de Dwayne Hastings
NASHVILLE, Tenn. (BP)—Credeţi în cercetarea celulelor embrionare stem ca una care a făcut incursiuni fantastice în vindecarea bolilor precum boala Alzheimer?
Gândiţi-vă din nou, fie că ascultaţi pledoarii pro-avort, companii biotehnice sau oameni disperaţi după un mod de vindecare, aşa ne spune un grup de experţi în cadrul unui forum despre cercetarea celulelor embrionare stem din cadrul Universităţii Lipscomb din Nashville.
Forumul a fost organizat de către Institutul pentru cercetări al Comisiei pentru Etică baptistă şi libertăţi religioase, care asistă şi sfătuieşte Comisa pentru Etică şi Libertăţi religioase [ERLC] în echiparea baptiştilor şi altor oameni în arii ale eticii, moralităţii şi politice publice.
Era un timp în istoria Americii când traficul de fiinţe umane i-a făcut pe câţiva oameni foarte bogaţi. Un nou, urât comerţ de sclavi se iveşte la orizont prin care se va permite companiilor biotehnice să tragă mari foloase dacă va fi vreodată legalizată cercetarea embrionilor umani, declară Richard Land, preşedinte al ERLC.
Totul se reduce la bani, a spus Land. „Companiile biotehnice vor să aibă dreptul să modifice viaţa umană. Ei vor să poată clona fiinţa umană şi apoi, după câteva săptămâni de gestaţie să le poată omorî pentru a le culege celulele stem. Nu e cu nimic mai mult decât sacrificarea biotehnică a copilului. Nu am mai făcut acest lucru în ţara noastră de la abolirea sclaviei.”
„Vom ajunge să plătim femei pentru a le recolta celulele şi vom clona fiinţe umane pentru a le lua ţesutul fetal. Aceasta înseamnă transformarea vieţii umane. Ne degradează pe fiecare din noi, şi e un pas foarte periculos de întreprins”, a spus Land.
Legalizarea cercetării celulelor embrionare umane stem ar stabili –în lege—clase ale vieţii umane, spune Daniel Heimbach, profesor de etică creştină în cadrul Seminarului Teologic Baptist din Wake Forest, N.C.
„O asemenea politică va susţine că există o clasă a vieţii umane, în formă embrionică, pe care nu trebuie să o tratăm la acelaşi nivel, care nu are aceeaşi valoare că şi celelalte forme de viaţă umană, şi pe care putem alege dacă o păstrăm sau o sacrificăm”, a spus el. „E drept că ultima dată când am procedat aşa am avut probleme cu sclavia.”
Cel „mai mare principiu al fericirii” spune că sacrificiul a câtorva fiinţe umane va merita preţul dacă beneficiază de el un mare număr de oameni, ne spunea Steve Lemke, rector şi decan al facultăţii din cadrul Seminarului Teologic Baptist din New Orleans. „E un lucru periculos să pui preţ pe viaţa umană”, a mai spus el.
Dar spre final, Lemke a continuat, spunând că din legalizarea cercetării celulelor embrionare stem „cei care vor beneficia vor fi cei bogaţi”. „Terapia prin celule embrionare stem”, a spus el, „va fi un lux pe care doar cei bogaţi şi-l vor permite”.
C.Ben Mitchell a spus că legalizarea cercetării celulelor embrionare stem va aduce femeile cele mai sărace ale Americii în situaţia de a-şi vinde celulele „agentului de vânzări a celulelor stem”.
„Doar potenţialul de exploatare ar trebui să fie îndeajuns pentru a opri cercetarea în domeniul clonării embrionilor”, a spus Mitchell, profesor asociat de bioetică şi cultură contemporană în cadrul şcolii Trinity Evanghelical Divinity, din zona Chicago.
Celulele stem sunt celule nediferenţiate în embrioni, dar spre deosebire la adulţi au posibilitatea de a da creştere celulelor de tip special care alcătuiesc un organism. Problema cercetării celulelor embrionare stem şi-a găsit loc şi în campania prezidenţială din acest an, în modul cel mai evident atunci când fiul fostului preşedinte Ronald Regan a făcut din el un important subiect de dezbateri în cadrul convenţiei naţionale a democraţilor ce a avut loc la Boston.
„Discursul emoţional al lui Ron Reagan din cadrul Convenţiei naţionale democrate, ce pleda pentru a permite cercetarea asupra celulelor embrionice stem în vederea ajutării pacienţilor cu Alzheimer, aşa cum e şi tatăl său, fostul preşedinte, a fost construit pe informaţii insuficiente, inadecvate, incorecte şi imorale”, a spus Jerry Sutton, pastor al Bisericii Baptiste Two Rivers din Nashville.
