Doctrina ungerii cu untdelemn sau cu ulei
Istoria Ungerii Bolnavilor – Sacramentul a luat formă de la vindecările lui Isus şi practicile primilor săi urmași. Acesta s-a dedus puternic din pasajul din Iacov 5:14-16: „Este vreunul printre voi bolnav? El să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, și (îl) vor unge cu untdelemn în numele Domnului, rugăciunea credinţei va mântui persoana bolnavă, şi Domnul îl va însănătoşi. Dacă el a făcut orice păcate, el va fi iertat.” (courtesy of www.resurrection-catholic.org)
Originile și dezvoltarea ungerii printre Menoniții din secolul nouăsprezece – de Mark R. Wenger. Ritualul ungerii cu untdelemn a bolnavilor pentru vindecare, bazat pe Iacov 5:14-16, în general nu a fost practicat printre Menoniţi până spre sfârşitul secolului nouăsprezecelea. Dovada documentară sugerează că Anabaptiştii timpurii s-au alăturat altor reformatori în respingerea ungerii aşa cum era practicată de Romano Catolici în secolul şaisprezecelea. Acest eseu conține o relatare reconstruită a felului cum ungerea cu untdelemn a celor bolnavi a prins rădăcină în comunitățile Menonite Nord Americane după anul 1870 pentru ca în final să fie inclusă ca una dintre cele șapte decrete oficiale ale bisericii. Mai departe, se va alcătui cazul că ungerea a fost adoptată în repertoarul ritualic Menonit fără a trăda valorile de lungă durată ale bisericii şi că ungerea a oferit bisericii un mijloc mai sigur, biblic de vindecare divină decât alte alternative suspecte. (courtesy of www.goshen.edu)
Ungerea – de George A. Barton, Kaufmann Kohler. Două cuvinte sunt folosite în Vechiul Testament pentru Ungere: cel dintâi indică folosirea unguentelor în îngrijirea personală, cel din urmă folosirea lor ca un ritual religios. Ca un mijloc de liniștire al pielii în căldura aprigă din climatul Palestinian, untdelemnul pare să fi fost aplicat pe părțile expuse ale trupului, în special la față (Psalmul 104:15); faptul că aceasta era o parte a îngrijirii personale zilnice poate fi dedus din Matei 6:17. Practica este mai veche decât David, și merge prin tot Vechiul Testament. (courtesy of www.jewishencyclopedia.com)
Ungerea bolnavilor – de Robert H. Brom. Ungerea bolnavilor este administrată pentru a aduce putere spirituală şi char fizică în timpul unei boli, în special aproape de timpul morții. Este cel mai probabil unul dintre ultimele sacramente pe care cineva le va primi. Un sacrament este un semn exterior întemeiat de Isus Cristos pentru a acorda har interior. În termeni mai simpli, acesta este un rit care este înfăptuit pentru a transmite harul lui Dumnezeu către primitor, prin puterea Duhului Sfânt. (courtesy of catholic.com)
Ungerea bolnavilor – Sacramentul Ungerii Bolnavilor, fosta Miruire Finală, a fost declarată un sacrament de Consiliul de la Trent în 1551. Consiliul a învățat că se face aluzie la sacrament în Marcu 6:13: „(Apostolii) scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau” și în special în Iacov 5:14-15:„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.” (courtesy of theologytable.com)
Rugăciunea şi ungerea cu untdelemn – O examinare a lui Iacov 5:13-15 – Există unele practici biblice care sunt în general reținute în creştinătatea modernă, fie prin ținerea la exemplul biblic şi precedent sau simplu datorită tradiției religioase. Aceasta este adevărat despre punerea mâinilor în ordinarea diaconală şi ministerială sau în rugăciune de grup pentru bolnavi (Faptele Apostolilor 6:1-6; 13:1-4). Nu este nici o comunicare a Duhului Sfânt ca exemplul Apostolic din acea eră (Faptele Apostolilor 8:14-17; 19:1-7), nici precum este presupus fie în Catolicism fie în Înalt Protestantism. (courtesy of www.sgbcsv.org)
Retratarea chestiunii ungerii celor bolnavi: unele probleme de azi – de Rev. Mark A. Pilon. În 1974, când am fost diacon în Texas, un preot din Fort Worth a venit la Seminarul Sfintei Treimi din Dallas pentru a vorbi diaconului clasei despre misiunea la bolnavi şi muribunzi. Îmi amintesc doar un lucru pe care el ni l-a spus în acea zi, pentru că aceasta mi-a indicat faptul că administrarea sacramentului ungerii bolnavilor o luase razna în unele cercuri. Aceasta a fost la doar câţiva ani după ce Papa Paul al 6-lea a promulgat constituţia apostolică revizuind Grija Pastorală a Bolnavilor şi felul cum acest sacrament urma să fie administrat. (courtesy of hprweb.com)
Doctrina Penticostală a vindecării prin credinţă şi Iacov 5:14-20 – de Kent Brandenburg. Untdelemnul din Iacov 5:14-20 este medicinal. Untdelemnul medicinal era foarte frecvent folosit în vremuri antice. În Iacov 5, de vreme ce „ungere” este un participiu dependent de imperativul „ei să se roage”, folosirea medicinei, deoarece untdelemnul este folosit aici ca un instrument medical, este cerută. Apărătorii Vindecării prin Credinţă şi Penticostalii care susțin că unul trebuie să urmeze procedura din Iacov 5:14-15 în vindecare, dar fie resping folosirea medicinei fie afirmă că folosirea ei este doar opțională, nu ascultă de Iacov 5. (courtesy of kentbrandenburg.blogspot.com)
Eliberarea ungerii – predică. Ca Penticostali noi vorbim deseori despre „ungere”. Ne rugăm pentru ungerea lui Dumnezeu asupra vieților noastre, misiunilor noastre, activităților noastre – peste toate. Noi recunoaștem că avem nevoie de puterea şi prezența Duhului Sfânt sau eforturile noastre sunt mai rău decât inutile. (courtesy of battlecreekchurch.com)
Ungerea cu untdelemn – predică. Adevărul dur este că Dumnezeu nu îi vindecă pe toţi, chiar atunci când ei vin pentru rugăciune şi ungere cu untdelemn. De ce? Noi nu știm. Unii sunt vindecați şi alții nu sunt vindecați. Şi poate că noi nu o să știm niciodată de ce. Dar noi trebuie totuşi să fim credincioși în orice situație ne-am putea găsi, şi să mergem la rege. (courtesy of lifeatcalvary.com)
