Catehismul lui Benjamin Keach (1677)
Î. 1. Cine este prima şi cea mai superioară fiinţă?
R. Dumnezeu este prima şi cea mai superioară fiinţă. (Isaia 44:6; Psalm 8:1; 97:9)
Î. 2. Care este scopul principal al omului?
R. Scopul principal al omului este să-l slăvească pe Dumnezeu şi să se bucure de el pentru totdeauna. (1 Cor. 10:31; Psalm 73:25-26)
Î. 3. De unde ştim că există un Dumnezeu?
R. Lumina din natura omului şi lucrările lui Dumnezeu, arată clar că există un Dumnezeu; doar Cuvântul şi Spiritul Său ni-l dezvăluie pe El pentru mântuirea noastră. (Rom. 1:18-20; Psalm 19:1,2; 2 Tim. 3:15; 1 Cor. 1:21-24; 1 Cor. 2:9,10)
Î. 4. Care este Cuvântul Domnului?
R. Scripturile Vechiului şi Noului Testament, date prin inspiraţie divină, sunt Cuvântul Domnului, singura regulă sigură pentru practică şi credinţă. (2 Petru 1:21; 2 Timotei 3:16,17; Isaia 8:20)
Î. 5. Cum ştim că Biblia este Cuvântul Domnului?
R. Biblia se evidenţiază ca fiind Cuvântul Domnului prin sanctitatea doctrinei sale, unitatea părţilor sale, puterea sa de a converti păcătoşii şi a lăuda sfinţii; doar Spiritul lui Dumnezeu, despre care avem dovadă şi cu Scripturile în inimi, poate să ne convingă pe deplin că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. (1 Cor. 2:6,7,13; Ps. 119:18, 129; Faptele Apostolilor 10:43, 26:22; Faptele Apostolilor 18:28; Evrei 4:12; Ps. 19:7-9; Rom. 15:4; Ioan 16:13,14; 1 Ioan 2:20-27; 2 Cor. 3:14-17)
Î. 6. Pot toţi oamenii să folosească Scripturile?
R. Oamenilor nu doar că li se permite, dar li se şi porunceşte şi sfătuieşte să citească, audă şi înţeleagă Scripturile. (Ioan 5:39; Luca 16:29; Faptele Apostolilor 8:28-30; 17:11)
Î. 7. Ce ne învaţă, în primul rând, Scripturile?
R. Scripturile ne învaţă, în primul rând, ce trebuie să ştie omul despre Dumnezeu şi ce datorie are el faţă de Dumnezeu. (2 Tim. 3:16,17; Ioan 20:31; Faptele Apostolilor 24:14; 1 Cor. 10:11; Ecles. 12:13)
Î. 8. Ce este Dumnezeu?
R. Dumnezeu este un Spirit, infinit, etern şi neschimbător în toată fiinţa, înţelepciunea, puterea, sfiinţenia, dreptatea, bunătatea şi adevărul Său. (Ioan 4:24; Ps. 147:5; Ps. 90:2; Iacov 1:17; Apoc. 4:8; Ps. 89:14; Exod. 34:6,7; 1 Tim. 1:17)
Î. 9. Există mai mulţi Dumnezei?
R. Există doar un singur Dumnezeu viu şi adevărat. (Deut. 6:4; Ieremia 10:10)
Î. 10. Câte persoane sunt în Divinitate?
R. Sunt trei persoane în Divinitate, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; iar aceştia trei sunt un Dumnezeu, acelaşi în esenţă, egali în putere şi slavă. (1 Cor. 8:6; Ioan 10:30; Ioan 14:9; Faptele Apostolilor 5:3,4; Matei 28:19; 2 Cor. 13:14)
Î. 11. Care sunt decretele lui Dumnezeu?
R. Decretele lui Dumnezeu sunt scopul Său etern, conform sfatului voinţei Sale, prin care pentru slava Sa, El a prezis tot ce va fi. (Efeseni 1:11; Rom. 11:36; Dan. 4:35)
Î. 12. Cum îşi îndeplineşte Dumnezeu decretele?
R. Dumnezeu îşi îndeplineştele decretele prin lucrări de creaţie şi înţelepciune. (Gen. 1:1; Apoc. 4:11; Matei 6:26; Faptele Apostolilor 14:17)
Î. 13. Ce este lucrarea de creaţie?
R. Lucrarea de creaţie este crearea toturor lucrurilor din nimic, de către Dumnezeu, prin puterea Cuvântului Său, în decursul a şase zile, toate fiind foarte bune. (Gen. 1:1; Evrei 11:3; Ex. 20:11; Gen. 1:31)
Î. 14. Cum l-a creat Dumnezeu pe om?
R. Dumnezeu l-a creat pe om bărbat şi femeie, după imaginea Sa, înţelept, drept şi sfânt, să domine celelalte creaturi. (Gen. 1:27; Col. 3:10; Efeseni 4:24; Gen. 1:28)
Î. 15. Ce sunt lucrările de înţelepciune ale lui Dumnezeu?
R. Lucrările de înţelepciune ale lui Dumnezeu sunt cele mai sfinte, înţelepte şi puternic conservatoare ale Sale, prin care conduce toate creaturile Sale şi toate acţiunile acestora. (Neh. 9:6; Col. 1:17; Evrei 1:3; Ps. 103:19; Matei 10:29,30)
Î. 16. Ce faptă importantă de înţelepciune a făcut Dumnezeu pentru om, în locul în care l-a creat?
