Mărturisirile Baptiştilor Americani
Declaraţia de Credinţă şi Mesaj Baptist, 1925
a
Convenţiei Baptiste de Sud
Raport al Comitetului
despre
Credinţa şi Mesajul Baptist după cum este prezentat şi adoptat de către
Convenţia Baptistă de Sud în Sesiunea 1925, Memphis, Tennessee
Din transcrierile din 15 mai:
M.A. Phillips, Louisiana, a oferit următoarea rezoluţie, care în regim de suspendare a regulilor, a fost adoptată; “Întrucât o acţiune a Convenţiei de ieri, despre Declaraţia de Credinţă şi Mesaj Baptist este interpretată de unii ca fiind o susţinere a Evoluţiei,
Prin urmare, acest lucru este rezolvat astfel:
1. Că o astfel de interpretare este o interpretare greşită.
2. Nici un paragraf, propoziţie sau cuvânt, în Declaraţia noastră de Credinţă şi Mesaj nu poate fi cu adevărat citată ca fiind o susţinere a Evoluţiei.
La propunerea lui M.A. Phillips, Louisiana, Consiliul Şcolii Duminicale a fost instruit pentru a imprima o Declaraţie de Credinţă şi Mesaj Baptist şi rezoluţia de mai sus, şi să trimită copii ale acesteia prin poştă la fiecare pastor din Convenţie.
Prezentat pentru Convenţia Baptistă de Sud, în şedinţă la Memphis, Tennessee, în 14 mai 1925:
Comitetul dumneavoastră solicită respectuos să prezinte un raport, după cum urmează:
Comisia dumneavoastră recunoaşte că ei au fost numiţi “să ia în considerare oportunitatea de a emite o altă Declaraţie de Credinţă şi Mesaj Baptist, precum şi să prezinte un raport la următoarea Convenţie.”
În conformitate cu instrucţiunile din Convenţie, precum şi în luarea în considerare a situaţiei generale confesionale, comitetul dumneavoastră a decis să recomande Mărturisirea de Credinţă de la New Hampshire, revizuită în anumite puncte, precum şi cu unele articole adiţionale crescând din nevoile actuale, în vederea aprobării de către Convenţie, în cazul în care o Declaraţie de Credinţă şi Mesaj Baptist este considerată necesară în acest moment.
Prezenta ocazie pentru o reafirmare a fundamentelor creştine este prevalenţa naturalismului în predarea modernă şi în predicare religiei. Creştinismul este supranatural în originea şi istoria sa. Noi repudiem orice teorie a religiei, care neagă elementele supranaturale ale credinţei noastre.
Ca introductiv la articole doctrinare, vă recomandăm adoptarea de către Convenţie a următoarei declaraţii a concepţiei istorice Baptiste cu privire la natura şi funcţia confesiunilor de credinţă în viaţa noastră religioasă şi confesională, crezând că anumite astfel de declaraţii vor clarifica atmosfera şi vor scoate unele cauze de neînţelegeri, tulburare, şi teamă. Baptiştii aprobă şi difuzează mărturisiri de credinţă, cu înţelegerile următoare, şi anume:
(1) Că acestea constituie un consens de opinie a unor corpuri Baptiste, mici sau mari, pentru tipul de pregătire generală şi de orientare a poporului nostru, şi a altora cu privire la aceste articole al credinţei creştine, care sunt cel mai sigur susţinute printre noi. Ele nu sunt menite să adauge ceva la condiţiile simple de mântuire revelate în Noul Testament, şi anume, pocăinţa faţă de Dumnezeu, şi credinţa în Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn.
(2) Că noi nu le privim ca declaraţii complete ale credinţei noastre, sau ca având vre-o calitatea de finalitate sau de infailibilitate. Ca şi în trecut, la fel şi în viitor, Baptiştii ar trebui să deţină ei înşişi libertatea de a revizui declaraţiile lor de credinţă după poate li se pare lor înţelept şi util în orice moment.
(3) Că orice grupuri de Baptişti, mari sau mici, au dreptul inerent să elaboreze pentru ele însele şi să publice în lume o mărturisire a credinţei lor, ori de câte ori acestea pot crede că este de dorit să se facă acest lucru.
(4) Că unica autoritate pentru credinţă şi practică între Baptişti sunt Scripturile din Vechiul şi Noul Testament. Confesiunile sunt doar ghiduri de interpretare, care nu au nicio autoritate asupra conştiinţei.
