Catehism baptist scriptural, 1850
Henry Clay Fish, D.D.
LECȚIE – Scripturile.
Partea V – inspirația scripturilor
Î. ce înseamnă inspirație?
Suflare, influență supranaturală a Duhului lui Dumnezeu asupra minților scriitorilor, prin care puteau comunica voia divină.
Î. poate o carte fi originală șu autentică și totuși neinspirată?
Îmi dai un exemplu?
Î. poți spune ce înseamnă când se spune despre scriitorii scripturilor că sunt inspirați?
Că au fost călăuziți special și instruiți de Dumnezeu, în ce au spus sau scris.
Î. înseamnă aceasta că au fost tot timpul sub influența specială a lui Dumnezeu?
Nu, dar în acele timpuri comunicau voia lui Dumnezeu.
Î. știți că limbajul oamenilor răi sau al lui satan se găsește uneori n Biblie, aceasta înseamnă că este inspirat?
Nu, doar că oamenii sfinți au înregistrat sub influența Duhului.
Î. care sunt dovezile prin care știm că scripturile au fost influențate?
Natura adevărurilor comunicate era astfel încât părea învățată de Dumnezeu.
Î. poți menționa astfel de adevăruri și să arăți că nimeni neinspirat nu le putea ști sau înregistra?
Î. nu susțineau scriitorii scripturilor că sunt inspirați?
Da, 2 Sam. xxiii. 2. 2 Ier. i.4: Ezech. i:3;2 Cor. ii:13; Gal. i:10.
Î. care este mărturia lui Pavel pe această temă?
El declară că toate scripturile sunt inspirate de Dumnezeu. 2 Tim. iii:16.
Î. am dovedit deja că scriitorii scripturilor ersau cinstiți și vorbeau adevărul, nu puteau deci, intenționat, să afirme neadevărul. Puteau fi ei înșelați cu privire la inspirație?
Nu
Î. nu este mărturia lor o dovadă pozitivă a inspirației lor?
Este
Î. nu este păstrarea scripturilor remarcabilă, pentru atât de mult timp și în mijlocul atâtor eforturi de a o distruge, o dovadă că este de la Dumnezeu?
Este. Dacă NT ar fi fost distrus, aproape toate versetele, cu excepția a 7-11 versete, sr fi fost recuperate din scrierile controversate ale primelor cinci secole. Vezi Dovezi biblice, p. 101, și „Viața Dr. Campbell.”
Î. putem confirma stilul sublim și puritatea dctrinei?
Nu
Î. scriitorii Bibliei au trăit în secole diferite și locuri diferite; și totuși este un acord perfect între ei în cele scrise. Nu este aceasta o dovadă a inspirației?
Da
Î. mulți dintre ei au făcut minuni? Poți menționa câțiva?
Î. ce este o minune?
Un eveniment contrar cursului normal al lucrurilor, o deviere de la legile cunoscute ale naturii.
Î. poți da un exemplu de minune?
Î. ce dovedesc minunile?
Autoritatea divină a misiunii și învățăturilor cuiva.
Î. apostolii și profeții au făcut minuni, nu este aceasta echivalentul la mărturia lui Dumnezeu că doctrinele lor au origine divină?
Da.
Î. au prezis scriitorii Bibliei evenimente viitoare?
Da.
Î. s-au împlinit multe din aceste evenimente?
Da
Î. menționezi câteva din ele?
Î. nu este o altă dovadă a inspirației lor?
Î. efectele binecuvântate ale Bibliei asupra caracterului individual și național dovedesc că ea este cerească?
Da
Î. nu este conștiința credinciosului și convingerea sa interioară o dovadă a originii cerești?
Da.
LECȚIA II – Scripturile
Partea VI – Integritatea sau lipsa corupției Scripturii
Î. avem dovezi concluzive că Biblia a fost păstrată liberă de erori și alterări, deoarece acestea justifică mâna autorilor?
Da
Î. nu erau evreii foarte atenți în eforturile lor de a păstra manuscrisele VT în integritatea lor originală?
Erau.
Î. au fost atenți la transcriere?
Da, comparau transcrierile cu originalul și numerotau cuvintele și literele.
Î. care este mărturia lui Iosif cu privire la aceasta?
El afirmă că era o așa de mare venerare a evreilor față de scripturi, încât nimeni nu îndrăznea să adauge sau să ia ceva din ele sau să altereze ceva. Vezi Iosif contra Apion, b. 1, 8.
Î. știi că Hristos și profeții dinaintea Lui au adus multe acuzații serioase împotriva evreilor, dar nu alterarea scripturilor.
Da
Î. au făcut vreo aluzie cu privire la acest aspect?
Nu
Î. dacă ar fi fost vinovați de aceasta, ar fi trecut neobservat?