R. Când Dumnezeu l-a creat pe om, El a făcut un pact al creaţiei cu acesta, în schimbul supunerii totale, interzicându-i să manânce din copacul cunoaşterii binelui şi răului, sub pedeapsa cu moartea. (Gen. 2:16,17; Gal. 3:12; Rom. 5:12)
Î. 17. Primii noştrii părinţi au trăit în continuare în locul în care au fost creaţi?
R. Primii noştri părinţi, fiind lăsaţi să facă ce vor, au decăzut din locul în care au fost creaţi, după ce au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. (Gen. 3:6; Ecles. 7:29; Rom. 5:12)
Î. 18. Ce este păcatul?
R. Păcatul este orice dorinţă sau transgresiune împotriva legii lui Dumnezeu. (1 Ioan 3:4; Rom. 5:13)
Î. 19. Care a fost păcatul pentru care primii noştri părinţi au decăzut din locul în care au fost creaţi?
R. Păcatul pentru care primii noştri părinţi au decăzut din locul în care au fost creaţi, a fost că au mâncat din fructul interzis. (Gen. 3:6,12,13)
Î. 20. Toată omenirea a decăzut odata cu prima transgresiune a lui Adam?
R. Pactul fiind făcut cu Adam, nu doar pentru el, ci şi pentru toţi urmaşii săi, toată omenirea, descendată direct din el, a păcătuit prin el, şi a decăzut împreună cu el în prima lui transgresiune. (1 Cor. 15:21,22; Rom. 5:12,18,19)
Î. 21. În ce loc a ajuns omenirea din pricina decăderii?
R. Decăderea a dus omenirea într-un loc al păcatului şi suferinţei. (Ps. 51:5; Rom. 5:18,19: Is. 64:6)
Î. 22. În ce constă păcatul locului în care a decăzut omul?
R. Păcatul locului în care a decăzut omul constă în vina primului păcat a lui Adam, dorinţa dreptăţii originale şi corupţiei întregii sale naturi, care este des cunoscut drept primul păcat, împreună cu toate transgresiunile curente care au precedat din el. (Rom. 5:19; 3:10; Efeseni 2:1; Is. 53:6; Ps. 51:5; Matei 15:19)
Î. 23. În ce constă suferinţa locului în care a decăzut omul?
R. Toată omenirea, care prin decăderea ei a pierdut legătura cu Dumnezeu, se află sub mânia şi blestemul său, şi este predispusă la toate suferinţele vieţii, la moarte, şi la suferinţele iadului pentru totdeauna. (Gen. 3:8,24; Efeseni 2:3; Gal. 3:10; Rom. 6:23; Matei 25:41-46; Ps. 9:17)
Î. 24. A lăsat Dumnezeu toată omenirea să piară într-un loc al păcatului şi al suferinţei?
R. Dumnezeu, din propria sa plăcere, din toată eternitatea, alegând un popor pentru viaţă veşnică, a făcut un legământ de bunăvoinţă. să-i scape din păcat şi suferinţă, şi să-i aducă într-un loc al salvării, printr-un Mântuitor. (Efeseni 1:3,4; 2 Tes. 2:13; Rom. 5:21; Faptele Apostolilor 13:8; Ieremia 31:33)
Î. 25. Cine este Mântuitorul ales de Dumnezeu?
R. Singurul Mântuitor ales de Dumnezeu este Domnul Isus Hristos, care, fiind Fiul etern al lui Dumnezeu, a devenit om, şi aşa a fost şi încă continuă să fie Dumnezeu şi om, două naturi diferite şi o singură persoană, pentru totdeauna. (Gal. 3:13;1 Tim. 2:5; Ioan 1:14; 1 Tim. 3:16; Rom. 9:5; Col. 2:9)
Î. 26. Cum a devenit Hristos, Fiul lui Dumnezeu, om?
R. Hristos, Fiul lui Dumnezeu a devenit om după ce şi-a luat un corp adevărat şi un suflet convenabil; fiind ascuns de Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria şi născut de aceasta, dar fără de păcat. (Evrei 2:14; Matei 26:38; Luca 2:52; Ioan 12:27; Luca 1:31,35; Evrei 4:15; 7:26)
Î. 27. Ce roluri are Hristos ca Mântuitor al nostru?
R. Hristos, ca Mântuitor al nostru, are rolurile de profet, preot şi rege, atât în umilinţă cât şi în înălţare. (Faptele Apostolilor 3:22; Evrei 5:6; Ps. 2:6)
Î. 28. Cum îndeplineşte Hristos rolul de profet?
R. Hristos îndeplineşte rolul de profet arătându-ne nouă, prin Cuvântul şi Spiritul său, voinţa lui Dumnezeu, pentru salvarea noastră. (Ioan 1:18; 14:26; 15:15)
Î. 29. Cum îndeplineşte Hristos rolul de preot?
R. Hristos îndeplineşte rolul de preot prin sacrificiul făcut pentru noi, pentru a satisface puterea divină, pentru a-l împăca pe Dumnezeu cu noi şi a face mijlocirea pentru noi. (1 Petru 2:24; Evrei 9:28; Efeseni 5:2; Evrei 2:17; 7:25; Rom. 8:34)
Î. 30. Cum îndeplineşte Hristos rolul de rege?
R. Hristos îndeplineşte rolul de rege prin a ne supune pe noi lui, prin a ne conduce şi a ne apăra şi prin reţinerea şi înfrângerea tuturor vrăjmaşilor săi şi ai noştri. (Ps. 110:3; Matei 2:6; 1 Cor. 15:25)
Î. 31. În ce a constat umilinţa lui Hristos?