(5) Că acestea sunt declaraţii de convingeri religioase ce provin din Scripturi, şi nu pentru a fi utilizate pentru a împiedica libertatea de gândire sau de investigaţie în alte domenii ale vieţii.
1. SCRIPTURILE
Credem că Sfânta Biblie a fost scrisă de oameni inspiraţi de Dumnezeu, şi este o comoară perfectă de instruire cerească, că ea îl are pe Dumnezeu ca autor al său, mântuirea ca finalitate a acesteia, şi adevărul, fără nici un amestec de eroare, pentru subiectul acesteia; că dezvăluie principiile prin care Dumnezeu ne va judeca pe noi; şi, prin urmare, este şi va rămâne până la sfârşitul lumii, centrul real al uniunii creştine, şi standardul suprem prin care toate comportamentele umane, crezurile şi opiniile religioase ar trebui să fie încercate.
2. DUMNEZEU
Există unul şi numai unul Dumnezeu viu şi adevărat, o fiinţă spirituală inteligentă şi personală, fiind Creatorul, Păstrătorul şi Conducătorul universului, infinit în sfinţenie şi în toate celelalte perfecţiuni, cărui noi îi datorăm cea mai mare dragoste, respect şi ascultare. El este revelat nouă ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, fiecare cu atribute personale distincte, dar fără divizare a naturii, esenţei sau fiinţei.
3. CĂDEREA OMULUI
Omul a fost creat de actul special al lui Dumnezeu, aşa cum este înregistrat în Geneza. “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; de gen masculin şi feminin El i-a creat.” (Gen 1:27) “Si Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu.” (Geneza 2:7) El a fost creat într-o stare de sfinţenie în conformitate cu legea Făcătorului său, dar prin ispitirea lui de către Satan, el a încălcat porunca lui Dumnezeu şi a căzut din sfinţenia şi dreptatea lui iniţială; şi drept consecinţă, posteritatea lui moşteneşte o natură coruptă şi este în slavie faţă de păcat, şi sunt sub condamnare, şi de îndată ce ei sunt capabili de acţiuni morale, devin călcători ai legii în fapt.
4. CALEA MÂNTUIRII
Mântuirea păcătoşilor este în întregime prin har, prin slujbe de mijlocire a Fiului lui Dumnezeu, care prin Duhul Sfânt a fost născut din Fecioara Maria şi a luat asupra lui natura noastră, dar fără păcat; a onorat legea divină prin supunerea lui personale şi a făcut ispăşire pentru păcatele noastre, prin moartea lui. Fiind înviat din morţi, el este acum întronat în cer, şi, unind în persoana lui cele mai gingaşe simpatii cu perfecţiunile divine, el este în fiecare mod calificat să fie un plin de compasiune şi atot-suficient Mântuitor.
5. JUSTIFICAREA
Justificarea este îndurătoarea şi deplina achitare a lui Dumnezeu pe principii de dreptate a tuturor păcătoşilor care cred în Hristos. Aceasta binecuvântare este dăruită, nu în considerare a oricăror lucrări de dreptate pe care le-am făcut, ci prin răscumpărarea care este în şi prin Isus Hristos. Aceasta ne aduce în starea cea mai multe binecuvântată pace şi favoare cu Dumnezeu, şi asigură fiecare altă binecuvântare necesară.
6. GRATUITATEA MÂNTUIRII
Binecuvântările mântuirii sunt gratuite pentru toţi prin Evanghelie. Este de datoria tuturor de a le accepta prin credinţă pocăită şi ascultătoare. Nimic nu împiedică salvarea celui mai mare păcătos, cu excepţia refuzului său voluntar de a-l accepta pe Isus Hristos ca profesor, Mântuitor şi Domn.
7. REGENERAREA
Regenerarea sau naşterea din nou este o schimbare a inimii lucrate de Duhul Sfânt, prin care noi devenim părtaşi al naturii divine şi o dispoziţie sfântă este dată, care conduce spre iubirea şi practica dreptăţii. Aceasta este o lucrare a harului gratuit al lui Dumnezeu condiţionat de credinţa în Hristos şi a fost făcută vădită prin roada pe care o aducem mai departe spre slava lui Dumnezeu.
