de Gary DeLashmutt și Dennis McCallum
Interpretare gramaticală, istorică și critică
Scopul hermeneuticii biblice este de a descoperi înțelesul dorit de autorul original. În timp ce pot exista mai multe întrebuințări valide ale unui text, există doar o singură interpretare validă. Sarcina interpretului este de a stabili înțelesul voit al autorului, dacă este posibil, folosind următoarele instrumente.
Interpretarea gramaticală
Metoda istorico-critică presupune că cuvintele și expresiile au un înțeles relativ stabil în decursul unor perioade istorice. Ca atare, vom începe prin a lua în considerare ceea ce determinăm ca normal, înțelesul cotidian al cuvintelor, frazelor și propozițiilor, în măsura posibilităților. Cu alte cuvinte, interpretarea noastră trebuie să corespundă cuvintelor și gramaticii textului într-un mod rezonabil. Altfel, interpretul ar putea să confere înțelesul după cum vrea, fără un control obiectiv. Biblia ar deveni un fel de horoscop cu zicale vagi, pe care încercăm să îl conectăm la viețile noastre în orice fel putem.
1. Cea mai mare parte a Bibliei poate fi interpretată lesne prin înțelegerea limbajului (fie cel original, fie tradus) în felul uzual (Ioan 3:36; Fapte 1:11). Cu alte cuvinte, „dacă cuvintele simple au înțeles, nu căuta alt înțeles”.
2. O lectură cu înțelesuri simple nu trebuie confundată cu o interpretare literală. Trebuie să lăsăm loc figurilor de stil (Marcu 1:5; Luca 22:19).
3. Dacă un pasaj conține simboluri sau un anumit gen literar, acestea trebuie indicate în text, fie prin note textuale, ori din cauză că simbolismul este necesar pentru a da înțeles textului. Cele mai multe simboluri sunt explicate chiar de Biblia în sine (Apocalipsa 1:9-20).
Interpretarea istorică
Interpretarea istorică înseamnă să ținem seamă, cât mai mult posibil, de fundalul istoric al vremii autorului și a celor implicați. Biblia a fost scrisă pentru oameni obișnuiți și este accesibilă oricui. Totuși, a fost scrisă cu mii de ani în urmă pentru culturi diferite. Ca atare, ca cititori moderni, trebuie să încercăm să readucem un sens general al înțelesului cuvintelor, frazelor și conceptelor din culturile antice despre care se scrie în Scriptură, îndeosebi culturile ebraică și greco-romană din primul secol.
Nu suntem interesați, mai întâi, de întrebarea „Ce înseamnă acest lucru?” ci, în schimb, „Ce însemna pentru cei care l-au scris inițial?”
• Geneza 15:7-21 – „Împărțirea unui legământ” consfințea un contract între două părți. În mod normal era ceva bilateral (ambele părți luau parte), dar în acest caz a participat doar Dumnezeu.
• Apocalipsa 2:13,13 – Pergam era centrul în care se închina Aesclepius.
• 1 Corinteni 11:4-6 – Părul tuns era tipic preoteselor-prostituate ale Afroditei; capele rase erau tipice adulterinelor dovedite.
Utilizați dicționare biblice sau alte surse pentru a descoperi informații despre obiceiuri, bani, geografie etc. Apoi găsiți-le corespondentele în cultura noastră.
• Bunul samaritean (Luca 10); 2 denari (Marcu 6:37); 55.000 drahme (Faptele 19:19).
• Învățătura fariseilor despre relația dintre boală și păcat (Marcu 2; Ioan 9:1)
Interpretarea critică
Interpretarea voastră trebuie să aibă un sens rațional. Dacă interpretarea lasă loc unei contradicții, atunci nu are rost hermeneutica, odată ce lăsăm loc pentru ca un pasaj să poată spune orice vrem.
Şase reguli practice:
Aceste reguli vă vor înlesni atingerea unei interpretări critice bune. Unele dintre aceste reguli sunt consecința unei perspective înalte asupra scripturii. Cu alte cuvinte, întreaga Biblie este produsul unui singur autor (Dumnezeu), în același timp fiind și produsul mai multora (profeții și apostolii). Ca atare, nu este irațional să căutăm un mesaj consistent prin intermediul Bibliei.
1. Interpretarea în lumina contextului pasajului. Urmați dezvoltarea ideatică din cartea pe care o citiți și fiți siguri că interpretarea voastră decurge laolaltă cu direcția generală a argumentului. Schimbările bruște în subiect sunt neobișnuite. Dacă aveți în gând dezvoltarea unei cărți având ca centru un anume subiect, sărind apoi brusc la altul, apoi revenind la primul, atunci interpretarea voastră este aproape cert greșită.
Aveți în vedere și contextul mai larg: care Testament? Care autor? Care perioadă de timp? Nu priviți niciodată un pasaj izolându-l de cele din preajmă. Contextul trebuie apreciat ca fiind cel mai important tip de reper în interpretarea unui pasaj. Contextul obișnuit furnizează tot ce trebuie să știm pentru a interpreta un pasaj. Trebuie să ne orientăm către alte explicații doar atunci când nu găsim o interpretare critică posibilă bazată pe textul respectiv în contextul aferent.
• Matei 16:28 – referitor la transformare (în contextul pasajului)
• 1 Corinteni 14:34 – se referă la sfărâmare, tăiere (vezi 1 Corinteni 11:5 și contextul capitolului și al pasajului)
• 1 Corinteni 3:17 – dezvoltarea ideatică a pasajului limitează interpretarea.
