
· “Profetul Egipțian”, care la anul 55 d. Cr., împreună cu 30.000 de evrei au înscenat exodul, fiind masacrați de procuratorul roman Antonius Felix.
· Menahem ben Judah, care ar fi fost fiul lui Iuda din Galilea, s-a revoltat împotriva lui Agripa al II-lea, după care ar fi fost omorât de un rival a partidei Zeloților.
· Vespasian, în jurul anului 70 d. Cr., ar fi pretins să fie Mesia, după cele scrise de istoricul evreu-roman Josephus.
· Simon bar Kokhba (circa 135 d. Cr.), a format statul evreiesc pentru o scurtă perioadă de timp, în final pierzând al doilea război evreo-roman.
· Moise din Creta, care în jurul anilor 440-470, a convins pe evreii din Creta să meargă în mare și să se întoarcă în Israel. El ar fi dispărut după această încercare falimentară.
· Ishak ben Ya’kub Obadiah Abu ‘Isa al-Isfahani (684-705), care a condus o revoltă în Persia împotriva lui Umayyad Caliph ‘Abd al-Malik ibn Marwan.
· Yudghan, un ucenic a lui Abu ‘Isa, care a continuat credința după ce Isa a fost omorât.
· Serene, care prin ani 720 s-a declarat a fi Mesia și care a susținut expulzarea musulmanilor și ținerea legilor rabinice înainte de a fi arestat, ca mai târziu să renunțe la titlul de Mesia.
· David Alroy, născut în Kurdistan, care în jurul anilor 1160 s-a revoltat împotriva califului, mai târziu fiind asasinat.
· Nissim ben Abraham, un alt Mesia a anilor 1295.
· Moses Botarel din Cisneros, un vrăjitor din anii 1413, care ar fi susținut că poate să facă combinații a numele lui Dumnezeu.
· Asher Lemmlein, un german de lângă Veneția care s-a proclamat a fi un înaintaș a lui Mesia în jurul anilor 1502.
· David Reubeni (1490-1541) și Solomon Molcho (1500-1532), aventurieri care au călătorit prin Portugalia, Italia și Turcia, în final să fie arși pe rug de către Papa de la Roma.
· Sabbatai Zevi (1626-1676), un evreu otoman care s-ar fi declarat a fi Mesia, dar care s-a convertit la islam și care încă mai are urmași în Donmeh, o secta evreo-cipriotă, care practică Islamismul.
· Jacob Joseph Frank (1726-1791), care s-a declarat a fi împăratul David încarnat, și care predica o sinteză a Creștinismului și Iudaismului.
· Menachem Mendel Schneerson (1902-1994), un Rabin Chabad, care a încercat să pregătească calea lui Mesia. Cu toate acestea, mulți din urmașii săi au crezut și cred că el a fost și este Mesia. (3)
Aceasta ar fi o lista a celor care din neamul evreiesc s-au declarat a fi Mesia, un Uns a lui YHVH, care au încercat să elibereze poporul evreu de sub robie. Totuși, în Evanghelia după Matei, însuși Isus Cristos ne avertizează de acești impostori când spunea:
„Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Și vor înșela pe mulți.” (Matei 24:5)
O altă listă compilată cu numele celor care, din rândurile Creștinismului, s-ar fi declarat a fi Mesia, are enumerată pe următorii candidați:
Simon Magus și Dositheos Samariteanul, la mijlocul primului secol.
Montanus, care s-a declarat a fi promisul Paraclete, la mijlocul secolului doi.
Adalbert, un episcop care ar fi declarat că avea puteri miraculoase (în jurul anilor 744); mai târziu fiind excomunicat de Papă.
Tanchelm din Antwerp (circa. 1110), care cu violență s-a împotrivit Sacramentelor și Euharistiei.
Ann Lee (1736-1784), un personaj important a sectei “Shakers”, care învăța că perfecțiunea lui Dumnezeu este găsită în forma femeiască.
Bernhard Müller (c. 1799-1834) s-a declarat a fi Leul lui Iuda și un profet în posesia “pietrei Filozofilor”.
John Nichols Thom (1799-1838), din Cornish (Anglia) un împotrivitor al taxelor.
Arnold Potter (1804–1872), Latter Day Saint (un lider mormon) care și-a dat numele de Cristos Potter.
Hong Xiuquan din China (1812-1864), care s-a declarat a fi fratele mai tânăr al lui Isus.
Bahá’u’lláh (1817-1892), născut Shiite, a adoptat Bábismul mai târziu în viață, s-a declarat să fie cel promis de toate religiile, fondatorul religiei Bahá’í.
William W. Davies (1833–1906), un lider mormon, a declarat că fiul său Arthur este reîncarnarea lui Isus Cristos.
George Baker (c. 1880 – septembrie 10, 1965), cunoscut și sub numele “Tatăl Divin”, a fost un lider african-american din 1907 până la moartea sa.
Haile Selassie din Etiopia (1892-1975), Mesia mișcării Rastafari. El nu s-a proclamat a fi Mesia, totuși Leonard Howell și alții au făcut-o.
Georges-Emest Roux (1903-1981), Cristosul din Montfavet, fondatorul grupării Eglise Chrétienne Universelle.
Sun Myung Moon (n. 1920), fondatorul Bisericii Unificate, s-a declarat a fi Cristosul venirii a doua.
Yahweh ben Yahweh (1935-2007), născut sub numele Hulon Mitchell, Jr., un naționalist și separatist negru, care a creat Națiunea lui Yahweh și care a orchestrat moartea la zeci de persoane.
Iesu Matayoshi (n. 1944), în 1997 a stabilit Partidul “World Economic Community” (Comunitatea Economică Mondială) bazat pe convingerea că el este Dumnezeu și Cristosul.
Jung Myung Seok (n. 1945), s-a declarat a fi întruparea revenirii lui Cristos, fondatorul Bisericii Providența, un violator de femei (care mai târziu a fost condamnat).
Jose Luis de Jesus Miranda (n. 1946), un pastor Puerto Rican, care s-a declarat a fi Isus Cristos, fondatorul misiunii “Growing in grace” (Creșterea în Har).
Inri Cristo (n. 1948) din Indaial, Brazilia, un alt impostor a lui Isus revenit pe pământ.
Apollo Quiboloy (n. 1950) A declarat ca Isus Cristos este Tatăl, iar el este Fiul. Mântuirea este completă acum că el a fost declarat Fiul. Mii de filipinezi îl numesc “unsul, Fiul lui Dumnezeu”.
David Icke (n. 1952), din Marea Britanie, s-a descris ca fiind “fiul lui Dumnezeu”, un canal spiritual pentru spiritul lui Cristos.
David Koresh (Vernon Wayne Howell) (1959-1993), liderul grupării “Branch Davidians” (Ramura Davidienilor).