Nu
Î. sunt de acord diferite versiuni existente și manuscrise ale VT, cu privire la părțile esențiale?
Da. Există cam 1200.
Î. este de presupus că oamenii buni din timpul lui Hristos au acuzat evreii de așa ceva?
Nu
Î. este posibil să se fi făcut vreo alterare și să nu fi fost detectată de creștini sau evbrei, mai ales că acele copii au fost așa de numeroase și răspândite?
Nu
Î. nu sunt acestea dovezi satisfăcătoare ale purității și integrității VT? Da
Î. ce dovezi avem că avem NT așa cum a fost el scris inițial, fără modificare?
Multiplicarea copiilor în limbajul original, versiunile traducerilor și citirea publică și privată frecventă au făcut imposibil ca materialul să fie alterat.
Î. nu aveau creștinii de la început o reverență față de scripturi și un simț al vinovăției dacă adăugau sau luau ceva din ele?
Da.
Î. știi că din vechime au fost secte și partide între creștini, nu puteau încerca să schimbe acestea cuvântul lui Dumnezeu, ar fi fost observată o astfel de încercare ?
Da
Î. poți menționa alte dovezi ale purității scripturii?
Este un acord remarcabil între ele și citatele făcute de scriitorii din vechime.
Î. este un acord general al tuturor manuscriselor NT existente?
Da, așa de mare încât cel mai rău manuscris existent nu interpretează greșit nici un act de credință sau nu distruge nici un precept moral.
Î. enumeri în ordine dovezile pentru a sprijini integritatea și puritatea scripturilor sacre?
Întrebările anterioare.
Î. nu trebuie să fim mulțumitori că avem Cuvântul lui Dumnezeu original?
LECȚIA II – Scripturile
Partea VII – întregimea și excelența scripturilor
Î. am dovedit că scripturile sunt o revelație de la Dumnezeu. Sunt ele revelarea perfectă a voii lui Dumnezeu, pe care o va avea lumea vreodată?
Da, Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Gal. i. 8, 9. 2 Tes. ii. 2.
Î. conțin scripturile toate adevărurile necesare salvării noastre?
Da, din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. 2 Tim. iii. 15-17. 2 Pet. 1. 4.
Î. ce a spus Dumnezeu că va face celui care adaugă ceva la Cuvânt?
Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Apoc. xxii. 18. Deut. iv. 2. Prov. xxx. 6.
Î. dar celui ce va scoate ceva din Cuvânt?
Va lua partea lui din cartea vieții. Apoc. xxii. 9.
Î. la ce standard raportăm faptele și părerile noastre?
La lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” Isa. viii. 20. Ier. xxiii. 28.
Î. trebuie să învățăm și să practicăm ca și datorie creștină tot ce nu este în Cuvânt?
De geaba Mă cinstesc ei, învățând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” Mat. xv. 9. Col. ii. 8. Tit. i. 13, 14.
Q. ( 7) trebuie să prețuim scripturile ca având o mare valoare pentru noi?
Ele Sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; Sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Ps. xix. Io.
Î. la ce sunt scripturile profitabile?
Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, 2 Tim. iii. 16.
Î. cum trebuie să primim cuvântul lui Dumnezeu?
De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Evrei ii. 1. Luca viii. 18.
Î. pentru ce erau recomandați iudeii?
Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. Fapte xvii. 11. 2 Tes. ii. 10, I 1. I Pet. ii. 1, 2.
Î. sunt cei răi condamnați de cuvânt în ziua de apoi, pentru că nu au ascultat?
Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. Ioan xii. 48.
Î. nu trebuie scripturile date întregii omeniri dacă sunt așa de valoroase?
Î. crezi și practici cu toată inima adevărurile revelate în Cuvântul lui Dumnezeu?
LECȚIA III – Caracterul și atributele lui Dumnezeu
Partea 11 – Eternitatea și Imutabilitatea lui Dumnezeu
Î. a fost vreun timp în care Dumnezeu nu a existat?
Nu, Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu! Ps. xc. 2; cii. 12, 24; cxxxv. 13. Rom. i. 20. Apoc. i. 4.
Î. va înceta Dumnezeu să existe vreodată?
A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! I Tim. i. 17, Ier. x. 10. Ps. cii. 12, 27; cxxxv. 13. Iov. xxxvi. 26. Deut. xxxii. 4.
Î. este El necreat si auto existent sau depinde de altă ființă cu viața?
Este necreat și auto existent, este Eu sunt”, Iehova. Tatăl are viața în Sine. Deut, vi. 2. Ex. iii. 14. Ioan v. 26.
Î. se schimbă ca alte ființe?
Nu, Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb. Mal. iii. 6.
Î. vor fi schimbate planurile Lui și scopurile?
Nu, Dar Hotărârea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face. Iov xxiii. 13. Ps. xxxiii. I 1. Prov. xix. 21. Evrei vi. 17.
