Mărturisirile Baptiştilor Americani
Declaraţia de credinţă din 1729, Goat Yard
O declaraţie de credinţă şi practică a bisericii lui Hristos la Horsely – sub grija pastorală a lui John Gill, &c.
Fiind împuterniciţi prin harul divin să ne predăm Domnului, şi unul altuia, prin voinţa lui Dumnezeu; considerăm o datorie a noastră să facem o declaraţie de credinţă şi practică, pentru onoarea lui Hristos şi slava numelui Său; ştiind că cu inima omul crede spre neprihănire, iar cu gura mărturiseşte spre salvare – declaraţia noastră este următoarea:
I. Noi credem că Scripturile VT şi NT sunt cuvântul lui Dumnezeu, şi singura regulă de credinţă şi practică.
II. Noi credem că este doar un singur Dumnezeu viu şi adevărat; că sunt trei Persoane în dumnezeire, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care sunt egale în natura Lor, putere şi slavă; iar Fiul şi Duhul Sfânt sunt Dumnezeu la fel de adevărat ca şi Tatăl.
III. Noi credem că înainte de începutul lumii, Dumnezeu a ales un anumit număr de oameni pentru salvarea veşnică, pe care i-a predestinat să fie înfiaţi de Isus Hristos, prin harul Său şi după plăcerea Sa şi voia Sa; şi ca urmare a făcut un legământ de har şi pace cu Fiul Său Isus Hristos, în numele acestor persoane, a fost numit un Salvator şi au fost oferite binecuvântări spirituale; şi au fost aşezaţi în mâna lui Hristos, în grija Lui.
IV. Noi credem că Dumnezeu a creat primul om, Adam, după chipul Său, creatură nevinovată, sfântă, capabilă să slujească şi să-L glorifice; dar păcătuind, toată posteritatea a păcătuit în el şi a rămas fără slava lui Dumnezeu: vinovăţia păcatului, natura coruptă derivată la toţi urmaşii lui naturali; ei fiind păcătoşi prin naştere, opuşi binelui, incapabili de a face binele, care tind spre păcat; şi care sunt din natura lor copii ai mâniei şi sub condamnare, care sunt supuşi morţii trupeşti şi morale sau spirituale, şi pot ajunge la moartea veşnică, deoarece sunt din primul Adam, căzuţi şi păcătoşi; stare din care nu există nici o eliberare decât Hristos, al doilea Adam.
V. Noi credem că Domnul Isus Hristos, fiind numit din veşnicie ca Mijlocitor al unui nou legământ, iar El fiind garanţia poporului Său şi-a asumat natura umană pe deplin, la împlinirea vremii şi nu mai înainte, sufletul său uman fiind creat, neexistând din veşnicie, ci a fost creat şi format în trupul Lui care formează spiritul uman, când a fost conceput în pântecele unei virgine; şi astfel natura Sa umană avea un trup adevărat şi un suflet rezonabil; ambele asumându-şi-le Fiul lui Dumnezeu, în uniune cu Persoana Sa divină, când a fost făcut dintr-o femeie, şi nu înainte; natură în care a suferit şi a murit în locul lor, plătind pentru păcatele lor, ceea ce cerea legea şi dreptatea lui Dumnezeu, croind o cale pentru toate acele binecuvântări, de care au nevoie şi acum şi în veşnicie.
VI. Noi credem că răscumpărarea eternă obţinută de Hristos prin oferirea sângelui Său este specială şi particulară, şi a fost desemnată pentru aleşii lui Dumnezeu şi oile lui Hristos, care au parte de binecuvântările ei.
VII. Noi credem că îndreptăţirea aleşilor lui Hristos este doar prin neprihănirea lui Hristos dată lor, fără a lua în considerare faptelor lor bune , iar deplina lor iertare care este gratuită, pentru păcatele şi încălcările lor trecute, prezente şi viitoare este doar prin sângele lui Hristos, conform cu bogăţia harului Lui.
VIII. Noi credem că lucrarea de regenerare, convertire, sfinţire şi credinţă, nu este un act al voinţei libere şi puterii omului, ci al harului irezistibil, eficient şi puternic al lui Dumnezeu.
IX. Noi credem că toţi cei care sunt aleşi de Tatăl, răscumpăraţi de Fiul şi sfinţiţi de Duhul Sfânt vor ajunge cu siguranţă la final şi vor persevera şi nu va pieri nici unul din ei, ci vor avea viaţă veşnică.
X. Noi credem că va fi o înviere a morţilor, a celor drepţi şi a celor nedrepţi; şi că Hristos va veni a doua oară pentru a judeca pe cei vii şi pe cei morţi, se va răzbuna pe cei răi şi va duce pe ai Săi în slavă şi în Împărăţie, unde vor fi veşnic cu El.
XI. Noi credem că botezul şi Cina Domnului sunt poruncite de Hristos şi vor avea loc până la a doua venire a Sa; şi prima este necesară pentru a doua; numai aceştia trebuie admişi în comunitatea bisericii şi pot participa la rânduieli, cei care îşi mărturisesc credinţa, sunt botezaţi prin imersiune, în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.
XII. Noi credem că a cânta psalmi, imnuri şi cântece spirituale este o poruncă a Evangheliei pentru toţi credincioşii; dar au libertatea să aleagă timpul, locul şi maniera.
Toate şi fiecare din aceste doctrine şi porunci sunt o obligaţie pentru noi să le îmbrăţişăm, să le menţinem şi să le apărăm; considerându-le o îndatorire să stăm uniţi, luptând împreună pentru credinţa Evangheliei.
Şi suntem conştienţi că umblarea noastră în lume şi în biserică trebuie să fie cum spune Evanghelia lui Hristos, o considerăm datoria noastră să ne purtăm cu înţelepciune faţă de cei ce nu o au, să nu ofensăm nici pe Dumnezeu nici pe oameni, trăind sobru, drept, dumnezeiesc, în lumea prezentă.
Cât despre relaţiile dintre noi, în comunitatea bisericii, considerăm că este datoria noastră să umblăm în umilinţă şi dragoste frăţească; să veghem unii asupra altora, să ne îndemnăm la dragoste şi la lucruri bune, să ne unim în închinarea faţă de Dumnezeu, conform cu voia Sa revelată, şi când este necesar să avertizăm, să mustrăm, conform cu regulile evangheliei.
Mai mult, ne considerăm obligaţi să simpatizăm unii cu alţii, în toate condiţiile, şi în interior şi în exterior, să ne purtăm slăbiciunile, eşecurile, infirmităţile şi mai ales să ne rugăm unii pentru alţii, ca Evanghelia şi poruncile să poată fi binecuvântate pentru edificarea şi mângâierea sufletelor şi pentru aducerea altora la Hristos, lângă cei care deja sunt – toate aceste îndatoriri dorim să fie asistate de Duhul Sfânt, în vreme ce noi admirăm şi adorăm harul care ne-a dat un loc şi un nume în casa lui Dumnezeu, mai mult decât fii şi fiice.