Maria Devi Christos (n. 1960), fondatorul grupării “Great White Brotherhood” (Marea Frăție a Albilor).
Serghei Torop (n. 1961) care s-a auto-numit “Vissarion,” fondatorul bisericii “Church of the Last Testament” (Biserica Ultimului Testament) și liderul spiritual a comunității Ecopolis Tiberkul în sudul Siberiei.
Wayne Bent (n. 1941), de asemenea cunoscut sub numele de Michael Travesser of the Strong City Cult, care în mai 8, 2008 a fost condamnat pentru molestarea de minori.
David Shayler (n. 1965) (“Righteous Chav”), un agent englez din MI5, care s-a declarat a fi Mesia pe data de 7 iulie 2007. (4)
Aceasta este o listă de fanatici care s-au declarat a fi Cristosul, inducând în eroare pe mulți, așa cum Isus Cristos, cu doua mii de ani în urmă, învăța biserica Sa.
Mesia nu este o fascinație iudeo-creștină, ci o speranță mondială, îmbrățișată de multe religii ale lumii. Profeții și sute de scrieri expun venirea acestui caracter în majoritatea religiilor. Astfel, descoperim că Mesia de fapt este o întrupare a unei soluții mondiale. Analizând teologia escatologică a religiilor lumii descoperim următoarele:
BUDISMUL – așteaptă pe Maitreya – tradus “Unificatorul Lumii”, sau mai simplu cunoscut sub numele “Prietenul”.
HINDUISMUL – așteaptă pe Kalki sau Javada – al nouălea și ultimul Avatar care se va încarna în occident.
ISLAMUL – așteaptă pe Muntazar (pentru Sunni) și al “Doisprezecelea Iman” pentru Șiiți.
IUDAISMUL – așteaptă pe Mesia, promis de YHWH poporului ales.
CREȘTINISMUL – așteaptă pe Mesia în persoana Cristosului promis de Dumnezeu.
Cele cinci mari religii ale lumii în teologiile lor profetice așteaptă un lider în persoana Unuia care o să fie recunoscut a fi Mesia. Pentru a identifica care este adevăratul Mesia v-a trebui să analizăm pe scurt fiecare religie și înțelegerile ei în ceea ce privește persoana lui Mesia.
BUDISMUL
Siddhartha Gautema s-a născut în jurul anului 560 î. Cr., la Lumbini, în ceea ce astăzi este Nepal, la granița cu India, într-o familie bogată. Tatăl lui dorind ca fiul să ajungă un mare conducător al lumii, a construit un palat cu restricția ca bolnavii, bătrânii, morții și călugării să nu se apropie de palat. Guatama a crescut în acest mediu protejat, mai târziu căsătorindu-se cu o fată pe nume Yasodhara, care i-a născut un băiat. Într-o zi, umblând prin parcul care înconjura palatul, ajunge să vadă un om acoperit de bube, un bătrân, un cadavru purtat spre groapă, și un călugăr cerșetor, care părea să fi fost pașnic și fericit.
În urma acestei experiențe, Gautama, care avea 29 de ani, pus pe gânduri de ceea ce văzuse, ajunge să se întrebe dacă mai este și o altă viață în afară de viața luxoasă din palat, dorind să rezolve „ghicitoarea” vieții. Ras pe cap, cu o manta galbenă, își părăsește nevasta și copilul în căutarea adevărului. Ajunge să studieze Upanișadele, în mod deosebit concluzia părții Hindu Vedas, care învață că fiecare om poate să ajungă la un statut divin, dacă dorește acest lucru. Ține un post, care îl lasă schelet, fără să fi găsit fericirea.
În una din experiențele sale ajunge să stea sub un pom pentru 40 de zile și nopți. Se jură că nu va pleca de sub pom până nu v-a găsi ceea ce caută. În aceasta perioadă, Mara (cel rău) îl ispitește să se lase de căutările sale. La sfârșitul celor 40 de zile, ajunge să experimenteze Nirvana, stagiu final în a fi una cu Dumnezeu. Simte că a găsit mântuirea, și de la această experiență ajunge să fie cunoscut drept „Buddha” sau „Iluminatul”. Buddha începe activitatea misionară predicând sensul vieții și calea mântuirii, fondând grupul de călugării Sangba, ca la vârsta de 45 de ani să moară. (5)
Budismul ajunge să ofere reguli precise de trăire și comportare, care ar ajuta pe cineva să ajungă la fericire și, în final, la mântuire. Budismul, prin învățăturile fondatorului ei, predică „cele patru mari reguli ale Budismului”, ca un ghid de viață pentru a ajunge la fericire. Cele patru reguli sunt următoarele:
1. Suferința este universală – actul trăirii include suferința, Nirvana (mântuirea) este primită din cicluri nesfârșite de suferință. Ciclurile de viață, care produc suferință, ajută umanitatea într-o perfectare a trăiri și o lepădare a dezideratului, a dorințelor personale.
2. Motivul suferinței este dezideratul, dorințele egoiste. Omul rămâne într-un statut continuu de suferință datorită atașamentului față de cele lumești.
3. Modul de a-ți alina suferința este prin eliminarea dezideratului, a dorințelor. În conceptul budist, atâta timp cât a trăi înseamnă a suferi, suferința se datorează dezideratelor. Dacă dezideratul este eliminat, suferința este eliminată.
4. Elimină dezideratul urmând „Drumul de Mijloc” sau „Calea Nobila a celor Opt”. Buddha a făcut o lista de opt căi pentru o viață dreaptă:
Un punct de vedere corect
O aspirație dreaptă – corectă.
O vorbire corectă.
Un comportament corect.
O ocupație corectă.
Un efort corect.
O minte dreaptă.
O meditație corectă. (6)
Budismul crede în diavol ca fiind o persoană, pe care Creștinismul îl numește Satana, pe când budiști îl numesc Mara. În învățăturile budiste, Mara este tatăl dezideratului și al morții, cele două rele care produc renașteri nesfârșite. La fel ca și Cristos, Buddha ajunge să fie ispitit, însă învinge dezideratele și dorințele vieții.
În acord cu scrierile Budiste, Gautama a prezis că în viitor un alt Buddha va veni să ajute omenire să facă o împărăție a dreptății și a păcii. Acest Buddha va fi cunoscut sub numele Mettaya (Maitreya) tradus: „Dragostea”. În acest timp nu vor mai fi crime, furturi, adultere, beții, mizerie sau case de pământ. Orașele vor fi iluminate, parcurile și grădinile vor fi din abundanță. Omul se va bucura de un cer pe pământ. (7) Buddha nu a promis ca se va întoarce, însă a promis că Maitreya va fi următorul Buddha și care va face lucruri mult mai mari decât a făcut el.