Î. ce trebuie să înțelegem prin expresiile din scriptură care spun că lui Dumnezeu îi pare rău, ca în Gen. vi. 6; Ex. xxxii. 14; Iona iii. 10.
este o schimbare în descoperirea externă a scopului său sau modul de tratare nu determinarea de fapt sau principiul.
Î. avem o bază să credem că Dumnezeu va schimba legile Lui prin care guvernează creaturile sau planul milei prin care salvează suflete?
orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. Iacov i. 17.
Î. ce efect are doctrina imutabilității lui Dumnezeu asupra minții credincioșilor?
Î. te poți bucura de adevărul că Dumnezeu nu se schimbă și nu se păoate schimba sau te temi?
LECȚIA III – Caracterul și atributele lui Dumnezeu
Partea IV –Omnipotența și Independența lui Dumnezeu
Î. ce este omnipotența?
Atotputernicia.
Î. declară Dumnezeu că are putere infinită?
Da, „Eu Sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Gen. xvii. 1. Iov xxvi. 14. Dan. iv. 35. Apoc. xix. 6.
Î. poți menționa un exemplu al puterii Lui?
Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! Ier. xxxii. 17; x. 12. Isa. xi. 26.
Î. nu susține și guvernează Dumnezeu toate lucrurile?
El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, Evrei i. 3. Apoc. xix. 6.
Î. nu necesită aceasta putere nelimitată?
Da.
Î. este mintea și trupul omului subiectul puterii și controlului lui Dumnezeu?
Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului pe care îl îndreaptă încotro vrea.
Prov. xxi. 1. Rom. ix. 21.legea naturii?
El acoperă cerul cu nori, pregătește ploaia pe pământ, face iarba să crească pe munți, formează lumina și creează întunericul. Ps. xivii. S. Isa. xiv. 7.
Î. nu este puterea Lui în fiecare eveniment, chiar în cele neimportante?
Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice Hotărâre vine de la Domnul. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Prov. xvi. 33. Mat. x. 29.
Î. nu este El independent de toate ființele, dacă are o astfel de putere?
nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică:„ Ce faci?” Efes. i. I 1. Dan. iv. 35,
Î. dacă Dumnezeu este perfect independent, de ce nu pot alte ființe din univers să fie așa?
Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Rom. xi. 36.
Î. este posibil ca noi sau vreun înger din cer să percepem puterea Lui și independența?
Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. Iov xxxvii. 23. Ps. cxiv. 3.
Î. dacă ești deplin în puterea lui Dumnezeu, ai motive de teamă sau bucurie?
LECȚIA III – Caracterul și atributele lui Dumnezeu
Partea V – dreptatea, adevărul și sfințenia lui Dumnezeu
Î. ce înseamnă dreptate?
Conformare practică la legea corectitudinii.
Î. este Dumnezeu drept în tot ce face?
Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea. Iov
xxxiv. 12. Deut. xxxii. 4. Neem. ix, 33. Ps. lxxxix. 14. Apoc. xv. 3.
Î. cere ceva de la creaturile Sale care nu ar trebui să ceară?
„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” Mic. vi. 8. Deut. x. 12.
Î. este Dumnezeu drept în răsplătirile Sale și în pedepse?
Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Mat. xvi. 27. 2 Cor. v. 10. Ps. ixii. 12. 2 Tess. i. 6.
Î. relația lui Dumnezeu cu oamenii pare întotdeauna a fi dreaptă?
Nu, răii uneori o duc bine, iar cei buni suferă. PS. ixxiii. 3-14.
Î. cum a rezolvat Asaf această problemă?
Am văzut sfârșitul lor. Ps.
Î. Scripturile îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu al adevărului și al dreptății?
Da, Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.” Deut. xxxii. 33 Rom. iii. 4.
Î. putem avea încredere că va împlini profețiile și promisiunile și amenințările?
Da, Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini? Num. xxiii. 19. Ps. lxxxix. 34. Prov. xi. 21; xix. 5. Mat. v. 18. Luca xvi. 17.
Î. Scripturile prezintă pe Dumnezeu ca sfânt?
Da, Dumnezeu este sfânt.” Ps. xcix. 9. Ex. xv. I 1. Lev. ix. 2. Iosua xxiv. 19. Isa. vi. 3. Rom. ix. 14. Evrei xii. 29.
Î. ne bucurăm de necurăție și ne-sfințire?
Nu, Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine. Ps. v. 4.
Î. care ar trebui să fie efectul practic al doctrinei dreptății lui Dumnezeu, a sfințeniei Lui asupra minților creștinilor? Dar a celor răi?
Î. Dacă nu ești împăcat cu Dumnezeu, trebuie să te alarmezi de aceste adevăruri?