„Dacă fiecare copil conceput este o persoană, atunci fiecare recoltare de celule este un act imoral de ucidere”, a spus Sutton, exprimându-şi grija că dezbaterile asupra cercetării celulelor embrionare stem sunt „o simplă încercare de a justifica pe mai departe nejustificabila industrie a avorturilor.”
„Trebuie să ne concentrăm asupra realităţii şi să depăşim exageratele şi sălbaticele pretenţii ale cercetării celulelor embrionare stem”, a insistat Heimbach.
În timp ce oamenii de ştiinţă au lucrat vreme de decenii cu celulele stem, doar în ultimii şase ani s-a descoperit modul de izolare şi creştere a celulelor embrionare stem care a stârnit în mod exploziv interesul, a explicat Barrett Duke, vicepreşedinte în cadrul ERLC pentru politica publică.
„Dar nu numai embrionii sunt sursa celulelor stem,” a spus Duke, subliniind că aceste celule apar în mod natural în cadrul corpului. „Oamenii de ştiinţă au fost foarte eficienţi în izolarea şi colectarea lor pentru terapii umane regenerative şi reparative”, a continuat el, notând de asemenea că celulele adulte stem sunt „mult mai controlabile decât celulele embrionare stem”.
Odată ce au fost izolate celulele stem spre sfârşitul anilor ’90, Mitchell ne spune cum cercetătorii au avut posibilitatea de a învăţa mai multe despre „aşa numitele celule precursoare” faţă de celelalte celule din corpul uman. „Aceste celule nu au fost încă determinate să creeze un alt tip specific de celule. Acestea sunt celule primordiale sau celulele stăpân din corp”, a explicat el.
„Speranţa noastră e ca prin cercetarea celulelor stem să putem să direcţionăm diferenţierea lor, pentru a crea tipurile de ţesut pe care le dorim. Sperăm ca prin folosirea celulelor stem să putem fi în stare să facem lucruri precum refacerea celulelor neurale, celulelor inimii sau celulelor insulare pancreatice pentru tratarea diabetului”, a mai spus Mitchell, recunoscând în acelaşi timp că „tehnologia pentru diferenţierea celulelor stem este încă într-un stagiu primitiv”.
„Cu toate acestea pretenţiile asupra superiorităţii celulelor embrionare stem faţă de celelalte tipuri de celule stem au fost enorm de exagerate”, a mai adăugat Mitchell, descriind aceste pretenţii drept „fără substanţă”.
„Nu există tratamente clinice pe oameni care să folosească celulele embrionare stem. Sunt câteva studii succesive pe animale, iar multe din aceste studii au avut rezultate înspăimântătoare”, a continuat el, spunând că 98% din cazurile cu mamifere au avut ca rezultat „deformări mortale”.
Încă mai există problema direcţionării celulelor stem astfel ca ele să creeze acel tip de ţesut pe care îl doresc cercetătorii, a mai spus Mitchell. Încercări de a determina celulele stem să genereze un anumit tip de celule a dus adeseori la apariţia de tumori, a mai adăugat el.
Cercetătorilor le lipseşte „experienţa ştiinţifică” pentru a direcţiona celulele în a face ceea ce vor ei la acel moment, a spus el. „Cu toate acestea se poate vedea un mare succes în unele domenii”, a continuat el.
În vreme ce nici o boală nu a fost tratată cu succes folosind celule embrionare stem, cel puţin 45 de boli au fost tratate folosind terapia cu celule adulte stem, a spus Mitchell. Celulele adulte stem sunt o „sursă morală acceptabilă”, a adăugat el făcând referire la site-ul www.stemcellresearch.org.
Cercetătorii au folosite de la adulţi celule din splină pentru a regenera celulele producătoare de insulină şi a vindeca diabetul pe şoareci. Celule neurale stem au fost folosite pentru refacerea structurală a creierului. Testări clinice sunt în desfăşurare în Statele Unite pentru tratamentul bolilor de inimă folosind celule stem din osul medular adult. Oamenii de ştiinţă au descoperit cum celulele stem din osul medular, expuse la o degradare a ţesutului ficatului, pot foarte uşor să se transforme în celule sănătoase ale ficatului, conform noilor cercetări făcute de Johns Hopkins Kimmel Cancer Center.