8. POCAINŢA ŞI CREDINŢA
Noi credem că pocăinţă şi credinţa sunt datorii sacre şi, de asemenea, haruri inseparabile, lucrate în sufletele noastre de către Duhul regenerant al lui Dumnezeu; Prin acestea fiind profund convinşi de vina noastră, mânie, şi de neputinţă, şi de modul de mântuire prin Hristos, ne întoarcem spre Dumnezeu cu căinţă neprefăcută, mărturisire, şi implorare pentru milă; în acelaşi timp, primind din toată inima pe Domnul Isus Hristos ca Profetul, Preotul şi Regele nostru, şi bazându-se numai pe El ca fiind singura şi atot-suficient Mântuitor.
9. SCOPUL LUI DUMNEZEU PRIN HAR
Alegerea este scopul milostiv al lui Dumnezeu, în funcţie de care el regenerează, sfinţeşte şi salvează păcătoşi. Este perfect compatibilă cu liberul arbitru al omului, şi cuprinde toate mijloacele în legătură cu scopul acesteia. Aceasta este cea mai glorioasă arătare a bunătăţii suverane a lui Dumnezeu, şi este infinit de înţeleaptă, sfântă şi de neschimbat. Ea exclude lăudăroşia şi promovează umilinţa. Ea încurajează folosirea de mijloace, în cel mai înalt grad.
10. SFINŢIREA
Sfinţirea este procesul prin care cei regeneraţi ating în mod treptat perfecţiunea morală şi spirituală prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt care locuieşte în inimile lor. Ea continuă în toată viaţa pământească, şi se realizează prin utilizarea tuturor mijloacelor obişnuite de har, şi în principal prin Cuvântul lui Dumnezeu.
11. PERSEVERENŢA
Toate credincioşii reali îndură până la sfârşit. Continuitatea lor în a fae bine este marca prin care ei se disting de simplii profesanţi. O providenţă specială are grijă de ei, şi ei sunt păstraţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuire.
12. O BISERICĂ EVANGHELICĂ
O biserică a lui Hristos este o congregaţie de credincioşi botezaţi, asociaţi prin legământ în credinţa şi părtăşia Evangheliei; păzind rânduielile lui Hristos, guvernată de legile Lui, şi exercitând darurile, drepturile şi privilegiile investite în ei prin cuvântul Lui, şi care caută să răspândească Evanghelia până la marginile pământului. Slujbaşii săi Scripturali sunt episcopii sau bătrânii şi diaconii.
13. BOTEZUL ŞI CINA DOMNULUI
Botezul creştin este imersiunea unui credincios în apă, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Actul este un simbol al credinţei noastre într-un Mântuitor răstignit, îngropat şi înviat. Este o condiţie esenţială pentru privilegiile unei relaţii cu biserică şi faţă de Cina Domnului, în care membrii bisericii, prin folosirea pâinii şi vinului, comemorează dragostea până la moarte a lui Hristos.
14. ZIUA DOMNULUI
Prima zi a săptămânii este ziua Domnului. Aceasta este o instituţie creştină pentru respectare regulată. Acesta comemorează învierea lui Cristos din morţi, şi ar trebui să fie utilizată în exerciţii de închinare şi devotament spiritual, atât publice, cât şi private, precum şi prin abţinerea de la distracţii lumeşti, şi de odihnă faţă de muncile seculare, doar lucrările de necesitate şi mila fiind exceptate.
15. CEI DREPŢI ŞI CEI RĂI
Există o diferenţă radicală şi esenţială între drepţi şi răi. Cei care sunt justificaţi doar prin numele Domnului Isus Hristos şi sunt sfinţiţi prin Duhul Sfânt sunt cu adevărat neprihăniţi în ochii Lui. Cei care continuă în nepocăinţă şi necredinţă sunt cei răi şi sunt sub condamnare, în ochii Lui. Această distincţie între cei drepţi şi cei răi se menţine în şi după moarte, şi va fi evidenţiată la judecată atunci când răsplătirile finale şi veşnice sunt făcute pentru toţi oamenii.
16. ÎNVIEREA
Scripturile învaţă în mod clar că Isus a înviat din morţi. Mormântul Lui a fost golit de conţinutul acestuia. El a apărut în faţa ucenicilor Săi după învierea Lui, în multe manifestări convingătoare. El se află acum în trupul Său glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Va fi o înviere a drepţilor şi răilor. Trupurile de cei drepţi vor fi conforme cu corpul spiritual glorios al lui Isus.