Metteya este Mesia budiștilor care va trebui să se nască. El v-a fi recunoscut ca al 25-lea Buddha în acord cu tradiția Pali. El v-a fi numărat ca al cincilea și ultim Buddha din aeonul curent, adică Buddha Kappa.(8) Profețiile venirii lui Metteya sunt găsite în literatura canonică a tuturor sectelor Budiste, incluzând Theravāda, Mahāyāna, Vajrayāna, și sunt acceptate de majoritatea budiștilor.
Venirea lui Maitreya va lua loc după ce învățăturile lui Gautama Buddha, Dharma, nu vor mai fi cunoscute și chiar uitate. Venirea acestui Mesia budist va fi caracterizată printr-o serie de evenimente fizice. Oceanele se vor micșora dând posibilitatea lui Maitreya să le treacă ușor. Va avea loc dezvăluirea „adevăratului” dharma pentru oameni, dând posibilitatea construirii unei noi lumi. Venirea acestui Mesia va semnifica sfârșitul timpului de mijloc în care lumea este acum, între Gautama Buddha și Maitreya.(9)
O serie de budiști de-a lungul secolelor s-au declarat a fi Maitreya, Mesia budiștilor. În numărul acestor Maitreya proclamați se pot număra:
Gung YE, un luptător coreean și regele de scurtă durată a statului Taebong, în jurul secolului X, s-a declarat că este încarnarea lui Maitreya și a obligat pe toți să-l venereze. Mai târziu el a fost detronat și omorât de propriul servitor. (10)
In anul 613 călugărul Xiang Haiming s-a declarat că este Maitreya și a adoptat titlul imperial. (11)
În 690 împărăteasa Wu a inaugurat a doua dinastie Zhou, proclamându-se o încarnare a viitorului Buddha Maitreya, și a declarat orașul Luoyang drept “capitală sfântă.” (12)
Lu Yi Zhong, al 17-lea patriarh I-Kuan Tao, declară să fie încarnarea lui Maitreya.
L. Ron Hubbard, fondatorul Dianetics și Scientologie, a sugerat că el este “Metteya” (Maitreya), în anul 1955 prin poezia Imnul de Asia.
Raël Maitreya susține cu privire la conținutul din Agama Sutra, un presupus text vechi, scris de Buddha, dar care a fost uitat de majoritatea budiștilor. Raël a declarat în fața persoanelor care au participat la seminariile Bisericii Asia Raëlian, că cineva născut în Franța, o țară care este adesea simbolizată de cocoș, la vest de Orient, îndeplinește criteriile de Maitreya. De fapt Rael pretinde că ar fi acest individ. (13)
Când Dalai Lama, liderul budiștilor Tibetani a fost întrebat dacă Isus ar fi putut să fie o ființă „total iluminată”, el a răspuns: „Isus Cristos de asemenea a trăit în alte vieți, deci, așa cum vedeți, el a atins un statut mai înalt, ori ca Bodhisattva, sau ca o persoană iluminată, prin practicile budiste, sau ceva de genul acesta.” (14)
HINDUISMUL
Hinduismul este o religie a cărei istorie este greu de deslușit. O serie de motive împiedică identificarea istorică a acestei religii care este considerată a fi a treia religie a lumii după Creștinism și Islam. Din motivele imposibilității unei identități istorice se pot menționa următoarele:
Hinduismul nu are un fondator și nici nu se identifică cu o anumită istorie.
Această religie are origini pre-istorice, tradiția susținând a avea începuturi eterne.
Hinduismul este extrem de variat, împărțit în diferite tradiții și practici, fără existența unui concept de unificare a credinței și practicii.
Hinduiștii nu au fost preocupați să păstreze înregistrări scrise a „faptelor”, dimpotrivă, erau mai mult interesați în înțelegerea lucrurilor din spatele evenimentelor. Nu erau interesați în a relata trecutul, din acest motiv scrieri de prima mână sunt extrem de rare.
Din scrierile rămase nu există o demarcație clară între istorie și mitologie, ceea ce există astăzi nu face referință la o singură țară, rasă sau religie.(15)
Hinduismul este o religie legată de tradițiile religioase ale Indiei, având urme istorice în perioada Fierului, cu tradiții pre-istorice în perioada Bronzului, în mod special pe malurile râului Indus în jurul anilor 2600–1900 î. Cr. Filozofia hinduistă are 6 ramuri: Samkhya, Yoga, Nyaya, Vaisheshika, Mimamsa și Vedanta. (16) Din diviziile contemporane al Hinduismului se pot enumera: Saivism, Shaktism, Smartism, și Vaishnavism, din care numai Shaivism, Shaktism și Vaishnavism sunt monoteiste.(17)
Hinduismul venerează o sumedenie de personalități, obiecte, animale, combinații de formă umană și animală, peste 330 milioane de ființe supranaturale sunt găsite ca obiect de venerare în tradiția Hinduistă. (18) Este imposibil să poți descrie o ortodoxie a hinduismului, a practicilor și doctrinelor acestei religii, totuși, se pot menționa principiile comune a unor secte hinduiste. Credințele comune a majorității religiei hinduiste sunt:
Un dumnezeu triunic, în persoanele lui Brahman (creatorul), Vishnu (ocrotitorul) și Shiva (distrugătorul).
Sistemul de Caste
Karma – legea binelui care produce bine și a răului care produce rău. Fiecare acțiune, gând, decizie, are o consecință (bună sau rea), care va reveni la fiecare persoană în viața prezentă sau viitoare.
Reîncarnarea – „emigrarea sufletului” sau „samsara”. Aceasta este ciclul vieții pe care fiecare persoană o experimentează prin moarte și re-naștere. Printr-o karma bună poți ajunge la un statut de castă mai înalt, cu o karmă rea ajungi la o castă de mai jos, ajungând să trăiești viața unui animal.
Nirvana – este idealul fiecărui hinduist, este eliberarea sufletului de la ciclul re-nașteri infinite. (19)
Hinduismul este considerat a fi împărțit în cicluri de Kalpas, fiecare ciclul sfârșindu-se într-un alt ciclul, nu înaintea apariției unui Avatar, care este manifestarea lui Dumnezeu în formă umană. Kalpa este o zi de Brahma, iar o zi de Brahma constă dintr-o mie de cicluri a patru yugas sau ere. Aici trebuie făcută o paranteză și explicat faptul că în hinduism fiecare om este un dumnezeu, iar noțiunea de Avatar este manifestarea divină a unuia sau uneia pe pământ. În acest context, un Avatar este considerat a fi un profet, un sfânt sau o persoană care ajunge la un nivel de sfințenie elevat.
Fiecare Avatar demarchează sfârșitul unui ciclul, care este separat de următorul ciclul. Hinduismul separă fiecare ciclul în patru ere (sau timpuri) numite „Yugas”. Cele patru „Yugas” in ordine cronologică sunt:
· Kitral Yuga – era purității, a înțelepciunii și a luminii, care durează 1.728.000 de ani.