R. Umilinţa lui Hristos contă în faptul că s-a născut într-o condiţie joasă, făcută în conformitate cu legea, îndurând suferinţele vieţii, mânia lui Dumnezeu şi blestemul morţii prin crucificare, înmormântarea şi continuarea sub puterea morţii pentru o vreme. (Luca 2:7; Gal. 4:4; Is. 53:3; Luca 22:44; Matei 27:46; Filipeni 2:8; Matei 12:40; Marcu 15:45,46)
Î. 32. În ce a constat înălţarea lui Hristos?
R. Înălţarea lui Hristos a constat în ridicarea Sa din morţi în a treia zi, înălţarea la cer, aşezarea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl şi în venirea să judece lumea în ultima zi. (1 Cor. 15:4; Faptele Apostolilor 1:11; Marcu 16:19; Faptele Apostolilor 17:31)
Î. 33. Cum suntem făcuţi părtaşi la mântuirea înfăptuită de Hristos?
R. Noi suntem făcuţi părtaşi la mântuirea înfăptuită de Hristos prin aplicarea ei asupra noastră de către Duhul Său Sfânt. (Ioan 3:5,6; Tit 3:5,6)
Î. 34. Cum ne aplică nouă Duhul Sfânt mântuirea înfăptuită de Hristos?
R. Duhul Sfânt ne aplică nouă mântuirea înfăptuită de Hristos, prin credinţă, astfel unindu-ne cu Hristos spre chemarea noastră reală. (Efeseni 2:8; 3:17)
Î. 35. Ce este chemarea reală?
R. Chemarea reală este lucrarea Duhul Sfânt, prin care ne convinge de păcatele şi suferinţele noastre, luminându-ne minţile prin cunoştiinţele despre Hristos, reformându-ne voinţa, convingându-ne şi permiţându-ne să îl primim pe Isus Hristos, oferit nouă în Evanghelie. (2 Tim. 1:9; Ioan 16:8-11; Faptele Apostolilor 2:37; 26:18; Ezechiel 36:26; Ioan 6:44,45; 1 Cor. 12:3)
Î. 36. De ce beneficiază, în această viaţă, cei care sunt chemaţi în mod efectiv?
R. Cei care sunt chemaţi în mod efectiv, iau parte în această viaţă la justificare, adopţie, sanctificare şi alte căteva beneficii care în această viaţă fie îi acompaniază, fie derivă din ele. (Rom. 8:30; Gal. 3:26; 1 Cor. 6:11; Rom. 8:31,32; Efeseni 1:5; 1 Cor. 1:30)
Î. 37. Ce este justificarea?
R. Justificarea este o acţiune de bunăvoinţă a lui Dumnezeu, prin care El ne iartă de păcate şi ne acceptă neprihăniţi înaintea sa, doar prin dreptatea lui Hristos dată nouă şi primiţi doar prin credinţă. (Rom. 3:24; Efeseni 1:7; 2 Cor. 5:21; Rom. 5:19; Filipeni 3:9; Gal. 2:16)
Î. 38. Ce este adopţia?
R. Adopţia este o acţiune de bunăvoinţă a lui Dumnezeu, prin care suntem primiţi printre fiii lui Dumnezeu şi beneficiem de toate privilegile acestora. (1 Ioan 3:1; Ioan 1:12; Rom. 8:16,17)
Î. 39. Ce este sanctificarea?
R. Sanctificarea este o lucrare de bunăvoinţă a lui Dumnezeu, prin care suntem refăcuţi după imaginea lui Dumnezeu, fiind tot mai mult posibil să murim din păcat, ca să trăim în dreptate. (2 Tes. 2:13; Efeseni 4:23,24; Rom. 6:11)
Î. 40. Care sunt beneficiile ce acompaniază sau derivă, în această viaţă, din justificare, adopţie şi sanctificare?
R. Beneficiile care acompaniază sau derivă, în această viaţă, din justificare, adopţie şi sanctificare, sunt asigurarea dragostei lui Dumnezeu, liniştirea conştiinţei, bucuria prin Duhul Sfânt, creşterea în bunăvoinţă şi perseverenţa de acum până la sfârşit. (Rom. 5:1-5; 14:17; Prov. 4:18; 1 Petru 1:5;1 Ioan 5:13)
Î. 41. Ce beneficii primesc credincioşii de la Hristos, la moarte?
R. Sufletele credincioşilor, la moarte, sunt făcute perfecte în sfinţenie şi trec imediat în slavă, iar trupurile lor, fiind încă unite cu Hristos, se odihnesc îm morminte până la înviere. (Evrei 12:23; Filipeni 1:23; 2 Cor. 5:8; Luca 23:43; 1 Tes 4:14; Is. 57:2; Job 19:26)
Î. 42. Ce beneficii primesc credincioşii de la Hristos, la înviere?
R. La înviere, credincioşii sunt ridicaţi în slavă, sunt recunoscuţi şi achitaţi în ziua judecăţii şi sunt binecuvântaţi pentru plăcerea lui Dumnezeu, pentru totdeauna. (Filipeni 3:20,21; 1 Cor. 15:42,43; Matei 10:32; 1 Ioan 3:2; 1 Tes. 4:17)
Î. 43. Ce li se va întâmpla păcătoşilor la moarte?
R. La moarte, sufletele păcătoşilor vor fi aruncate în chinurile iadului, iar trupurile lor vor rămâne în morminte până la înviere şi judecata de apoi. (Luca 16:22-24; Ps. 49:14)
Î. 44. Ce li se va întâmpla păcătoşilor în ziua judecăţii?