17. ÎNTOARCEREA DOMNULUI
Noul Testament ne învaţă în multe locuri întoarcerea personală şi vizibilă a lui Isus pe acest pământ. “Acest Isus, care este înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”. Timpul venirii Lui nu este dezvăluit. “Despre acea zi şi oră nimeni nu ştie, nu, nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu.” (Matei 24:36) Este de datoria tuturor credincioşilor să trăiască fiind gata pentru venirea lui şi veghind în fapte bune pentru a face evident pentru toţi oamenii realitatea şi puterea lor de speranţă în Hristos.
18. LIBERTATEA RELIGIOASĂ
Numai Dumnezeu este Domnul conştiinţei, şi El a lăsat-o liberă de doctrinele şi poruncile oamenilor care sunt contrare Cuvântului Lui sau nu sunt conţinute în acesta. Biserica şi Statul ar trebui să fie separate. Stat datorează bisericii protecţia şi libertatea deplină în urmărirea scopurilor ei spirituale. În modul de oferire a unei astfel de libertăţi, nici un grup ecleziastic sau denominaţional nu ar trebui să fie favorizat de către stat mai mult decât altele. Guvernarea civilă fiind rânduită de Dumnezeu, este de datoria creştinilor de a acorda aceasta ascultare loială în toate lucrurile care nu contravin voii revelate a lui Dumnezeu. Biserica nu ar trebui să recurgă la puterea civilă, pentru ca să îşi desfăşoare lucrarea ei. Evanghelia lui Hristos contemplă mijloacele spirituale doar pentru desfăşurarea obiectivelor sale. Statul nu are dreptul de a impune sancţiuni pentru opinii religioase de orice fel. Statul nu are dreptul de a impune taxe pentru sprijinul oricărei forme de religie. O biserică liberă într-un stat liber este idealul creştin, şi acest lucru implică dreptul de acces liber şi nestingherit la Dumnezeu din partea tuturor oamenilor, şi dreptul de a forma şi propaga opinii în sfera religiei, fără interferenţe din partea puterii civile.
19. PACE ŞI RĂZBOI
Este datoria creştinilor să caute pacea cu toţi oamenii pe principii de dreptate. În conformitate cu spiritul şi învăţăturile lui Hristos ei ar trebui să facă tot posibilul să pună capăt războiului.
Remediul real pentru spiritul de război este Evanghelia pură a Domnului nostru. Necesitatea supremă a lumii este de a accepta învăţăturile Lui, în toate afacerile oamenilor şi naţiunilor, precum şi aplicarea în practică a legii Lui de dragoste.
Noi îndemnăm creştinii din întreaga lume să se roage pentru domnia Prinţului Păcii, precum şi de a se opune la tot ceea ce ar putea provoca război.
20. EDUCAŢIE
Crestinismul este religia de iluminare şi inteligenţă. În Isus Hristos sunt ascunse toate comorile de înţelepciune şi cunoştinţă. Prin urmare, toată învăţătura sănătoasă este o parte a moştenirii noastre creştine. Naşterea din nou deschide toate facultăţile umane şi creează o sete de cunoaştere. Un sistem adecvat de şcoli este necesar pentru un program spiritual complet pentru oamenii lui Hristos. Cauza educaţiei în Împărăţia lui Hristos este coordonată cu cauzele misiunilor şi dărniciei generale, şi ar trebui să primească împreună cu acestea sprijinul deplin al bisericilor.
21. SLUJIREA SOCIALĂ
Fiecare creştin este sub obligaţia de a încerca să facă să domnească voia lui Hristos în viaţa lui şi în societatea umană; de a se opune, în spiritul lui Hristos faţă de orice formă de lăcomie, egoism şi viciu; să ofere pentru orfani, cei în vârstă, neajutoraţi, şi bolnavi; să încerce să aducă industria, guvernul şi societatea în ansamblul ei sub imperiul principiilor de dreptate, adevăr şi dragoste frăţească; pentru a promova aceste scopuri, creştinii ar trebui să fie gata să lucreze cu toţi oamenii de bună credinţă, în orice cauză bună, având mereu grijă să acţioneze în spiritul dragostei, fără a compromite loialitatea lor faţă de Hristos şi adevărul său. Toate mijloacele şi metodele folosite în servicii sociale pentru ameliorarea societăţii, cât şi întemeierea dreptăţii în rândul oamenilor trebuie să depindă în final de regenerarea individului prin harul mântuitor al lui Dumnezeu în Hristos Isus.