· Treta Yuga – Puritatea, înțelepciunea și lumina scad, această perioada durând 1.296.000 de ani.
· Dvapara Yuga – în această eră declinul virtuții și a religiei este mai mare, această perioadă având o durată de 864.000 de ani.
· Kali Yuga – este perioada de timp pe care o experimentăm de 5.000 de ani și care este marcată prin abundanța ignoranței, ne-religiei, virtutea fiind inexistentă, o perioada de timp care durează 432.000 de ani.
Decăderea ultimei ere în Hinduism este marcată de venirea unui Avatar, care ar restaura omenirea, pregătind-o în intrarea noului ciclul a purității, înțelepciunii și a luminii, a erei Kitral Yuga. (20) Spre sfârșitul acestei ere, hinduismul prezice venirea unui al zecelea Avatar, pe nume Kalki (Kalkin sau Kalaki), care va veni să distrugă era întunericului, a ignoranței și depărtării de o trăire în lumină și virtute.
Din scrierile escatologice hinduiste trebuie marcat prezența „mesianică” a acestui caracter, Avatarul Kalki. În textul din Vishnu Purana 4.24 găsim scris:
Când practicile învățate de Vedas și institutele legii,
Aproape că sau stins, și la închiderea erei Kali o să fie o noapte,
O porție a ființei divine care există în natura sa spirituală,
În caracterul lui Brahma, și care este începutul și sfârșitul,
Și care înțelege toate lucrurile, v-a coborî pe pământ.
El va fi născut precum Kalki într-o familie eminentă de brahmin,
Din satul Sambhala, dotat cu opt facultăți supra-umane.
Prin puterea lui irezistibilă, El va distruge toți barbarii și hoții,
Și toți a cărui minte sunt devotate păcatului.
El va restabili dreptatea pe pământ;
Și mințile celor care trăiesc la sfârșitul erei Kali, vor fi treziți,
Și vor străluci ca cristalul.
Cei care vor fi schimbați în virtutea acestor timpuri precare,
Vor fi ca semințe ființelor umane,
Și vor da naștere la o rasă care vor urma legile erei lui Krita,
Era purității.
O altă profeție referitor la apariția Avatarului Kalki face următoarea analogie;
„Cel de-al zecelea și ultimul avatar al Vishnu, Kalki, este încă să apară. Kalki va apărea la sfârșitul lui Kalyuga. Acest avatar va apărea călare pe un cal alb cu sabia ridicată, aprinsă ca o cometa.
El va veni în final să distrugă netrebnicii, să re-înceapă noua creație, și să restabilească puritatea de conduită în viețile oamenilor.” (21)
În jur de 905 milioane de indieni și hinduiști din alte națiuni așteaptă pe Mesia Kalki, Avatarul ultimei ere pentru pregătirea omenirii în intrarea erei dreptății, a luminii și a virtuții.
ISLAMUL
Islamul este una dintre cele trei mari religii ale lumii monoteiste, împreună cu Creștinismul și Iudaismul, considerată a doua religie a lumii, în baza numărului de adepți religioși. De asemenea, este și una din cele trei religii Avraamice, împreună cu Iudaismul și Creștinismul, Dumnezeul Islamului fiind același Dumnezeu pe care Avraam ajunge să-l asculte și cu care face legământ pentru el și descendenții săi.
Istoria Islamului începe la secolul 6, la impulsul spiritualități unui cetățean născut la Mekka, pe nume Mohamed, în anul 560. Rămas fără tată, înainte de naștere, și fără mamă, la vârsta de 8 ani, unchiul său Abu Talib ajunge să îl crească. Din scrierile islamice ajungem să cunoaștem că la vârsta de 12 ani Mohamed intră în contact cu un preot creștin, care ar fi prezis că el ar fi profetul despre care Biblia ar fi vorbit.
La vârsta de 25 de ani se căsătorește cu Hadijea, care avea 40 de ani, pe parcurs ea devenind prima musulmană. 15 ani mai târziu, la vârsta de 40 de ani, Mohamed are o revelație în timp ce medita într-o peșteră. Un înger îi apare în peșteră, cerându-i să citească. Neștiind să scrie sau să citească, se întoarce acasă speriat povestind nevestei cele întâmplate. (22) Mesajele primite prin revelație ajung să fie cunoscute a fi Qur’an, care au fost memorizate și mai târziu scrise de tovarășii lui. (23)
Mohamed ajunge să predice oamenilor din Mekka, implorând să părăsească politeismul. Cu toate acestea el ajunge să fie persecutat de autoritățile din Mekka. După 13 ani de predicare, Mohamed și urmașii săi ajung să facă Hijra (emigrarea) spre orașul Medina în anul 622. Împreună cu convertiții din Medina și emigranții din Mekka, ajunge să-și stabilească autoritatea politică și religioasă. După o serie de confruntări armate prin care iese victorios, la anul 629 ajunge să cucerească Mekka, iar până la moartea sa ajunge să stăpânească peninsula Arabă. (24)
Islamul ajunge să includă multe practici religioase printre care se pot număra:
· Cei 5 stâlpi a Islamului
· Legea Islamica (Sharia) care include tradiții practice în respectarea legilor dietetice, bancare, de război și prosperitate.
În practica musulmană fiecare credincios este obligat la ținerea celor 5 stâlpi a Islamului care constau din următoarele:
· Shahada – Mărturisirea de Credință
· Salat – Rugăciunea
· Zakat – Pomana (dărnicia)
· Sawm – Postul în timpul lui Ramadan (în a noua lună a calendarului Islamic)
· Haji – pelerinajul la Mekka (25)
Islamul crede că datorită deteriorări Cuvântului lui Dumnezeu, a traducerilor și greșelilor introduse, Dumnezeu a trimis ultimul profet ca să restabilească căile adevărului, ceea ce evrei ar fi trebuit să o facă, mai târziu fiindu-le încredințate Creștinilor, prin exemplul lui Cristos. În teologia islamică, Mohamed este considerat a fi un profet în linia lui Noe, Avraam, Moise și Isus, ultimul mesager a lui Dumnezeu, Alah pentru Islam.
Profetul Mohamed se pare că a avut câteva profeții referitor la evenimentele dinaintea zilei judecății, și care se găsesc pe paginile Coranului. El a prezis ca la sfârșitul zilelor Isa (adică Isus) va veni, când unul cu un ochi (Dajjal) se va declara a fi divinitatea și va încerca sa rătăcească omenirea să i se aducă laudă și venerație. În textul din Coran, Az-Zukhuruf, 43:61 găsim scris:
“Și (Isus) va fi un semn (pentru venirea) orei (de judecată): deci să nu te îndoi de (ora), dar voi urmați-mă: aceasta este calea dreaptă.”