LECȚIA III – Caracterul și atributele lui Dumnezeu
Partea VI – bunătatea și mila lui Dumnezeu
Î. îl prezintă scripturile pe Dumnezeu ca fiind bun?
Da, Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. I Ioan iv. 8, 16. Ps. cxix. 68. Neem. ix. 17. Mat. xix. 17.
Î. nu este aceasta vizibil din natură?
Da
Î. bunătatea perfectă este atribuită doar lui Dumnezeu?
Nimeni nu este bun, doar Dumnezeu. Mat. xix. 17.
Î. este El b un cu toate creaturile Lui?
Da, el satisface dorințele fiecărei creaturi vii și îndurările Lui sunt peste toate lucrările sale. Ps. exiv. 16. 9.
Î. este bunătatea lui Dumnezeu predispusă să înceteze?
Nu, bunătatea Lui este veșnică.” Ps. iii. 1.
Î. mila înseamnă facere de bine cuiva care nu merită, fără a spera răsplata, este Dumnezeu un Dumnezeu îndurător, ca și bun?
Da, Dumnezeu este încet la mânie și îndurător.” Ps. ciii. 8. Ex. xxxiv. 6, 7. Efes. ii. 4.
Î. merită omul binecuvântările lui Dumnezeu?
Eu Sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; Gen. xxxii. 10. Mat. viii. 8.
Î. primește totuși multe binecuvântări din mâna lui Dumnezeu?
Da, este încoronat cu bunătate și îndurare.
Î. nu dovedește aceasta că Dumnezeu este îndurător?
Î. faptul că trăim nu este o dovadă?
Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, Plângeri . iii. 22. 2 Pet. iii. 9.
Î. cum a arătat Dumnezeu mila față de oameni?
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. I Ioan iv. 9, 10; iii. 16. Rom. v. 8. Ioan iii. 16.
Î. este mila Lui veșnică și neschimbată?
Î. nu ar trebui să fim recunoscători și să-L lăudăm pentru mila și bunătatea Lui?
Dacă ar lăuda oamenii pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui. Psalm cvii. 8, xxxvi. 7-9. 1 Ioan iv. 19.
Î. cum ești afectat de caracterul divin?
LECȚIA V – omul
Partea II – căderea și coruperea universală
Î. am observat deja că Dumnezeu a făcut omul drept și l-a așezat în grădină și i-a poruncit să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. S-a supus omul?
Nu, Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. Gen. iii. 6.
Î. ce pedeapsă a pregătit Dumnezeu dacă mâncau din pomul interzis?
în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Gen. ii. 17
Î. ce înseamnă vei muri? Moartea trupului sau cea spirituală, sau ambele?
Î. aveau părinții noștri o așa relație cu posteritatea încât a implicat-o în consecințele păcatului?
De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. Rom. v. 12, 19.
Î. nu suntem responsabili noi pentru păcatele noastre?
Da
Î. ce ne învață Biblia cu privire la răutatea omenirii?
după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Rom. iii. 10-12, 23; Ecl. vii. 20.
Î. este corupția naturală? Sunt oamenii depravați în natura lor?
Da, este rău din copilărie.
Î. putem justifica răutatea copiilor altfel decât răul natural?
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Gen. vi. 5; Ps. xiv. 104; Rom. i. 20-32, viii. 7,8
Î. implică expresia depravare totală că toți oamenii sunt atât de răi cât pot fi?
Nu
Î. sunt oamenii la fel de răi?
Nu.
Î. au oamenii necredincioși calități?
Da.
Î. ce înseamnă atunci depravare totală?
Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, Ioan v. 42; Rom. viii. 7; Efes. ii. 1-3, 5.
Î. este fiecare necredincios sub pedeapsă?
Da, Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Ioan iii. 18; Rom. v 16.
Î. ești tu sub pedeapsă? Dacă da, care ar trebui să fie sentimentele tale?
LECȚIA VI
Partea III – ispășirea lui Hristos
Am văzut că în Hristos, natura divină a fost unită cu cea umană, de ce a fost necesară uniunea aceasta?
La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Filip. ii. 8.
Î. nu putea altă ființă să facă ispășire pentru salvarea păcătoșilor?
Numai Dumnezeu putea să o facă pentru că nu are păcat.
Î. nu putea Dumnezeu să salveze păcătoșii fără ispășire?
Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. Evrei-ix. 22.
Î. era Dumnezeu sincer dacă salva păcătoșii fără vărsare de sânge?
Iată că toate sufletele Sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Ezech. xviii. 4.
Î. dreptatea lui Dumnezeu stătea în calea iertării păcătoșilor?
Da, dreptatea cerea pedeapsa legii. Ual. iii. 10.
Î. ispășirea lui Hristos a îndepărtat necesitatea pedepsei vinei?
Da, pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Rom. iii. 26.
Î a îndurat Hristos acelașii fel și grad de suferințe din pedeapsa pregătită pentru păcătoși?