22. COOPERAREA
Oamenii lui Hristos ar trebui, după cum cer împrejurările, să organizeze astfel de asociaţii şi convenţii care pot asigura cel mai bine cooperarea pentru obiectele măreţe ale Împărăţiei lui Dumnezeu. Astfel de organizaţii nu au nici o autoritate una asupra alteia sau asupra bisericilor. Ele sunt organisme voluntare şi de consiliere, concepute pentru a obţine, combina şi direcţiona energiile poporului nostru în modul cel mai eficient. Membrii individuali din bisericile Nou Testamentale ar trebui să coopereze între ele, şi bisericile ele însele ar trebui să coopereze reciproc în transmiterea mai departea a programului misionar, educaţional şi benevol pentru extinderea Împărăţiei lui Hristos. Unitatea creştinilor, în sensul Noului Testament este armonia spirituală şi cooperarea voluntară pentru scopuri comune de către diferite grupuri de oameni din poporul lui Hristos. Este permis şi de dorit ca între diferitele confesiuni creştine, în cazul în care scopul care trebuie atins este justificat în sine, şi atunci când o astfel de cooperare nu implică nici o încălcare a conştiinţei sau un compromis al loialităţii faţă de Hristos şi Cuvântul Lui aşa cum este dezvăluit în Noul Testament.
23. EVANGHELIZARE ŞI MISIUNI
Este de datoria fiecărui creştin bărbat şi femeie, precum şi datoria fiecărei biserici a lui Hristos să caute să răspândească Evanghelia până la marginile pământului. Naşterea din nou a spiritului omului prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu înseamnă naşterea de dragoste pentru alţii. Astfel, efortul misionar propriu din partea tuturor, se bazează pe o necesitate spirituală a vieţii regenerate. Acesta este, de asemenea, în mod expres şi în mod repetat poruncit în învăţăturile lui Hristos. Este de datoria fiecărui copil al lui Dumnezeu de a căuta în mod constant să câştige pe cei pierduţi la Hristos, prin efort personal şi prin toate celelalte metode sancţionate prin Evanghelia lui Hristos.
24. ADMINISTRAREA
Dumnezeu este sursa tuturor binecuvântărilor, temporale şi spirituale; tot ce avem şi suntem, îi datorăm Lui. Avem o datorie spirituală pentru întreaga lume, o însărcinare sfântă în Evanghelie, şi o administrare obligatorie faţă de posesiunile noastre. Suntem, prin urmare, sub obligaţia de a-l sluji pe El cu timpul nostru, talentele, precum şi bunurile materiale, şi ar trebui să recunoaştem toate acestea ne sunt încredinţate ca noi să le folosim pentru slava lui Dumnezeu şi ajutorul altora. Creştinii ar trebui să contribuie cu bucurie, regularitate, sistematic, proporţional şi benevol din mijloacele lor financiare pentru avansarea cauzei Răscumpărătorului pe pământ.
26. ÎMPĂRĂŢIA
Împărăţia lui Dumnezeu este domnia lui Dumnezeu în inima şi viaţa individului în orice relaţie umană, şi în orice formă şi instituţii ale societăţii umane organizate. Principalele mijloace de promovare a Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ sunt predicarea Evangheliei lui Hristos, şi predarea principiilor neprihănirii conţinute de aceasta. Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie completă atunci când fiecare gând al omului va trebui să fie adus în captivitate faţă de voia lui Hristos. Şi este de datoria tuturor oamenilor lui Hristos, să se roage şi să muncească în permanenţă pentru ca Împărăţia Lui să poată veni şi voia Lui să se facă pe pământ aşa cum se face în ceruri.
De vreme ce chestiunile de ştiinţă nu au nici un loc potrivit într-o mărturisire religioasă de credinţă, şi din moment ce este de dorit ca atitudinea noastră faţă de ştiinţă, să fie clar înţeleasă, comisia dumneavoastră consideră că este potrivit să-şi prezinte următoarea declaraţie cu privire la relaţia dintre ştiinţă şi religie, adoptată în 1923 prin prezenta Convenţie în Kansas City, şi solicită ca aceasta să fie publicată în transcrierile Convenţiei.