În escatologia musulmană, Isus va veni din ceruri la Damasc, unde se va ruga împreună cu Imanul Mahdi, împreună omorându-l pe Dajjal, distrugând armata necredincioșilor lui Gog și Magog, aducând pace și frățietate lumii.(26)
O serie de texte islamice menționează intervenția lui Isus în ajutorarea credinței musulmane:
„Ora nu va fi stabilită până când fiul Mariei (adică Isus) va coborî printre noi ca domnitor, el va distruge crucile, ucide porcii și va elimina taxele Jizyah. Bani vor fi din abundanță astfel că nimeni nu v-a accepta (cadouri de caritate).”
(Sahih Bukhari, Vol. 3, Book 43, No. 656) (Sahih Bukhari, Vol.. 3, Book 43, No. 656)
„Și nu există nici unul dintre oamenii Scripturi (evrei sau creștini), dar trebuie să cred în el (adică în Isus ca Apostol al lui Allah și o ființă umană), înainte de moartea sa. Și în ziua de Judecată El va fi un martor împotriva lor.”
(The Holy Quran, An-Nisa, 4:159) (The Holy Quran, An-Nisa, 4:159)
Dacă am citi numai aceste pasaje am avea impresia că Islamul așteaptă pe Isus, în contextul zilei de judecată, totuși venirea lui Isus este în contextul unui alt personaj apocaliptic al Islamului, și anume, în contextul venirii lui Mahdi, care mai este cunoscut de Sunni a fi Muntazar sau al Doisprezecelea Iman pentru Șiiți.
Mahdi înseamnă „Călăuza” sau „Cel Așteptat”, care va fi primul semn al evenimentelor înainte de ziua judecății. Venirea lui Mahdi, în escatologia islamică, marchează începutul sfârșitului. Mahdi pentru Islam este Mesia, Mântuitorul, așa cum Cristos este pentru Creștinism. Mahdi va fi un conducător nu numai al lumii islamice, dar și a întregului pământ. Mahdi se va folosi de campanii militare, de jihad (războaiele sfinte), va ocupa țări și teritorii din est și vest, va „călăuzi” pe mulți dintre cei ocupați cu forța să urmeze în credința islamică. (27)
În tradiția islamică, Mohamed ar fi spus următoarele despre Mahdi:
„În ultimele zile ale lui Ummah [comunitatea islamică universală], Mahdi va apărea. Allah îi va da putere asupra vântului și a ploii, și pământul va da roadele sale. El își va da averea cu generozitate, turmele vor fi din abundanță, și Ummah (comunitatea islamică) va fi mare și onorată …
În acei ani, comunitatea mea se va bucura de un moment de bucurie, cum nu au mai experimentat niciodată înainte. Cerul va trimite ploaie din abundanță, pământul nu-și va reține plantele, și bogățiile vor fi la dispoziția tuturor. Un om se va ridica și spune, “Dă-mi Mahdi!” și el va spune, “Ia”. (28)
Mahdi va călări pe un cal alb, va domni pe o perioadă de 7 ani, el v-a descoperi sulurile pierdute ale Bibliei, chiar și chivotul. El va călăuzi lumea spre muntele Siriei, unde va face cunoscut volume din Torah, ca să judece pe evrei. Chivotul va fi scos din lacul Tiberiei și pus în locul lui la Ierusalim. Descoperirea sulurilor pierdute din Vechiul și Noul Testament va cuceri pe evrei și creștini să treacă la Islam, iar cei care nu o vor face vor fi eradicați.
Venire lui Mahdi va fi precedată de ridicarea unei armate din est care vor avea steaguri negre de război. Apariția acestor steaguri semnifică apropierea venirii lui Mahdi. Aceste steaguri deja și-au făcut apariția prin armata Iranului, o profeție făcută de „mesagerul lui Alah” cu referință la semnele venirii lui Mahdi. (29)
Islamul așteaptă venirea lui Mahdi, un Mesia musulman, care va avea ajutorul Cristosului Creștinătății și a lui Mesia a evreilor, ca aceste religii să se unifice sub steagul Islamului și a ultimului mesager, profet a lui Alah, Mohamed.
IUDAISMUL
Cuvântul IUDAISM, provine de la cuvântul evreu יהודה – Yehudah, adică IUDA, una dintre cele mai vechi (dacă nu prima) religii monoteiste, și una dintre cele mai vechi practici religioase ale zilelor noastre. Începuturile istorice a acestei religii poate fi găsită pe paginile Bibliei Ebraice (Tanakh), sau a Bibliei Creștine, pe paginile Vechiului Testament. Iudaismul a început cu legământul Avraamic în jurul anilor 2,000 î. Cr., păstrat din generație în generație până în zilele noastre.
Iudaismul nu are o autoritate centrală investită într-o persoană sau conducere, ci în Sfintele Scripturi, în Legile religioase, învățate și interpretate de rabini. Dintre principiile cele mai importante ale religiei iudaice se pot menționa:
· Dumnezeu este Atotștiutor
· Dumnezeu este Atotputernic
· Dumnezeu este Binevoitor
· Dumnezeu este Transcendent
· Dumnezeu a creat Universul și continuă să-l guverneze
Dumnezeu face un legământ cu Israeliții și urmașii lor, pe Muntele Sinai, unde Dumnezeu încredințează Legea lui Moise, atât scrisă cât și orală, poporul luându-și angajamentul de a urma și trăi în Legea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă țara promisă poporului evreu, poporul ajungând să treacă printr-o criză spirituală, fiind atrași de idolatrie și practici păgâne. În această perioadă Dumnezeu ridică lideri care ajung să judece poporul, pe când Leviții își împlinesc datoria de preoți aducând jertfe pe multe din altarele făcute de evrei în noua țară.
Poporul crește, ajungând să ceară un nou sistem statal, și anume monarh. Profetul Samuel încoronează pe primul rege al Israelului, ca mai târziu corupția, idolatria, îndepărtarea de Dumnezeu să ducă poporul la o divizie între cele 12 triburi. Dumnezeu trimite profeți să ajute poporul, totuși o continua îndepărtare de Legea lui Dumnezeu și rupere a legământului făcut cu El, aduce blestem poporului și o pierdere a suveranității de care se bucurau în noua țară, pe care o primiseră în dar.
Poporul este dus în robia babiloniană, mulți din popor își pierd identitatea și credința, unii dintre ei ajungând să se întoarcă înapoi și să reconstruiască templul, însă nu reușesc să restabilească țara le ceea ce împăratul David oferise poporului. După persieni vin romani, unii dintre liderii romani punând mai mult sau mai puțin presiune pe popor, sub conducerea familiei Hasmonean (o familie ortodoxă ebraică) se revoltă împotriva Romei, această perioadă fiind recunoscută a fi perioada Macabeilor (Maccabees).