Nu, Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. I Pet. iii. 18; Heb. iv. IS.
Î. a suferit disperarea absolută pe care sufletele pierdute o au?
Nu, Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei xii. 2, 3.
Î. dacă nu a suferit aceeași pedeapsă identică pregătită pentru păcate, cum le poate lăsa Dumnezeu nepedepsite?
Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. Rom. x. 4; Ioan xii. 24; lsa. xlii. 21.
Î. ispășirea le-a dat salvarea conform cu scopul îndurător al lui Dumnezeu pentru oameni?
Da,
Î. a acoperit ispășirea mai mulți decât cei aleși?
Doar aleșii, salvează oamenii de păcate. Mat. i. 21.
Î. nu era suficientă ca valoare pentru salvarea omenirii întregi?
Ba da, Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Ioan iii. 17; Evrei ii. 9; Ioan i. 29; 2 Cor. v 14-20; I. Tim. ii. 6; 1 Ioan ii. 2.
Î. a suferit Hristos în natura umană sau în cea divină?
Divinitatea nu suferă, ni se spune că sufletul Lui a suferit. Mat. xxvi. 38. Isa. Iiii. 10.
Î. au fost grele suferințele lui Hristos?
Da, agonie, transpirație, picături de sânge, pe cruce a strigat Dumnezeul Meu pentru ce m-ai părăsit? Luca xxiii. 4; Mat. xxvii. 46.
Î. care ar trebui să fie efectul practic al acestei doctrine asupra fiecăruia care o aude?
Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. I Ioan iv. 19; Rom. v S.
Î. este datoria fiecăruia să creadă în Hristos ca Salvator?
Da, cine crede nu va fi pedepsit. Marcu xvi. 16.
Î. pedepasa celor care nu cred va fi mai mare decât ar fi fost dacă El nu murea?
Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Ioan iii. 19.
Î. ești interesat personal în ispășirea lui Hristos?
LECȚIA VII – alegerea
Î. ne învață scripturile că o parte din oameni a fost dată de către Tatăl, lui Hristos, în urma ispășirii făcute, care va fi salvată?
m făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Ioan xvii. 6.
Î. cum sunt numiți cei dați lui Hristos în scriptură?
Aleși, generația aleasă, preoție sfântă, națiune sfântă, Matei xxiv. 22; 1 Pet. ii. 9.
Î. a fost alegerea acestui popor veșnică?
Da, este numit scopul etern al lui Dumnezeu, ne-a ales de la întemeierea lumii. Efes. iii. I 1, i. 4; 2 Tim. i. 9.
Î. a fost o alegere personală?
Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Ioan xv. 19, xvii. 9.
Ce se spune ca dovadă că alegerea este personală, în legătură cu predicarea apostolilor în Antiohia?
Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut. Fapte xiii. 48.
Î. a prevăzut Dumnezeu supunerea și credința celor aleși și astfel i-a ales, pregătind terenul alegerii lor?
I Pet. i. 2; 2 Tes. ii. 13.
Î. au fost aleși pentru merite prevăzute dinainte de Dumnezeu?
ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, Efes. i. 5.
Î. de ce ales pe unii pentru salvare și alții i-a lăsat să piară?
Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!” Mat. xi. 26; Rom. ix. 15.
Î. doctrina alegerii trezește un duh de mândrie în aleși?
Nu, tot ce au, au primit, să se laude cu Domnul.. I Cor. iv. 7, i. 31.
Î. cei care continuă în păcate vor pieri și vor da vina pe Dumnezeu că nu i-a ales?
Nu, Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! Ioan. v. 40. Prov. i. 24-33. Isa. Iv. 1. Mat. xx. 15; xxiii. 37.
Î. dacă Dumnezeu nu descoperă cine sunt aleșii cum se vede că noi suntem între ei?
pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. și faptele bune. Fapte xx. 21; Tit. iii. 8.
Î. judecând după acest standard, ai vreun motiv să speri că ești obiectul alegerii? Dacă nu, nu ești îngrijorat?
LECȚIA VIII – Regenerarea și DS
Î. ce este regenerarea?
Nașterea din nou, nu din carne, ci din Dumnezeu. Ioan i. 13.
Î. oferă puteri noi sau facultăți trupului sau minții? Este o schimbare fizică sau morală?
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Gal. v. 22, 23.
Î. este regenerarea indispensabilă salvării?
Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Ioan iii. 3, 7.
Î. cărei puteri este atribuită regenerarea în scripturi?
Duhului, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru; Tit. iii. 6; Efes. ii. 8, 1 0; Ioan i. 13, iii. 6, vi. I 1.
Î. de ce este necesară o astfel de putere?
Inima fiilor oamenilor este rea, nu vin la Hristos să trăiască. Ecl. viii. I 1; Ioan v. 40; Rom. vii. 7.