2. Interpretarea în lumina dezvăluirii progresive (Evrei 1:1,2). În timp ce scopul lui Dumnezeu privind omul nu s-a schimbat niciodată, strategia Sa în împlinirea acestui scop s-a schimbat. El a tratat omul în cadrul diferitor „legăminte” sau planuri. Așadar, este important să întrebăm „În cadrul cărui plan a fost scris lucrul acesta?”. Aplicarea de bază a pasajului va fi pentru oamenii care lucrează sub prezumția acestui plan, nu și altora obligatoriu. Mai poate fi o aplicare secundară pentru oamenii din zona altor planuri bazate pe principiile care au o valabilitate universală. (Observați că problemele deosebite de aici sunt legate de ministeriatul lui Hristos înainte de cruce).
• Poligamia a fost îngăduită (niciodată acceptată) în Vechiul Testament, dar învățăturile sunt împotriva ei în Noul Testament (1 Timotei 3:2)
• Teocrația a fost poruncită în Vechiul Testament, dar guvernarea seculară este afirmată în Noul Testament (Romani 13:1-7; Matei 22:21; 2 Cronici 7:14)
• Sacrificarea animalelor, legile de alimentație, sabaturile, zilele de sărbătoare sfântă, serbările religioase, preoții și liturghia au fost toate împlinite prin Hristos și astfel sunt depășite (Coloseni 2:16,17; Evrei 8)
• Maleahi 3:7-12 – În contextul testamentului (vezi Numeri 18:21-24; Deuteronomul 14:22-29).
3. Interpretați scriptura în armonie cu altă scriptură. Deoarece Biblia este inspirată de Dumnezeu, ea nu se contrazice. Așadar, nu interpretați niciodată o scriptură într-un mod în care interpretarea se contrazice limpede cu alte scripturi. Mai întâi descoperiți marja acceptabilă a înțelesului pasajului, apoi alegeți interpretarea care nu se contrazice cu celelalte scripturi.
• Faptele 2:38 s-ar putea la fel de bine referi la o renaștere prin botez sau doar să adauge botezul ca fiind un atribut cerut printre cerințele minime pentru mântuire (de ex. credința). Din perspectiva învățăturii clare despre mântuirea prin slava acordată numai prin credință, cea din urmă interpretare este preferabilă.
• Iacov 2:14-26 – „Îndreptățit” poate însemna și „îndreptățit în fața oamenilor”
• 1 Ioan 1:9 s-ar putea referi la creștini care obțin iertarea (legiuită) de la Dumnezeu doar dacă continuă să își mărturisească păcatele. Dar deoarece aceasta contrazice învățătura clară a îndreptățirii și ocrotirii veșnice, este preferabil să interpretăm acest pasaj fie referindu-ne la non-creștini, fie –poate – la iertarea empirică pentru creștini.
4. Interpretați ce nu e clar prin prisma a ceea ce este clar. Scriptura învață fiecare adevăr major, esențial, în mod clar și repetat. Nu ridicați niciodată o doctrină pe baza unui pasaj care nu este limpede.
• Luca 16:9 este folosit de romano-catolici pentru susținerea indulgențelor.
• 1 Corinteni 15:29 menționează o practică obscură, necunoscută, folosită în Corint. Astăzi, mormonii folosesc acest pasaj pentru a-și ridica strămoșii răposați la un statut mai înalt în viața de apoi.
• 1 Ioan 5:16 – „păcatul de moarte” nu este vreodată definit. Nu poți construi o doctrină a „căderii” pe un astfel de pasaj.
5. Interpretați „spiritul” pasajului, nu neapărat „litera” sau sensul literal, în special când textul este în genul literar, predispus către figuri de stil și declarații nuanțate.
• Proverbe 22:6 – Cartea Proverbelor conține multe maxime în general, dar nu toate sunt promisiuni absolute. Nu fiecare copil va fi virtuos, dar cei mai mulți vor fi.
• Proverbele 15:1 – Nu fiecare cuvânt blând va alunga mânia, dar în cele mai multe cazuri o va face.
• 1 Corinteni 11:1-18 – În unele pasaje ale Noului Testament, interpretarea „literală” contrazice „spiritul” pasajului (conform 1 Corinteni 10:32,33).
6. Interpretați sprijinindu-vă pe Sfântul Duh, îngăduindu-i Acestuia să vă învețe.
Marcați A (adevărat) sau F (fals) pentru fiecare dintre cele ce urmează:
• Proverbe 3:5 – „Nu te bizui pe înțelepciunea ta” înseamnă să evităm a ne apropia de Biblie la un nivel analitic primar.
• Deoarece Biblia este „vie și activă”, interpretarea unui pasaj poate să fie diferită pentru persoane diferite.
• Dacă nu ne apropiem de cuvântul lui Dumnezeu cu o smerenie profundă pentru Dumnezeu și cu dorința de a cunoaște voința Sa pentru viețile noastre, deseori putem ajunge la o interpretare greșită.
• Dacă regulile interpretării dau un răspuns anume și Sfântul Duh arată altul, trebuie să alegem cea din urmă interpretare.
• Trebuie să ne rugăm, înainte de studiu, pentru ca Dumnezeu să ne facă capabili de a înțelege pasajul.