La sfârșitul acestei perioade Isus Cristos își începe misiunea, la care partidele religioase a timpului se împotrivesc conceptului de a recunoaște pe Isus ca Fiu de Dumnezeu. Cristos este răstignit, templul este distrus, iar Iudaismul rabinic este dezvoltat din partida Fariseilor. Creștinătatea ajunge să înflorească, mai multe restricții fiind puse ramurilor religioase iudaice, care ajung să fie prigonite și, în multe cazuri, forțați să-și găsească refugiu în țări mai tolerante. Evreii ajung să fie împrăștiați în toată Europa, Asia, Africa, chiar și în India și China.
Evreii continuă să fie prigoniți, în ani 1290 Anglia își expulzează evrei, în 1394 Franța urmează exemplu Angliei. În perioada anilor 1350-1450, Italia, Germania, și peninsula Balcanică își expulzează evreii. În aceste condiții evrei fug spre țările slavice unde erau tolerați. În 1391 la Seville, Spania, 30.000 de evrei sunt masacrați. Mulți de frică trec la creștinism, unii fug spre Africa, murind pe ocean, alții fugind spre nord. Când ultimul castel Moorish al Spaniei a fost ocupat în ani 1492, mii de evrei au fost dați afară din țară, și din orașul în care (evreii) erau stabiliți de cel puțin 1.500 de ani.
La ani 1700, evrei încă continuă să fie persecutați și omorâți. În aceste timpuri Haskalah (o mișcare Iluminată Evreiască de integrare a evreilor în Europa) formează bazele mișcărilor Reformate și Conservative, punând sămânța Zionistă. Tot în această perioadă ia naștere și mișcarea Hasidică, prin rabinul Israel Baal Shem Tov. Aceste trei mișcări ajung să formeze baza practicilor evreiești din zilele noastre.
Europa anilor 1920-1930 devine anti-semită, în ani 1940 evrei ajungând la lagărele de concentrare naziste unde milioane sunt masacrați, istoria Holocaustului rămânând istoria cruzimii și inimii fără Dumnezeu. (30) În anul 1948, pe 14 mai, statul Israel este format, evrei din toată lumea având posibilitatea întoarcerii acasă. Din 1948 până în zilele noastre o serie de războaie au clătinat noul stat, dar prin îndurarea lui Dumnezeu, steagul evreiesc încă flutură pe meleagurile Biblice a Israelului.
Iudaismul zilelor noastre este mult diferit de cel din primele secole, o serie de organizații și denominații ajungând să constituie pătura religioasă evreiască. În numărul grupărilor iudaice din zilele noastre se pot număra:
Iudaismul ortodox, care ține atât Legea orală cât și cea scrisă ca o revelație divină dată lui Moise, și care nu pot fi schimbate. Majoritatea grupărilor din Iudaismul Ortodox păstrează teologia Maimonides bazată pe cele „13 principii a credinței evreiești”.
Iudaismul Ortodox Modern, care pune accentul pe respectarea strictă a Legilor, dar cu o gamă largă de abordare liberală modernă de viață, într-un mediu laic.
Iudaismul Haredi (cunoscut și sub numele de “Iudaism Ultra-Ortodox”) este o formă foarte conservatoare de Iudaism. Gruparea Haredi pune un accent deosebit pe studiu, rugăciune și o respectarea meticuloasă religioasă.
Iudaismul Hasidic este o formă a Iudaismului Haredi bazat pe învățăturile Rabinului Jisroel Ben Eliezer (de Ba’al Shem tov). Filozofia Hasidică este înrădăcinată în Kabbalah, și evreii Hasidici acceptă Kabbalah ca Scriptură sacră.
Iudaismul Conservator, cunoscut sub numele de Iudaism Masorti, în afara Statelor Unite și Canada, dezvoltat în Europa și în Statele Unite în jurul anilor 1800, ca o reacție la schimbările aduse de iluminismul evreiesc. Este caracterizat printr-un angajament pentru ținerea și păstrarea tradițiilor evreiești, inclusiv respectarea Shabbat (Sabatului) și kashrut (legea dietetică). Iudaismul Conservator învață că legea evreiască nu este statică, dar din totdeauna s-a dezvoltat ca răspuns la condițiile schimbătoare.
Iudaismul Reformat, numit Iudaism Liberal Progresist în multe țări, care original a fost găsit în Germania, ca un răspuns perioadei de iluminare. Iudaismul reformat a definit Iudaismul ca o religie, în loc de o rasă sau cultură, refuzând multe din ritualurile legii ceremoniale a Torei, în schimb ținând legile morale, punând accent pe chemarea etică a profeților.
Iudaismul Reconstrucționist a început ca un flux de filozofie de Mordechai Kaplan, un rabin Conservator, și mai târziu devenit o mișcare independentă, reinterpretând Iudaismul pentru timpurile moderne. La fel ca Iudaismul Reformat, Reconstrucționismul nu ține legea evreiască, punând accent pe decizia comunității care legi ar trebui ținute și care nu.
Reînnoirea Evreiască, o mișcare recentă din America de Nord, începută de Rabinul Zalman Schachter-Shalomi, un rabin Hassidic, în anii 1960. Această mișcare se concentrează pe spiritualitate și justiția socială, fără să facă aluzie la legile evreiești. În această mișcare bărbații și femeile participă în mod egal la rugăciune.
Iudaismul Umanistic, o mică mișcare non-theistă, care pune accentul pe cultura și istoria evreiască ca sursă a identității evreiești. Fondată de Rabbi Sherwin-Williams/OHMI Vinului, este stabilită în America de Nord și Israel, dar are grupuri afiliate și în Europa și America Latină. (31)
Iudaismul, la fel ca și restul religiilor, așteaptă un Mesia. Pentru înțelegerea conceptului Mesianic în contextul iudaic, trebuiesc clarificate câteva percepții folosite în teologie escatologică iudaică.
· Conceptul venirii Mesiei este înțeles în exclusivitate în contextul Bibliei Evreiești: Tanakh (Vechiul Testament) și a Scrierilor Rabinice.
· În Iudaism conceptul de Mesia (unsul) este înțeles de orice persoană care a fost uns de Dumnezeu, fie preot, rege sau profet.
· Având în vedere ca Iudaismul nu crede în Trinitate, Mesia nu poate fi „Fiul lui Dumnezeu”, așa cum nu poate avea atribute Dumnezeiești sau a fi Dumnezeu.
· O mare parte a evreilor nu cred în venirea unei persoane, ci a unei perioade Mesianice, în care profețiile găsite în Tenakh vor fi împlinite.
Având în vedere raționalul gândirii iudaice, era mesianică mai este numită „Olam Ha-Ba”, sau „Lumea care o să vină”. În conceptul iudaic Mesia va reuși să facă următoarele lucruri așa cum sunt scrise pe paginile lui Tenakh (Vechiul Testament):
Mesia va conduce lumea, va fi un timp de pace și dreptate. Mica 4:3
(El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța să facă război..)