R. În ziua judecăţii, trupurile păcătoşilor vor fi ridicate din morminte şi, împreună cu sufletele lor, vor fi condamnate la chinuri inimaginabile împreună cu diavolul şi îngerii săi, pentru totdeauna. (Dan. 12:2; Ioan 5:28,29; 2 Tes. 1:9; Matei 25:41)
Î. 45. Care este datoria omului, cerută de Dumnezeu?
R. Datoria cerută de Dumnezeu omului este supunere faţă de voinţa sa dezvăluită. (Mica 6:8; Ecles. 12:13; Ps. 119:4; Luca 10:26-28)
Î. 46. Ce regulă de supunere i-a arătat Dumnezeu la început omului?
R. Regula de supunere pe care Dumnezeu i-a arătat-o la început omului a fost legea morală. (Rom. 2:14,15; 5:13,14)
Î. 47. Unde este complet înţeleasă legea morală?
R. Legea morală este complet înţeleasă în cele zece porunci. (Deut. 10:4; Matei 19:17)
Î. 48. Care este ideea de bază a celor zece porunci?
R. Ideea de bază a celor Zece Porunci este să-l iubim pe Dumnezeu, din toată inima, din tot sufletul, cu toată puterea, şi cu toată mintea; şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine. (Matei 22:36-40; Marcu 12:28-33)
Î. 49. Care este introducerea la cele zece porunci?
R. Introducerea la cele zece porunci constă în aceste cuvinte: “Eu sunt Dumnezeul tău ce te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei” (Exod 20:2)
Î. 50. Ce ne învaţă introducerea celor zece porunci?
R. Introducerea celor zece porunci ne învaţă că deoarece Dumnezeu este Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, noi trebuie să îi respectăm toate poruncile. (Deut 11:1)
Î. 51. Care este prima poruncă?
R. Prima poruncă este: “Să nu ai alţi dumnezei înafară de mine”. (Exod 20:3)
Î. 52. Ce ne cere prima poruncă?
R. Prima poruncă ne cere să îl cunoaştem şi acceptăm pe Dumnezeu ca fiind singurul nostru Dumnezeu adevărat şi să-l slăvim cum se cuvine (Joshua 24:15; 1 Cron. 28:9; Deut. 26:17; Ps. 29:2; Matei 4:10)
Î. 53. Ce interzice prima poruncă?
R. Prima poruncă ne interzice negarea, sau neslăvirea adevăratului Dumnezeu, ca fiind Dumnezeul nostru, şi să dăruim acea slăvire altuia, care nu este decât a Sa. (Joshua 24:27; Rom. 1:20,21; Ps. 14:1; Rom. 1:25)
Î. 54. Ce reprezintă cuvintele “înafară de mine”, din prima poruncă?
R. Aceste cuvinte, din prima poruncă, ne învaţă că Dumnezeu, care vede tot, observă acest lucru şi este foarte supărat pe păcatul de a avea un alt Dumnezeu. (Deut.30:17,18; Ps. 44:20,21; Ps. 90:8)
Î. 55. Care este a doua poruncă?
R. A doua poruncă este: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau care sunt adânc în pământ, sau care se află în apa de sub pământ; să nu te închini la ele sau să le slujeşti, căci Eu Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor până asupra copiilor din a treia şi a patra generaţie a celor ce Mă urăsc, însă arăt dragoste neclintită celor ce Mă iubesc şi respectă Poruncile Mele”. (Exod 20:4-6)
Î. 56. Ce ne cere a doua poruncă?
R. A doua poruncă ne cere acceptarea, observarea şi păstrarea purităţii tuturor lucrurilor, aşa cum le-a lăsat Dumnezeu prin cuvântul său. (Deut. 32:46; Matei 28:20; Deut. 12:32)
Î. 57. Ce interzice a doua poruncă?
R. A doua poruncă interzice închinarea la alte imagini ale lui Dumnezeu, sau la orice altceva ce el nu a spus. (Rom. 1:22,23; Deut. 4:15,16; Matei 15:9; Col. 2:18)
Î. 58. Care sunt argumentele celei de-a doua porunci?
R. Argumentele celei de-a doua porunci sunt, stăpânirea lui Dumnezeu asupra noastră, proprietatea lui în noi, şi dorinţa pe care o are să ne închinăm lui. (Ps. 45:11; Ex. 34:14; 1 Cor. 10:22)
Î. 59. Care este a treia poruncă?
R. A treia poruncă este: “Să nu iei numele Domnului în deşert, căci Domnul nu-i va ţine nevinovaţi pe cei care o fac”. (Exod 20:7)
Î. 60. Ce ne cere a treia poruncă?
R. A treia poruncă ne cere folosirea smerită a numelui lui Dumnezeu, titlurilor, atribuţiile, poruncile, cuvântului şi lucrările sale. (Ps.29:2; Deut. 32:1-4; Deut.28:58,59; Ps.111:9; Matei 6:9, Ecles. 5:1; Ps. 138:2, Job 36:24; Apoc. 15:3,4; Apoc. 4:8)
Î. 61. Ce interzice a treia poruncă?
R. A treia poruncă ne interzice orice profanare şi abuz adus la adresa lui Dumnezeu. (Malachi 1:6,7; Lev. 20:3;19:12; Matei 5:34-37; Isa. 52:5)
Î. 62. Care sunt argumentele celei de-a treia porunci?