Î. poate păcătosul să se scuze pentru lipsa de pocăință pe baza ideii că nu este înnoit de DS?
Nu, Dumnezeu îi poruncește să se pocăiască și să-L iubească și este mai vinovat că iubește păcatul mai mult ca pe Dumnezeu. Luca xix. 27. Ezech. xviii. 3 1; I Pet. i. 16.
Î. este inima înnoită de DS independent sau prin cuvânt?
El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui. Iacov i. 18; 1 Pet. i. 23; 1 Cor. iv. 15.
Î. sunt lucrările Lui suverane și misterioase?
Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” Ioan iii. 8.
Î. este dragostea sfântă o dovadă importantă a regenerării?
Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. I Ioan iv. 7, iii. 14.
Î. am văzut că regenerarea este efectuată de DS, nu este aceasta o dovadă că DS este divin?
născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Ioan i. 13; Tit. ii. 6.
Î. este DS numit Dumnezeu?
Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Fapte v. 3, 4; 1 Cor. iii. 16, 17.
Î. poți menționa alte dovezi ale divinității DS?
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Mat. iii. 16, xxvii. 19; 2 Cor. xiii. II, iii. 17, IS; I Cor. ii. 10; 2 Pet. i. 2.
Î. sunt atribuite atribuțiile lui Dumnezeu și DS?
cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată Evrei ix. 14; Ps. cxxxix. 7; Efes. ii. 18; 1 Cor. ii. 10, II; Rom. viii. II; Ps. cxliii. 10.
Î. suntem dependenți de DS pentru salvare?
Duhul trezește. Nu prin putere, ci prin Duhul Meu. Ioan iv. 6.3; Zech. iv. 6.
Î. în lumina acestor adevăruri, care trebuie să fie rugăciunea noastră?
Zidește în mine o inimă curată, pune în mine Duhul Tău cel Sfânt, nu lua Duhul Tău de la mine. Psalm li. 9, 10, II.
Î. dai dovadă de înnoirea DS?
LECȚIA IX – pocăința și convertirea
Î. am văzut că regenerarea este necesară salvării. Scripturile reprezintă pocăința ca fiind necesară?
El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”, dacă nu vă veți pocăi, veți pieri. Mat. iii. 2; Luca xiii. 3-, Fapte ii. 38, iii. 19, xvii. 30.
Î. sunt mai multe feluri de pocăință?
În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea. 2 Cor. vii. 10.
Î. poți menționa un caz de falsă pocăință?
Iuda. Mat. xxvii. 3-5.
Î. dar un caz de pocăință adevărată?
Iov. Ochiul meu Te-a văzut, mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în sac și cenușă. Iov xlii. 5, 6.
Î. pocăitul adevărat simte o durere adâncă față de păcat pentru că este greșit înaintea lui Dumnezeu, nu de frica pedepsei.?
Am păcătuit numai înaintea Ta. Psa. li. 4.
Î. urăște păcatul și iubește sfințirea?
Urăsc gândurile rele și căile false, a spus David. Iubesc legea Ta.” Psa. cxic. 113, 128.
Î. adevărata pocăință implică înnoirea inimii și dragostea față de Dumnezeu?
Cei care iubesc pe Domnul urăsc păcatul. Ps. xcvii. 10. Ier. xxxi. 19.
Î. cel care se pocăiește cu adevărat își mărturisește păcatele?
Da, nu este pocăință adevărată dacă nu mărturisește ca psalmistul. Ps. xxxii. 5; Ezra ix. 7,
10
Î. dacă greșește aproapelui, ce va face?
Mărturisire, sau ca Zacheu, dă înapoi ce a luat. Luca xix. S.
Î. trebuie să părăsească calea cea rea?
„Spălaţi-vă, deci, şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! lsa. i. 16, 17; Prov. xxviii. 13.
Î. schimbarea externă este numită convertire, este convertirea legată de pocăință, în scripturi?
Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, Fapte iii. 19.
Î. ce binecuvântări dă Dumnezeu celor care se pocăiesc și lasă păcatele?
Iartă, acceptă. Cel rău să-și părăsească calea și gândurile rele și să se întoarcă la Domnul, ca să aibă milă de el. Isa. lv. 7.
Î. când prin rgenerare și pocăință primim o natură nouă, ne primește Dumnezeu într-o relație nouă cu Sine?
Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” 2 Cor. vi. 18.
Î. este pocăința îndatotirea imediată a omului?
De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, Evrei iii. 7, 8.
Î. ești tu copil al Domnului prin Harul Lui sau ești copil al mâniei?
LECȚIA X – credința
Î. care este sensul credinței?
A crede sau a avea încredere în ce spune altul.
Î. am văzut că Isus Hristos este unicul Salvator al omului, este datoria omului să îl primească astfel și să se bazeze pe El pentru salvare?