Mesia v-a stabili un timp în care lumea se v-a închina lui Dumnezeu. Isaia 66:23
(În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice Domnul.)
Mesia v-a strânge poporul evreu înapoi în Israel. Isaia 11:12
(El va înălța un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniții lui Israel, și va aduna pe cei risipiți ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.)
Mesia v-a reconstrui Templul. Ezechiel 37:26-27
(Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veșnic cu ei; îi voi sădi și-i voi înmulți, și voi pune locașul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuința Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.)
Mesia v-a fi din tribul lui Iuda. Geneza 49:10
(Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Șilo, Și de El vor asculta popoarele.)
Mesia v-a veni din casa lui David și a lui Solomon. 2 Samuel 7:12 -13
(Când ți se vor împlini zilele și vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția. El va zidi Numelui Meu o casă, și voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui.)
Mesia v-a face ca toți evrei să țină Legea. Ezechiel 37:24
(Robul Meu David va fi împărat peste ei, și toți vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele și le vor împlini.)
Iudaismul, confruntat cu conceptul creștin a identificării Mesiei, a creat o serie de întrebări care să fie folosite ca criteriu în recunoașterea Mesiei Iudaice. Aceste întrebări sunt următoarele:
Am trăit noi într-o eră de pace și dreptate universală de la venirea Mesiei?
S-a ajuns ca toată lumea să laude un singur Dumnezeu de la venirea Mesiei?
S-au întors toți evreii acasă de la venirea lui Mesia?
A fost reconstruit Templu de la venirea Mesiei?
Daca răspunsul la aceste întrebări este negativ, atunci Mesia încă nu a venit. (32)
CREȘTINISMUL
Istoria Creștinismul începe cu lucrarea misionară începută de Isus în mijlocul poporului evreu. Aproape 3 ani jumate de lucru, 12 ucenici în primul an, mai mulți în al doilea, peste 500 de martori îl văd după înviere, 3.000 de suflete sunt adăugate la predica lui Petru. După unele estimări, la Ierusalim se ajunseseră la mii de creștini evrei, care se strângeau în case și la Templu, fiind plăcuți
Domnului și întregului norod. (Fapt. 2:43-47).
Primul conciliu bisericesc are loc la Ierusalim, rezolvând problema convertiților din rândurile neamurilor. Distrugerea Templului și prigoana creștinilor evrei au obligat Biserica din Ierusalim să se împrăștie și să aducă roade nu numai în Israel, însa în tot imperiul Roman. Pe de-o parte Pavel, Timotei, Luca, Marcu, Barnaba, Tit și alți lucrători pornesc în călătorii misionare, pe când apostolii și ei la rândul lor sunt împrăștiați să vestească Evanghelie în Imperiul Roman.
Creștinismul ajunge religie de stat la ani 301 (sau 314) în Armenia, în Etiopia la anul 325. În anul 337 Georgia declară Creștinismul religia oficială a statului, Imperiul Roman făcând-o la anul 380.(33) Nu fără greutate se ajunge la o recunoaștere a Creștinismului la nivel de stat, mii de creștini murind în prigoanele lansate de cezarii Romei, mulți murind în gropile cu lei, sau amfiteatrele romane, la discreția unui popor păgân.
Primele 4 secole a Creștinismului au fost ani de cercetare, de supraviețuire, creștini atacați de tot felul de dogme și practici păgâne, doctrinele Bisericii fiind revizuite și făcute cunoscute adunărilor. Sfânta Scriptură fiind compilată și recunoscută ca o inspirație divină, Biserica trebuia să-și apere doctrinele, practicile și identitatea. Dintr-o adunare cu predominanță evreiască, se ajunge la o adunare universală, credincioși din toate națiunile aducând o interpretare și înțelegere a ceea ce au crezut că învață Scripturile.
Dumnezeu ridică oameni învățați, cu daruri speciale în studiu și predicare, care ajung să scrie și să explice doctrinele Bisericii așa cum le-au lăsat apostolii și Cristosul ei. Biserica ajunge să se îndepărteze de doctrinele primelor secole, noi învățături și practici fiind adăugate, ceea ce a produs schismă, discordie și rupere a Bisericii. O serie de mișcări și secte ajung să umple Imperiul Roman, mai târziu întreaga lume Creștină.
Evanghelia merge mai departe, ruperi și discordii continuă și, de 2000 de ani, adunarea sfinților se luptă pentru a supraviețui atacurile interne și externe ale celui rău. Iudaismul își întoarce spatele Creștinismului, ca la rândul lor creștinii să prigonească și să fugărească Iudaismul în fiecare țară europeană. Astăzi, Creștinismul rămâne pe primul loc ca număr de adepți, totuși nu fără cicatricele luptelor și separărilor de-a lungul secolelor.
Datorită multitudinilor de denominații, mișcări teologice, secte și înțelegeri, o serie de teologi sunt împărțiți în orientarea teologică pe care o au. O listă actuală a nuanțelor teologice ajunge să includă următoarele orientări:
· Teologia negrilor (Black theology)
· Anarhism
· Creștini Conservativi
· Teologia Legământului (Covenant Theology)
· Dispensionaliști
· Creștini Ortodocși (a nu se face confuzie cu Biserica Ortodoxă)
· Biserica Ieșită (Emerging church)
· Evanghelici
· Teologia Feministă
· Fundamentaliști
· Teologia Holocaust
· Teologia Liberală
· Teologia Eliberării (Liberation theology)
· Luteranismul
· Metodismul
· Teologia Narativă
· Noua Ortodoxie (Neo-orthodoxy)
· Biserica Nouă
· Teologia Noului Legământ
· Paleo-Ortodoxie
· Penticostalism
· Personalism
· Postliberal theology
· Postmodern theology
· Teologia Procesului (Process theology)
· Teologie Progresistă
· Teologia Homosexuală
· Quakerism
· Teologia Restaurătoare
· Teologia Revizionistă
· Creștinătatea Romano Catolocă
· Thomism
· Teologia Transcedentală (34)
33 de mișcări teologice, fără să fi contat și alte nuanțe teologice mai mici care se pot găsi în sectele Creștinismului. În general, o biserică sau o denominație să fie considerată creștină trebuie să adere la cel puțin 5 mari doctrine specifice Creștinismului:
Autoritatea Scripturilor
Trinitatea
Omul este o persoană fizică și spirituală fiind afectată de păcat
Cristos este Dumnezeu, și este om, care a fost trimis să mântuiască umanitatea
Biserica este instituită de Dumnezeu și condusă de Cristos
(The Christian Research Institute)
Sunt multe divergențe în sânul bisericii locale, să nu mai amintim de divergențele Bisericii Universale. Totuși, un subiect care unește Biserica lui Cristos este aparența lui Mesia pe mapamond, nu numai a lumii creștine, dar a întregi omeniri. Creștinătatea a recunoscut și identificat pe Cristos ca Mesia, o înțelegere și acceptare total diferită de ceea ce Iudaismul; profesează și învață de peste 2000 de ani. Profețiile despre venirea Mesiei sunt multe pe paginile Bibliei, întrebarea la care o să încerc să răspund este:
Care sunt dovezile Mesiei în persoana lui Isus Cristos?