R. Argumentele celei de-a treia porunci sunt: oricine încalcă această poruncă poate scăpa de pedeapsa omului, însă Dumnezeu nu-i va lăsa să scape de pedeapsa sa cea dreaptă. (Deut. 28:58,59; Malachi 2:2)
Î. 63. Care este a patra poruncă?
R. A patra poruncă este: “Aminteşte-ţi de ziua de odihnă, ca să o sfinţeşti. Şase zile să munceşti şi să-ţi faci toate treburile,dar a şaptea zi este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău. În ea să nu faci nici o lucrare, tu, fiul tău sau fiica ta, robul sau roaba ta, turma ta, sau străinul care este în casa ta, căci în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi tot ce este în ele, şi s-a odihnit în a şaptea zi. De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua de odihna şi a sfinţit-o”. (Exod 20:8-11)
Î. 64. Ce cere a patra poruncă?
R. A patra poruncă ne cere să păstrăm sfântă o zi întreagă din şapte, ziua de odihnă, pentru a-l cinsti pe Dumnezeu. (Lev. 19:30; Deut. 5:12)
Î. 65. Care zi din cele şapte a hotărât Dumnezeu să fie Ziua de Odihnă?
R. Înainte de învierea lui Hristos, Dumnezeu a hotărât ca a şaptea zi a săptămânii să fie Ziua de Odihnă; prima zi a săptămânii, începând de atunci, avea să fie până la sfârşitul lumii, aceasta fiind Ziua de Odihnă Creştină. (Gen. 2:3; Ioan 20:19; Faptele Apostolilor 20:7; 1 Cor. 16:1,2; Apoc. 1:10)
Î. 66. Cum trebuie respectată Ziua de Odihnă?
R. Ziua de Odihnă trebuie respectată prin a te odihni toată ziua respectivă, chiar şi de la orice slujbă şi recreaţii ce le faci în celelalte zile; şi să-ţi petreci tot timpul împlinind voia lui Dumnezeu în particular şi în public, cu excepţia cazului în care este atât de mult încât va fi luat drept o lucrare de necesitate şi milă. (Lev. 23:3; Isa. 58:13,14; Isa. 66:23; Matei 12:11,12)
Î. 67. Ce interzice a patra poruncă?
R. A patra poruncă interzice omiterea sau neatenţia asupra datoriei necesare, şi profanarea zilei prin lenevire, sau păcătuirea prin gânduri, cuvinte sau lucrări greşite, la adresa treburilor şi recreerilor. (Ezechiel 22:26; 23:38; Ieremia 17:21; Nemia 13:15,17; Faptele Apostolilor 20:7)
Î. 68. Care sunt argumentele celei de-a patra porunci?
R. Argumentele celei de-a patra porunci sunt: Dumnezeu ne dă voie să folosim şase zile ale săptămânii pentru treburile noastre, iar celei de-a şaptea zi îi dă o însuşire mai specială, sfinţiind-o ca fiind o Zi de Odihnă. (Exod 34:21; 31:16,17; Gen. 2:2,3)
Î. 69. Care este a cincea poruncă?
R. A cincea poruncă este: “Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, astfel zilele tale vor fi lungi pe pământul dăruit de Dumnezeu ţie”. (Exod 20:12)
Î. 70. Ce ne cere a cincea poruncă?
R. A cincea poruncă ne cere să respectăm onoarea şi să ne facem datoria faţă de cei din jurul nostru, fiecare după poziţia pe care o ocupă ca superiori, inferiori sau egali. (Lev. 19:32; 1 Petru 2:17; Rom. 13:1; Efeseni 5:21,22; Efeseni 6:1,5,9; Col. 3:19-22; Rom. 12:10)
Î. 71. Ce interzice a cincea poruncă?
R. A cincea poruncă ne interzice să neglijăm sau să facem ceva împotriva datoriei pe o avem fiecare pentru diferite locuri şi relaţii. (Prov. 30:17; Rom. 13:7,8)
Î. 72. Care este argumentul celei de-a cincea porunci?
R. Argumentul celei de-a cincea porunci este promisiunea unei vieţi lungi şi prospere (atât timp cât este în slujba lui Dumnezeu, şi pentru binele său) pentru toţi cei care respectă această poruncă. (Efeseni 6:2,3; Prov. 4:3-6; 6:20-22)
Î. 73. Care este a şasea poruncă?
R. A şasea poruncă este: “Să nu ucizi”. (Exod 20:13)
Î. 74. Ce ne cere a şasea poruncă?
R. A şasea poruncă ne cere să depunem tot efortul pentru a proteja viaţa noastră şi vieţile altora. (Efeseni 5:29,30; Ps. 82:3,4; Prov. 24:11,12; Act 16:28)
Î. 75. Ce interzice a şasea poruncă?
R. A şasea poruncă ne interzice să ne luăm propria viaţă sau viaţa aproapelui nostru fără motiv sau din orice alt motiv. (Gen. 4:10,11; 9:6; Matei 5:21-26)
Î. 76. Care este a şaptea poruncă?
R. A şaptea poruncă este: “Să nu preacurveşti”. (Exod 20:14)
Î. 77. Ce ne cere a şaptea poruncă?
R. A şaptea poruncă ne cere conservarea cinstei noastre şi a aproapelui nostru, în inimă, vorbă şi comportament. (1 Cor. 6:18; 7:2; 2 Tim. 2:22; Matei 5:28; 1 Petru 3:2)
Î. 78. Ce interzice a şaptea poruncă?
