Mărturisirile Asociative a Baptiştilor Englezi Primari
Adevărata credinţă evanghelică declarată conform Scripturilor, 1654
I.
In primul rând, cred că există doar un singur Dumnezeu, I Cor. 8:6. „Totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu”. Vezi 2 Impăraţi 19:15, Marcu 12:42, care este etern, invizibil, singurul Dumnezeu înţelept etc. Apoc. 15:3. „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic, drepte şi adevărate sunt căile Tale”. Ps. 145:9. „Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui”. Fapte 15:18. „zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Ii sunt cunoscute din veşnicie”. Ioan 6:64. „Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L vândă”. Vezi şi Evrei 4:13. Cine a făcut Cerurile, Pământul, Mările şi toate care sunt în ele, Fapte 17:24. „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea”. Vezi Apoc. 14:7, Iona 1:9, Ioan 1:3, Col. 1:15, 16. Si l-a făcut pe om neprihănit, Ecles. 7:29. „Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană” şi i-a dat putere să domnească peste toate creaturile de pe pământ, Gen. 9:2. „S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ”; i-a dat şi o lege bună pe care să o păzească Gen. 2:17. „Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci”; i-a spus că va muri dacă nu va păzi porunca, Gen. 2:17. „în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
II.
In al doilea rând, acel om a încălcat legea aceea şi a adus moartea peste el şi întreaga sa posteritate, Rom. 5:12. ”De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.”
III.
In al treilea rând, nici un om nu se poate răscumpăra singur din moartea lui, Psalmul 47:7. Nici unul dintre ei nu poate prin nici un mijloc să-şi răscumpere fratele, sau să-I dea lui Dumnezeu un preţ al răscumpărării pentru el, Efes. 2:6. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu vine de la voi.
IV.
Că Dumnezeu din dragoste L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să fie născut din femeie, ca să moară pentru păcatele tuturor oamenilor de sub întâiul Legământ, Ioan 3:16. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe Singurul Său Fiu etc.”, Gal. 4:4. „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege ca să răscumpere pe cei ce erau sub lege”, Evrei 2:9. „Pentru ca prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi”, Evrei 9:15. „ca prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub Legământul dintâi”
V.
Că El a făcut voia Tatălui Său, dăruidu-Si viaţa pentru toţi păcătoşii, Fil.2:8. „La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” I Tim. 2:6, „care S-a dat pe Sine Insuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi.”
VI.
Că El a înviat din morţi a treia zi, şi a fost văzut în trup de Discipolii Săi, Luca 24:67; Luca 29:39.
VII.
Că S-a înălţat în trup la Ceruri, Fapte 1:9; Efes. 4:10.
VIII.
Că acum El este Preot, Profet şi Impărat, Evr. 4:24; Fapte 3:22; Apoc. 19:16.
IX.
Că a trimis pe Duhul Sfânt Slujitorilor Săi, pentru ca ei să poată să facă de cunoscut tuturor Naţiunilor lucrurile ce privesc Numele lui Isus şi Impărăţia Cerurilor Fapte 2:4; 2 Cor. 3:6; Fapte 28:31.
X.
Că toţi ar fi trebui să creadă lucrurile declarate de Duhul Fapte 17:30; Rom. 16:26.
XI.
Că aceia care cred lucrurile predicate astfel trebuie să fie cufundaţi în apă, Fapte 10:47. „Poate vreun om să interzică acestora să se boteze (în Engleză este să se cufunde în apă), care au primit Duhul Sfânt la fel ca şi noi?” Fapte 10:43; Fapte 2:41; Fapte 8:12.
XII.
Că Dumnezeu dă Duhul Său credincioşilor botezaţi prin rugăciunea credinţei şi prin punerea mâinilor, Fapte 8:15; Fapte 8:17; Fapte 5:32; Efes. 1:13, 14.
XIII.
Dumnezeu dă Duhul Său credincioşilor botezaţi prin rugăciunea credinţei şi prin punerea mâinilor, Fapte 8:15; Fapte 8:17; Fapte 5:32; Efes. 1:13, 14.
XIV.
Că fiecare credincios botezat trebuie să se alăture credincioşilor botezaţi care sunt Biserica lui Hristos, Fapte 2:41; I Cor. 12:13; I Petru 2:5; Fapte 2:42.
XV.
Că această adunare de credincioşi botezaţi este obiect de suferinţă, 2 Tim. 3:12; Ioan 6:33.
XVI.
Că fiecare dintre ei trebuie să fie sfânt în viaţă şi în vorbire, 2 Cor. 7:1; I Petru 1:15.
XVII.
Că trebuie să se întâlnească împreună pentru frângerea pâinii, Fapte 20:7; Luca 2:19.
XVIII.
Că trebuie să stăruiască în rugăciune, Rom. 12:12; Efes. 1:18; Luca 18. 1:21, 36.
XIX.
Că trebuie să fie ascultători Magistraţilor în toate lucrurile care sunt corecte, Rom. 13:1; I Petru 2:13, 14.
XX.
Că trebuie să îngrijească de săraci, ca nici unul dintre ei să nu fie lipsiţi de cele necesare, cu excepţia situaţiei în care toţi duc lipsă, iar aceştia să fie vrednici de chemările lor, Rom. 12:13;Luca 3:11.
XXI.
Că este datoria fiecăruia să-i spună fratelui său de păcatele lui, dacă îl vede păcătuind, Mat. 18:15; Lev. 19:17.
XXII.
Că trebuie să-i dea afară dintre ei pe aceia care trăiesc în neorânduială, după ce i-au avertizat, iar aceştia s-au încăpăţânat să rămână în neascultare, I Cor. 5:11; I Cor. 5:13; Tit 3:10.
XXIII.
Că ei au puterea de a alege Mesageri, Pastori şi Invăţători dintre ei, Fapte 1:21, 22; Fapte 1:26; Tit 1:5; Fapte 6:3.
XXIV.
Că aceştia ar trebui aleşi prin post şi rugăciune, cu punerea mâinilor, Fapte 13:3; Fapte 6:6.
XXV.
Că biserica trebuie să-i sprijine în lucrarea ce o fac, cu lucrurile necesare, I Cor. 9:14; Rom. 15:27; Gal. 6:6.
XXVI.
Că fiecare membru trebuie să-şi exerseze darul pentru beneficiul celorlalţi, mat. 25:27; I Petru 4:10.
XXVII.
Că toţi trebuie să se ferească de auzirea unor Invătături de la care să înveţe, cu excepţia credincioşilor botezaţi, şi să oficieze căsătorii cu oricine din afara Bisericii, decât dacă au căzut din adevăr. 2 Ioan 10 v..; I Ioan 4:6; I Cor. 7:39;Deut. 7:3, 4; 2 Cor. 6:14, 15.
XXVIII.
Că Hristos va veni personal ca să-i învie pe cei drepţi şi pe cei nedrepţi din morţi, Fapte 1:11; Evr. 9:29; I Cor. 15:22.
XXIX.
Că El va judeca pe fiecare după faptele sale 2 Cor. 5:10; Rom. 2:6.
XXX.
Cine crede asa şi se botează, şi rămâne credincios Poruncilor date de Dumnezeu până la sfârşit, va fi mântuit, Marcu 16:16; Mat. 24:13; Apoc. 22:14.
XXXI.
Cel care nu crede astfel şi nu umblă în Poruncile date de Dumnezeu până la sfârşit, va fi chinuit veşnic în afara prezenţei lui Dumnezeu, în pedeapsa veşnică, care este moartea a doua, Ioan 3:36; Mat. 25:30; Mat. 25:31; Apoc. 21:8.