Da. Credeți în Isus Hristos și veți fi salvați. Fapte xvi. 31.
Î. ce înseamnă a crede în Hristos sau a avea credință în El?
Să îl primești așa cum este dat în evanghelie. Ioan i. 12.
Î. pot oamenii crede în minunile Lui, că este Fiul lui Dumnezeu, adevărul doctrinelor Lui și totuși să nu aibă credința salvatoare?
Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau. Fapte viii. 13, 23.
Î. credința adevărată include inima și mintea?
Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”Fapte viii. 37; Rom. x. 10.
Î. ce este credința salvatoare?
Bazarea totală pe Hristos pentru salvare.
Î. scripturile pun mare importanță pe credință?
Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Fapte x. 43; Marcu xvi. 16.
Î. este această credință darul lui Dumnezeu?
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Efes. ii. 8; Evrei xii. 2.
Î. împrumută Dumnezeu vreun instrument de producere a credinței în inimă?
Adevărul. Credința vine prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu. Rom. x. 17,
Î. care sunt dovezile credinței adevărate?
I Pet. ii. 7; Ioan v. 7; Tit. iii. 8.
Î. este considerat credincios cel care nu trăiește în practicarea faptelor bune?
Nu, cum trupul fără duh e mort, credința fără fapte e moartă. Iacov ii. 26.
Î. nu este necredinciosul vinovat de păcat mai mare?
Este, mânia lui Dumnezeu este peste el. Ioan iii. 36.
Î. ești credincios sau mânia lui Dumnezeu este peste tine?
LECȚIA XI – Justificarea
Î. ce se înțelege prin justificare?
Absolvirea de păcat și acordarea neprihănirii după lege.
Î. afectează justificarea caracterul sau starea păcătosului?
Starea numai, nu și caracterul ca pocăința, credința, regenerarea.
Î. implică în sens evanghelic că persoana justificată nu suferă pedeapsa pentru că a ținut legea?
Căci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Rom. iii. 23.
Î. cere Dumnezeu supunere totală față de lege?
Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, Sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” Gal. iii. 10.
Î. nu a modificat Dumnezeu legea, în Hristos ca oamenii să poată fi justificați prin împlinirea ei?
Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Mat. v. 18.
Î. poate Dumnezeu să justifice pe cineva pe baza supunerii personale față de cerințele Lui?
Nu, Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Rom. iii. 20.
Î. dacă legea cere neprihănirea perfectă pentru justificare și legea nu poate fi schimbată și omul nu are această neprihănire a legii, cum poate un om să fie justificat?
Prin neprihănirea lui Hristos. şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Fil. iii. 9.
Ce înseamnă neprihănire a lui Hristos?
Supunerea Lui perfectă față de cerințele legii
Î: cum primește păcătosul această neprihănire, ca să fie justificat pe baza ei?
Un om e justificat prin credință nu prin faptele legii. Rom. ii. 28.
Î. care e tratamentul lui Dumnezeu pentru un păcătos care crede sincer în Hristos și cum îl privește?
Şi Sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Rom. iii. 24, iv. 5.
Î. este credinciosul obligat să țină legea lui Dumnezeu?
Da, ca regulă de viață. I Ioan v. 1; Tit. iii. 8; Iacov ii. 26, 1 Cor. ix. 25-27.
Î. justificarea încurajează nesupunerea față de lege?
Nu, Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. Rom. iii. 31; Iacov ii. 20.
Î. cei justificați vor fi condamnați vreodată?
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! Rom. viii. 34; Ioan v. 24.
Î. privilegii speciale conferă Dumnezeu peste cei justificați?
Avem pace cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Rom. v. 12.
Î. ești justificat sau ești încă sub pedeapsă?
LECȚIA XII – Sfințirea
Î. ce este sfințirea în scripturi?
Pus deoparte, pentru un scop sfânt. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o. Gen. ii. 3; Ioel i. 14; Ioann xvii. 19.
Î. Este acesta sensul comun?
Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Ioan xvii. 17; 1 Cor. vi. II; Evrei ix. 14.
Î. fără sfințire în sensul ultim, poate intra cineva în cer?
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Evrei xii. 14; Apoc. vii. 14.
Î. cere porunca lui Dumnezeu sfințire fiecărui om?
Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt. I Pet. i. 16; Iacov iv. 18.
Î. dorește orice credincios adevărat să fie liber de păcat?
Spală-mă de păcate, curățește-mă. Ps. li. 2; Rom. vii. 24.
Î. prin a cui influență este adusă sfințirea?
după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! I Pet. i. 2.
Î. este adevărul instrumental în sfințirea noastră?
Sfințește-i prin adevărul Tău. Ioan xvii. 17; Eph. v. 26; 1 Pet. i. 22.
Î. SUNT ÎNCERCĂRILE NOASTRE ?