R. A şaptea poruncă interzice toate gândurile, cuvintele şi acţiunile desfrânate. (Matei 5:28-32; Job 31:1; Efeseni 5:3,4; Rom. 13:13; Col. 4:6)
Î. 79. Care este a opta poruncă?
R. A opta poruncă este: “Să nu furi”. (Exod 20:15)
Î. 80. Ce ne cere a opta poruncă?
R. A opta poruncă ne cere să ne mărim averea noastră şi a altora pe căi legale. (Prov. 27:23; Lev. 25:35; Deut. 15:10; 22:14)
Î. 81. Ce interzice a opta poruncă?
R. A opta poruncă interzice orice faptă ilegală asupra averii sau proprietăţilor noastre sau ale aproapelui nostru. (1 Tim. 5:8; Prov. 28:19; 23:20,21; Efeseni 4:28)
Î. 82. Care este a noua poruncă?
R. A noua poruncă este: “Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”. (Exod 20:16)
Î. 83. Ce ne cere a noua poruncă?
R. A noua poruncă ne cere să menţinem şi promovăm adevărul între oameni, şi al aproapelui nostru, în special când depunem mărturie. (Zaharia 8:16; Faptele Apostolilor 25:10; Ecles. 7:1; 3 Ioan 12; Prov. 14:5,25)
Î. 84. Ce interzice a noua poruncă?
R. A noua poruncă ne interzice să schimbăm adevărul sub orice formă, atât în numele nostru cât şi în cel al aproapelui nostru. (Efeseni 4:25; Ps. 15:3; 2 Cor. 8:20,21)
Î. 85. Care este a zecea poruncă?
R. A zecea poruncă este: “Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău”. (Exod 20:17)
Î. 86. Ce ne cere a zecea poruncă?
R. A zecea poruncă ne cere o mulţumire deplină cu starea noastră materială, cu un sentiment drept şi caritabil faţă de aproapele nostru şi tot ce este al lui. (Evrei 13:5;1 Tim. 6:6; Rom. 12:15; 1 Cor. 13:4-7; Lev. 19:18)
Î. 87. Ce interzice a zecea poruncă?
R. A zecea poruncă ne interzice orice nemulţumiri legate de starea noastră materială, invidia sau lăcomia asupra bunurilor aproapelui, şi orice alte gânduri şi afecţiuni pentru orice este al său. (1 Cor. 10:10; Iacov 5:9; Gal. 5:26; Col. 3:5)
Î. 88. Este vreun om capabil să respecte toate poruncile lui Dumnezeu?
R. Nici un om normal, dupa decădere, nu a fost vreodată în viaţa aceasta capabil să respecte poruncile lui Dumnezeu, acesta încălcându-le zilnic prin gând, cuvânt sau faptă. (Ecles. 7:20; Gen. 6:5; Gen. 8:21; 1 Ioan 1:8; Iacov 3:8; Iacov 3:2; Rom. 3:23)
Î. 89. Care este atunci scopul legii, de la decădere încoace?
R. Scopul legii, de la decădere încoace, este să arate clar dreptatea lui Dumnezeu, pentru ca oamenii Săi să-i ştie voinţa asupra vieţilor lor, iar nelegiuiţii, să fie osândiţi pentru păcatul lor, să fie opriţi şi aduşi la Hristos pentru salvare. (Ps. 19:7-11; Rom. 3:20,31; 7:7; 12:2; Tit 2:12-14; Gal. 3:22,24; 1 Tim. 1:8)
Î. 90. Sunt toate transgresiunile legii la fel de atroce?
R. Unele păcate, prin diverite motive şi în funcţie de gravitate, sunt mai atroce decât altele, în ochii lui Dumnezeu. (Ezechiel 8:13; Ioan 19:11; 1 Ioan 5:16)
Î. 91. Ce merită fiecare păcat?
R. Fiecare păcat merită mânia şi blestemul lui Dumnezeu, atât în viaţa aceasta cât şi în cea de apoi. (Eph.5:6; Gal. 3:10; Prov. 3:33; Ps. 11:6; Apoc. 21:8)
Î. 92. Ce vrea Dumnezeu ca noi să facem pentru a scăpa de mânia şi blestemul său, abătute asupra noastră din pricina păcatului?
R. Pentru a scăpa de mânia şi blestemul lui Dumnezeu, abătute asupra noastră din pricina păcatului, Dumnezeu vrea ca noi să avem încredere în Isus Hristos, pocăinţă pe viaţă, prin utilizarea tuturor mijloacelor posibile prin care Hristos ne comunică beneficiile pocăinţei. (Faptele Apostolilor 20:21; Faptele Apostolilor 16:30,31; 17:30)
Î. 93. Ce este credinţa în Isus Hristos?
R. Credinţa în Isus Hristos este un har de salvare, prin care îl primim şi ne vom lăsa îndrumaţi doar de el pentru mântuire, la fel cum ne este oferit în Evanghelie. (Evrei 10:39; Ioan 1:12; Filipeni 3-9; Gal. 2:15,16)
Î. 94. Ce este pocăinţa pentru viaţă?
R. Pocăinţa pentru viaţă este un har de salvare, prin care un păcătos, dându-şi seama de păcatele sale, apreciind mila lui Dumnezeu prin Hristos, având regret şi ură faţă de păcatul său, se întoarce spre Dumnezeu, cu scopul de a asculta de acesta. (Faptele Apostolilor 2:37; Ioel 2:13; Ieremia 31:18,19: 2 Cor. 7:10,11; Rom. 6:18)
Î. 95. Prin ce mijloace exterioare ne comunică Hristos beneficiile salvării?