ŞTIINŢĂ ŞI RELIGIE
1. Noi recunoaştem măreţia şi valoarea de servicii pe care ştiinţa modernă o oferă cauzei adevărului în descoperirea faptelor din lumea naturală. Noi credem că loialitatea faţă de fapt este un teren comun al ştiinţei autentice şi a religiei creştine. Nu avem nici un interes sau dorinţă, de a ascunde orice fapt din orice sferă de cercetare. Dar noi protestăm împotriva anumitor proceduri ne-garantate din partea unor aşa-numiţi oameni de ştiinţă. În primul rând, în a face descoperiri, sau presupuse descoperiri, în natura fizică, o armă convenabilă de atac asupra faptelor de religie; în al doilea rând, utilizarea ştiinţelor speciale, cum ar fi psihologia, biologia, geologia şi altele diferite, ca şi când acestea în mod necesar ar conţine cunoştinţe legate de domeniul religiei creştine, lăsând la o parte supranaturalul; în al treilea rând, predarea ca fapte a ceea ce sunt doar ipoteze. Doctrina evoluţiei a fost mult timp o ipoteză de lucru a ştiinţei, şi va continua probabil să fie, din cauza simplităţii sale aparente în explicarea universului. Dar, exponenţii săi cei mai buni, recunosc în mod liber, că, cauzele de origine a speciilor nu au fost urmărite, nici nu a fost prevăzută vre-o dovadă că omul nu este creat direct de Dumnezeu aşa cum este înregistrat în Geneza. Noi protestăm împotriva impunerii acestei teorii asupra minţii copiilor noştri în şcoli confesionale, sau publice, ca şi când această teorie ar fi fost un adevăr definitiv şi constant ale ştiinţei. Noi insistăm ca aceasta, precum şi toate celelalte teorii să fie tratate într-un mod cu adevărat ştiinţific, care este, în conformitate atentă faţă de faptele constatate.
2. Ne înregistrăm din nou aderarea noastră neclintită la elemente supranaturale din religia creştină. Biblia este revelaţia lui Dumnezeu de Sine Însuşi, prin oamenii mişcaţi de Duhul Sfânt, şi este ghidul nostru suficient, sigur şi cu autoritate în religie. Isus Hristos a fost născut din Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfânt. A fost divinul şi eternul Fiu al lui Dumnezeu. El a lucrat minuni, vindecând bolnavi, alungând afară demonii, înviind morţii. El este Cel care a murit ca Mântuitorul suferind şi ispăşind pentru oameni, şi apoi a fost îngropat. El a înviat dintre cei morţi. Mormântul Lui a fost golite de conţinutul acestuia. În trupul Său înviat, El a apărut de mai multe ori înaintea ucenicilor Lui. El S-a înălţat la dreapta Tatălui. El va veni din nou în persoană, acelaşi Isus care a urcat de pe Muntele Măslinilor.
3. Noi credem că aderarea la adevărurile şi faptele de mai sus este o condiţie necesară de slujire pentru profesorii din Şcolile noastre Baptiste. Aceste fapte ale creştinismului nu sunt în nici un fel în conflict cu orice fapt din domeniul ştiinţei. Noi nu stăm în judecată faţă de punctele de vedere ştiinţifice ale profesorilor de ştiinţă. Le acordăm aceeaşi libertate de cercetare în domeniul lor, pe care o pretinde pentru noi înşine în domeniul religios. Dar noi insistăm asupra unui conţinut pozitiv al credinţei, în conformitate cu declaraţia precedentă, ca o calificare pentru slujirea acceptabilă în Şcolile Baptiste. Problema supremă de azi este între naturalism şi supernaturalism. Noi stăm neschimbători pentru supranatural în creştinism. Cadrele didactice din şcolile noastre ar trebui să fie atente să se elibereze de orice suspiciune de lipsă de loialitate asupra acestui punct. În perioada actuală de agitaţie şi tulburări, ei sunt obligaţi îşi expună poziţiile lor în mod clar. Ne afirmăm sprijinul nostru pentru toate şcolile şi profesorii care sunt astfel loiali faţă de faptele creştinismului aşa cum sunt dezvăluite în Scripturi.
Semnat de către Comitet
E.Y. Mullins, Preşedinte
S.M. Brown
W. J. McGlothlin
E. C. Dargan
L.R. Scarborough