DA, David a spus înainte de încercări mă rătăceam. Ps. cxix. 67.
Î. este afințirea o lucrarea progresivă?
Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Prov. iv. 18; 2 Cor. iii. 18, vi. 1; Efes. iv. 13, 14.
Î. este sufletul sfințit prin regenerare?
Regenerarea este începutul. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Fil. i. 6.
Î. este cineva perfect sfânt în această viață?
Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. I Ioan i. 8.
Î. care a fost mărturia lui Solomon cu privire la aceasta?
Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, Sunt curat de păcatul meu?” Prov. xx. 9; 1 Regi vii. 46. Ecl, vii. 20.
Î. care a fost experiența lui Pavel?
Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?.. Rom. vii. 19, 24; Gal. v. 17.
Î. de ce nu devin creștinii sfinți în viața aceasta?
În carnea mea nu este nimic bun. Evrei xii. 1; Rom. vii. 18.
Î. dacă nu atingem sfințirea perfectă în viața aceasta, ar trebui să nu mai facem efortul de a alunga fiecare păcat?
Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” 2 Cor. vii. 1; Fil. iii. 13, 14.
Î. a început sfințirea în tine?
LECȚIA XIII – perseverența sfinților
Î. ce înțelegi prin doctrina perseverenței sfinților?
O continuitate în facerea de bine. Căutarea slavei, nemuririi, până ajung la viața veșnică. Rom, ii. 7.
Cat?
Nu, ci cad în păcate accidentale ca David sau Petru. De 7 ori cad și se ridică. Prov. xxiv. 16; Ps. li. 3, 4; Mat. xxvi. 69-75.
Î. sugerează că un creștin poate păcătui fără pocăință și să fie salvat?
Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. Prov. xxviii. 13, 2 Cor. vii. 10.
Î. înseamnă că perseverează în sfințire fără efort propriu și folosirea constantă a harului?
Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Fil.ii. 12, 13.
Î. va fi salvat chiar dacă continuă sau nu în fapte bune?
Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; Rom. ii. 7; Mat. xxiv. 13.
Î. stabilesc scripturile public doctrina perseverenței sfinților?
Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult. Iov xvii, 9; Ps. xxxvii. 24; Ioan x. 28; Rom. viii. 28, 29.
Î. mai sunt pasaje cu această doctrină?
Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbdaI Cor. x. 13.
Î. putem presupune că Dumnezeu va începe lucrarea de sfințire în inimă și nu o termină?
Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Fil. i. 6.
Î. sunt credința și viața eternă reprezentate în scripturi ca fiind legate?
Cel ce crede în Fiul are viața veșnică. Ioan iii. 36, v. 24, x. 27.
Î. doctrina că un credincios adevărat poate pieri nu se contrazice cu legământul răscumpărării în care Tatăl a dat Fiului un popor care să fie salvat?
Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Ioan vi. 39.
Î. nu se contrazice și cu doctrina alegerii?
după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos” I Pet. i. 2; 1 Tes. v. 4.
Î. nu se contrazice și cu doctrina justificării?
Şi pe aceia pe care i-a Hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Rom. viii. 30-34.
Î. nu este opusă legământului lui Dumnezeu cu poporul?
Voi face un legământ veșnic cu ei, nu mă voi îndepărta de ei, le voi face bine, voi pune frica mea în inimile lor ca să nu plece de la Mine. Ier. xxxii. 40.
Nu este diferit de adevărul unei uniuni inseparabile cu Hristos a credinciosului?
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ioan xiv. 19, 20; Col. iii. 3, 4.
Î. este o obiecție la doctrina perseverenței sfinților, că sunt încurajați cu promisiuni și avertizați împotriva apostaziei?
Dumnezeu a poruncit mijloacele și finalul, aceste promisiuni, și avertismente sunt mijloacele prin care asigură finalul planificat de El și salvarea lor.
Î. unde a determinat Dumnezeu și a declarat siguranța unui eveniment și l-a făcut să depindă de o condiție?
Fapte xxvii. 22-32.
Î. afirmă Biblia că un credincios adevărat va apostazia va pierde cerul, s-a întâmplat?
Nu. Iuda a căzut, dar Hristos l-a numit diavol și spune că s-a dus la locul lui. vi. 70; Fapte i. 25.
Î. când cad învățătorii, ce concluzie tragem?
Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi Sunt dintre ai noştri. I Ioan ii. 19.
Î. ce efect are această doctrină a perseverenței asupra creștinilor?
Cine are această nădejde se curățește, cum El este curat. Ioan iii. 2, 3.
Î. cum privim un om asupra căruia are un efect contrar, făcându-l să neglijeze datoria creștină?
Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini Mat. vii. 16-18.
Î. dai dovadă că ești moștenitorul unei moșteniri nestricăcioase, nepătate și care nu piere?