R. Mijloacele exterioare şi obişnuite prin care Hristos ne comunică beneficiile salvării sunt decretele sale, în special Cuvântul, Botezul, Împărtăşania şi Rugăciunea; toate acestea fiind necesare pentru salvare. (Rom. 10:17; Iacov 1:18; 1 Cor. 3:5; Faptele Apostolilor 14:1; 2:41,42)
Î. 96. Ce rol are Cuvântul pentru salvare?
R. Duhul lui Dumnezeu citeşte, dar în special predică Cuvântul, un mod util de a-i convinge şi converti pe păcătoşi, refăcându-i prin sfinţenie şi mângâiere prin credinţă întru salvare. (Ps. 119:11,18; 1 Tes. 1:6; 1 Petru 2:1,2; Rom. 1:16; Ps. 19:7)
Î. 97. Cum poate fi cuvântul citit şi auzit astfel încât să ajute la salvare?
R. Pentru ca cuvântul să fie util la salvare, trebuie să asistăm cu stăruinţă, pregătire, şi rugăciune; să o primim cu credinţă şi dragoste, să o aşezăm în inimile noastre, şi să o aplicăm în viaţa noastră. (Prov. 8:34; 1 Petru 2:1,2; 1 Tim. 4:13; Evrei 2:1,3; Evrei 4:2; 2 Tes. 2:10; Ps. 119:11; Iacov 1:21,25)
Î. 98. Cum pot fi Botezul şi Împărtăşania utile pentru salvare?
R. Botezul şi Împărtăşania devin elemente utile pentru salvare, nu prin vreo virtute pe care o au, sau pe care o are cel ce le practică, ci prin binecuvântarea lor de către Hristos, şi prin lucrarea Duhului în aceia ce au credinţă şi le acceptă. (1 Petru 3:21; 1 Cor. 3:6,7; 1 Cor. 12:13)
Î. 99. Prin ce diferă Botezul şi Împărtăşania faţă de celelalte decrete ale lui Dumnezeu?
R. Botezul şi Împărtăşania diferă faţă de celelalte decrete ale lui Dumnezeu prin faptul că au fost special instituite de Hristos să reprezinte şi aplice, credincioşilor, beneficiile noii legături prin semne vizibile şi exterioare. (Matei 28:19; Faptele Apostolilor 22:16; Matei 26:26-28; Rom. 6:4)
Î. 100. Ce este Botezul?
R. Botezul este un decret sfânt, prin care spălarea cu apă, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, semnifică unirea noastră cu Hristos şi însuşirea beneficiilor legământului de bunăvoinţă, şi angajamentul nostru cu Dumnezeu. (Matei 28:19; Rom. 6:3-5; Col. 2:12; Gal. 3:27)
Î. 101. Cui îi trebuie oferit Botezul?
R. Botezul trebuie oferit tuturor celor care se căiesc cu adevărat în faţa lui Dumnezeu, dând dovadă de credinţă şi ascultare Domnului Isus Hristos şi nimănui altcuiva. (Faptele Apostolilor 2:38; Matei 3:6; Marcu 16:16; Faptele Apostolilor 8:12,36; Faptele Apostolilor 10:47,48)
Î. 102. Pot şi copiii fi botezaţi la fel ca un credincios?
R. Copiii care sunt şi ei credincioşi nu pot fi botezaţi, deoarece nu există nici o poruncă sau exemplu despre acest lucru in sfintele scripturi, sau anumite consecinţe despre botezarea lor.
Î. 103. Cum se realizează cu adevărat Botezul?
R. Botezul se realizează cu adevărat prin scufundarea sau imersiunea trupului persoanei în apă, în numele Tatălui, Fiului şi al Sfântului Duh. (Matei 3:16; Ioan 3:23; Faptele Apostolilor 8:38,39)
Î. 104. Care este datoria celor ce primesc Botezul?
R. Datoria celor ce primesc botezul este de a se dărui (a se alătura) unei anumite biserici a lui Isus Hristos, vizibile şi ordonată, şi să respecte toate poruncile şi decretele lui Dumnezeu la perfecţie. (Faptele Apostolilor 2:46,47; Faptele Apostolilor 9:26; 1 Petru 2:5; Evrei 10:25; Rom. 16:5)
Î. 105. Ce este biserica vizibilă?
R. Biserica vizibilă este societatea organizată a credincioşilor, de toate vârstele şi din toate locurile, unde Evanghelia este predicată cu adevărat, iar decretele Botezului şi Împărtăşaniei sunt utilizate corect. (Faptele Apostolilor 2:42; 20:7; Faptele Apostolilor 7:38; Efeseni 4:11,12)
Î. 106. Ce este biserica invizibilă?
R. Biserica invizibilă este numărul total al tuturor credincioşilor care au fost, sunt şi vor fi vreodată adunaţi sub Hristos. (Efeseni 1:10; 1:22,23; Ioan 10:16; 11:52)
Î. 107. Ce este Împărtăşania?
R. Împărtăşania este un decret din Noul Testament, creat de Isus Hristos; prin care dacă dai şi primeşti pâine şi vin, potrivit specificaţiilor sale, moartea sa a avut rost, iar cei ce primesc sunt vrednici, nu într-o maniere corporală, ci prin credinţă, ei fiind făcuţi părtaşi la trupul şi sângele său, cu toate beneficiile acestora, pentru hrană sufletească şi creştere în cinste. (1 Cor. 11:23-26; 10:16)
Î. 108. Ce este necesar să facă cei ce primesc Împărtăşania?