Dovezile și evidențele Scripturale care demonstrează validitatea dreptului de a considera pe Isus ca Mesia sunt multe și ar trebui zeci de pagini de scris și argumentat, totuși o listă mai mică poate fi compilată demonstrând validitatea argumentului:
Mesia trebuia să se nască la Bethlehem: Mica 5:2
“Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”
„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim”
(Matei 2:1)
Mesia trebuia să fie din tribul lui Iuda: Geneza 49:10
„Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Șilo, Și de El vor asculta popoarele.”
„1. Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda și frații lui;
3. Iuda a născut pe Fares și Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
4. Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
5. Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
6. Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie”
(Matei 1:1-6)
Mesia se va prezenta călare pe un măgar: Zaharia 9:9
„Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.”
„Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra.”
(Matei 21:7)
Mesia v-a fi torturat până la moarte: Psalmul 22
„Mi se usucă puterea ca lutul, și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții. Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele…”
„Împreună cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.
39. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap,
40. și ziceau: “Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!”
41. Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El, și ziceau:
42. “Pe alții i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, și vom crede în El!”
(Matei 27:38-42)
Mesia v-a veni înainte de distrugerea celui de-al doilea Templu care a avut loc în jurul anului 70 d. Cr.: Daniel 9:24-27
„24. Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și prorociei, și până la ungerea Sfântului sfinților.
25. Să știi dar, și să înțelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.
26. După aceste șaizeci și două de săptămâni, unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea și sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile.
27. El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Viața lui Mesia trebuia să păstreze descripțiile Biblice, a tăcerii la judecată, suferinței, a morții și îngropării în mormântul unui om bogat, a învierii: Isaia 52:13-53:12
„13. Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus.
14. După cum pentru mulți a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era fața, și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor –
15. tot așa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împărații vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, și vor auzi ce nu mai auziseră.
1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare și judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nici o nelegiuire și nu se găsise nici un vicleșug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile, și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuși la moarte, și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.
Mai sunt și alte versete referitoare la Mesia pe paginile Bibliei, totuși argumentele principale a evidențelor împlinirii Scripturilor sunt suficiente. A mai existat vreo profeție de genul acesta în cursul istoriei umane, în care profețiile scrise cu sute de ani înainte de a se împlini să fie așa de clare și precise cu referință nu la un aspect general a unei persoane, ci la lucrurile particulare care aveau să fie împlinite în viața Cristosului pe care-L slujim?
CONCLUZIE
Trăim vremuri mult mai aproape de venirea Domnului decât generația trecută sau a înaintașilor noștri. Budiștii așteaptă pe Mettaya (Maitreya) care v-a veni să facă o împărăție a dreptății și a păcii. Hinduiști așteaptă ultimul Avatar, Kalki pentru pregătire omenirii în intrarea erei dreptății, a luminii și a virtuții. Profețiile musulmane prezic înroșirea oceanului Indian, ceea ce deja a început să se întâmple datorită unei alge marine care dă un aspect roșiatic. Mesia musulman, Mahdi, este aproape să vină să unifice Creștinismul și Iudaismul sub o religie universală islamică.
Iudaismul așteaptă era Mesianică fiind îndoielnici de o personificare a unui Mesia, în înțelegerea creștină. Creștinismul așteaptă a doua venire a lui Mesia, să-și ia la veșnicii Biserica Cristosului care și-a dat viața pe Crucea Golgotei.
Cinci religii, cinci așteptări, un adevăr. Care este adevărul credinței, încrederi și a trăirii? Pentru mine este Mesia, Mântuitorul vieții mele și a înaintașilor mei.
Shalom! Coram Deo!
Note de subsol:
1. The Signs of His Coming http://www.rapturealert.com/signsofhiscoming.html
2. http://www.merriam-webster.com/dictionary/messiah
3. Jewish messiah claimants – http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_messiah_claimants
4. Christian messiah claimants – http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_messiah_claimants
5. Overview of Buddhism by Grady L. Davis, MDiv, PhD. http://www.familybible.org/Teaching/Religions/Buddhism.htm
6. ibid.5
7. BUDDHIST MESSIANISM By Dr. Young Oon Kim. http://www.euro-tongil.org/swedish/english/ebuddha.htm
8. Metteya Buddha. http://ignca.nic.in/jatak103.htm
9. Maitreya. http://en.wikipedia.org/wiki/Maitreya
10. ibid.9
11. Notable Maitreyan Rebellions , FYSM068–Collective Violence and Traumatic Memory in Asia. 16 October 2005. Retrieved 29 November 2006.
12. Tang Dynasty Empire 618-906 , SAN-BECK. Retrieved 29 November 2006.
13. Maitreya from the West , Korean Raelian Movement. Retrieved 29 November 2006.
14. Hollywood’s Idol http://www.christianitytoday.com/ct/2001/008/15.64.html
15. Versions of Hindu History http://hinduism.iskcon.com/tradition/1001.htm
16. History of Hinduism http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Hinduism
17. Denominations of Hinduism http://en.wikipedia.org/wiki/Hindu_denominations
18. Hindu deities http://en.wikipedia.org/wiki/Hindu_deities
19. Hindu Beliefs http://www.contenderministries.org/hinduism/hindubeliefs.php
20. Hindu Prophecies and the Incarnation of the Kalki Avatar http://www.iawwai.com/HinduProphecies.html
21. Hindu Universe http://www.hindunet.org/avatars/kalki/index.htm
22. Profetul Mahomed http://www.islam-abc.ro/mahomed.aspx
23. F. Buhl; A. T. Welch. “Muhammad”. Encyclopaedia of Islam Online.
24. Islam http://en.wikipedia.org/wiki/Islam
25. Five Pillars of Islam http://en.wikipedia.org/wiki/Five_Pillars_of_Islam
26. Identification of the Promised Messiah http://www.irshad.org/islam/prophecy/messiah.htm
27. The Mahdi: Islam’s Awaited Messiah http://www.watchmanbiblestudy.com/Articles/MahdiIslamsMessiah.htm
28. ibid 27
29. ibid 27
30. History of Judaism http://www.religionfacts.com/judaism/history.htm
31. Jewish religious movements http://en.wikipedia.org/wiki/Jewish_denominations
32. The Jewish Messiah http://www.mikepwagner.net/messiah.html
33. History of Christianity http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Christianity
34. Christian theology http://en.wikipedia.org/wiki/Christian_theology