În ciuda faptului că cercetarea celulelor stem embrionare s-a dovedit până acum a fi fără roade, în căutarea sa după descoperiri medicale, Mitchell spune că oponenţii cercetării nu ar trebui să se bazeze pe această apărare: „Trebuie să avem un argument moral în cazul în care ştiinţa produce schimbări şi descoperă că se poate face mai mult cu celulele embrionare stem. Distrugerea embrionilor umani mai este încă, din punct de vedere moral, vrednică de dispreţ”.
Cercetarea celulelor embrionare stem presupune distrugerea embrionilor aflaţi în dezvoltare, spune Mitchell, şi nu e altceva decât canibalism al embrionilor umani pentru părţi ale acestor embrioni. „Să diseci membrii ai speciei noastre pentru aşa numitele scopuri terapeutice sau experimentale este o formă de barbarism pe care e imperios necesar să o evităm”, a insistat el.
Opinia publică va urmări orice legalizare a cercetării celulelor embrionare stem, a spus Heimbach.
„Marea majoritate a oamenilor din Statele Unite consideră că tot ce este legal este şi moral”, a spus Heimbach, descriind ceea ce este numit drept „efectul pedagogic al legii”. Legea are o influenţă asupra modului în care oamenii îşi privesc activitatea, a spus el, subliniind de ce aprobarea publică a cercetării embrionilor ar putea apărea foarte uşor în urma adoptării politicii publice care permite cercetarea celulelor embrionare stem.
„Ne asumăm riscul legitimării pornirilor vicioase”, spunea Heimbach, atunci când politica publică va permite recoltarea în scop experimental a celulelor umane embrionare stem. El a mai subliniat că motivul poate fi bun – vindecarea bolilor – dar a avertizat că odată ce o asemenea politică este sprijinită, va apărea o „explozie a presiunii politice pentru a permite tot mai multe cazuri de ucidere a unor vieţi nevinovate pentru alte aşa-numite motive bune”.
Heimbach a spus că politica publică care a permis experimentele pe embrioni ar putea stipula în lege ideea că participarea la concepţia unei fiinţe umane este echivalentă moral cu crearea vieţii umane.
Aceasta este o schimbare de poziţie dintre a fi „păzitor de încredere” în „deţinător al relaţiei”, a continuat el. Acest defectuos argument ar avea „un îngrozitor efect care va perverti modul în care oamenii tratează viaţa umană”. Dumnezeu singurul este creator, a mai adăugat el.
„Dacă deţii cu adevărat ceva, atunci poţi face cu el ce doreşti”, a spus Heimbach, inclusiv să acorzi permisiunea de a fi ucis.
Există pericolul ca unii să accepte un compromis între acei care doresc să vadă legalizarea completă a cercetării celulelor embrionare stem şi acei care vor să o controleze îndeaproape, aşa cum este cazul acum, a spus Heimbach. Această poziţie de compromis ar permite doar experimentele pe embrioni deja existenţi, rămaşi de la procedurile de fertilizare in-vitro, din cadrul clinicilor de fertilizare.
Acum sunt un număr de 400 000 de „embrioni rămaşi în plus” de la încercările de fertilizările in-vitro făcute în cadrul clinicilor de fertilizare de pe întinsul ţării, a spus Mitchell, dar sunt insuficiente ca număr şi calitate, chiar dacă cercetarea celulelor embrionare stem ar fi o activitate morală.
Heimbach a sugerat o ipoteză: Aceşti embrioni au fost lăsaţi să moară; haideţi să-i folosim în scopuri bune.
Problema acestei ipoteze este că, dacă unii, pentru diverse motive decid că un grup de oameni vor muri oricum, avem permisiunea morală de a le face rău, a-i ucide sau a face experimente pe aceste vieţi umane, a continuat Heimbach.
Dacă această idee este acceptată, a spus el, oamenii de ştiinţă vor putea justifica recoltarea de organe de la prizonierii care aşteaptă sentinţa la moarte sau în a face experimente pe oameni care sunt în faza terminală a bolii, doar pentru că societatea va avea un beneficiu public din asemenea activităţi, a explicat Heimbach.
„Aceasta este tocmai linia pe care o vom trece dacă politica publică acceptă compromisul care permite folosirea acestor resturi de embrioni”, e declarat el. „Trecerea liniei care permite experimente pe celulele embrionare stem şi care implică luarea de vieţi nevinovate, va corupe legea americană şi tonul moral al vieţii şi culturii americane într-un mod foarte periculos.”