R. Ei trebuie să ia parte la Împărtăşanie cu demnitate (corespunzătoare), ca ei înşişi să-şi examineze îndeaproape cunoştiinţele lor pentru a desluşi trupul Domnului, de credinţa lor pentru a se hrăni cu el, de pocăinţă, dragoste, şi o nouă ascultare, ca nu cumva să fie nedemni şi să mănânce şi să bea după cum au hotărât ei înşişi. (1 Cor. 11:27-31; 1 Cor. 5:8; 2 Cor. 13:5)
Î. 109. Ce este Rugăciunea?
R. Rugăciunea este o jertfă prin care ne exprimăm dorinţele, aceasta fiind adusă lui Dumnezeu, pentru lucruri acceptabile voinţei sale, în numele lui Hristos, prin confesarea păcatelor noastre şi acceptarea bucuroasă a milei sale. (1 Ioan 5:14; 1 Ioan 1:9; Filipeni 4:6; Ps. 10:17; 145:19; Ioan 14:13,14)
Î. 110. Ce regulă a făcut Dumnezeu legat de rugăciunile noastre?
R. Tot cuvântul Domnului este folosit pentru a ne ghida în rugăciunea noastră; dar regula principală a ghidării este rugăciunea pe care Hristos le-a împărtăşit-o apostolilor săi, cunoscută sub numele de Tatăl nostru. (Matei 6:9-13; 2 Tim. 3:16,17)
Î. 111. Ce ne învaţă începutul rugăciunii Tatăl Nostru?
R. Începutul rugăciunii Tatăl nostru, care este: “Tatăl nostru care eşti in ceruri”, ne învaţă să ne apropiem de Dumnezeu cu tot respectul şi încrederea, ca nişte copii unui tată, pregătit sa ne ajute; şi că trebuie să ne rugăm împreună cu şi pentru alţii. (Matei 6:9; Luca 11:13; Rom. 8:15; Faptele Apostolilor 12:5; 1 Tim. 2:1-3)
Î. 112. Pentru ce ne rugăm în prima petiţie?
R. În prima petiţie, care este: “Sfinţească-se numele Tău”, ne rugăm ca Dumnezeu să ne lase pe noi şi pe alţii să-l lăudăm şi să-l facem cunoscut, pentru ca el să folosească toate aceste lucruri întru gloria sa. (Matei 6:9; Ps. 67:1-3; Rom. 11:36; Apoc. 4:11)
Î. 113. Pentru ce ne rugăm în a doua petiţie?
R. În a doua petiţie, care este: “Vie împărăţia Ta”, ne rugăm ca îmărăţia satanei să fie distrusă, împărăţia bunăvoinţei să avanseze, iar noi şi alţii să fim aduşi în ea şi păstraţi acolo, această împărăţie a slavei fiind grăbită. (Matei 6:10; Ps. 68:1-18; Rom. 10:1; 2 Tes. 3:1; Matei 9:37,38; Apoc. 22:20)
Î. 114. Pentru ce ne rugăm în a treia petiţie?
R. În a treia petiţie, care este: “Facă-se voia Ta. Precum în cer aşa şi pre Pământ”, ne rugăm ca Dumnezeu, prin bunăvoinţa sa, ne va face capabili şi dispuşi să cunoaştem, asculta şi închina în faţa voinţei sale din toate lucrurile, la fel cum îngerii fac în ceruri.
Î. 115. Pentru ce ne rugăm în a patra petiţie?
R. În a patra petiţie, care este: “Pâinea noastra cea de toate zilele. Dă-ne-o nouă astăzi”, ne rugăm ca prin darul lui Dumnezeu să primim o parte din lucrurile bune din această viaţă şi să ne bucurăm de binecuvântarea Sa, prin ele. (Matei 6:11; Prov. 30:8,9; 1 Tim. 6:6-8; 4:4,5)
Î. 116. Pentru ce ne rugăm în a cincea petiţie?
R. În a cincea petiţie, care este: “Şi ne iartă nouă greşalele noastre. Precum şi noi iertăm greşiţilor noştrii”, ne rugăm ca Dumnezeu, de dragul lui Hristos, ne va ierta toate păcatele; lucru care suntem orecum încurajaţi sa cerem, deoarece din pricina bunăvoinţei sale noi putem să iertăm din inimă pe alţii. (Matei 6:12; Ps. 51:1,3,7; Marcu 11:25; Matei 18:35)
Î. 117. Pentru ce ne rugăm în a şasea petiţie?
R. În a şasea petiţie, care este: “Şi nu ne duce pre noi în ispită; Ci ne izbăveşte de cel rău”, ne rugăm ca Dumnezeu fie să ne ferească de păcat, ori să ne susţină şi să ne ajute să facem faţă atunci când suntem ispitiţi. (Matei 6:13; 26:41; Ps. 19:13; 1 Cor. 10:13; Ioan 17:15)
Î. 118. Ce ne învaţă sfârşitul rugăciunii Tatăl nostru?
R. Sfârşitul rugăciunii Tatăl nostru, care este: “Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea. Amin”, ne învaţă că trebuie să fim încurajaţi, pentru a ne ruga, doar de Dumnezeu, şi să-l slăvim prin rugăciunile noastre, atribuind împărăţie, putere şi slavă Lui. Şi pentru a ne mărturisi dorinţa şi a ne asigura că va fi ascultată, spunem AMIN. (Matei 6:13; Dan. 9:18,19; 1 Cron. 29:11-13; 1 Cor. 14:16; Filipeni 4:6; Apoc. 22:20)
