Mărturisirile Asociative a Baptiştilor Englezi Primari
John Spilsbury şi mărturisirea sa de credinţă
Mărturisirea personală, formată din zece articole, pe care Spilsbury a supus-o judecăţii „cititorului credincios, cu privire la diferenţa dintre el şi mine, de ce oamenii sunt atât de aprinşi împotriva mea, căutând să-mi ia viaţa, cum au făcut unii.” Spilsbury voia să îi dezarmeze pe cei care aruncau „reproşuri asupra tuturor, fără excepţie, cu privire la judecata mea despre botez,” declarând „un cuvânt al credinţei mele, ce cred eu că este adevărat şi dorinţa mea de a practica acest adevăr.” După un an, Spilsbury se va alătura celorlalte biserici baptiste particulare din Londra, în publicarea şi semnarea prima Mărturisire londoneză.
1. Cred că există doar un singur Dumnezeu, care se distinge în trei persoane; Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; dar care sunt una în natura Lor, în esenţă, fără despărţire şi fără lipsă de comunicare, care a creat lumea şi toate lucrurile din lume, prin cuvântul puterii Lui şi conduce toate acestea prin înţelepciunea Sa.
2. Cred că Dumnezeu a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa, o creatură perfectă, ce are suflet şi trup: trup pe care Dumnezeu l-a făcut din pământ şi în care a suflat suflare de viaţă, iar omul a devenit o fiinţă vie. Dumnezeu i-a dat legea, de a cărei respectare depinde fericirea omului şi de nerespectarea acesteia depinde nenorocirea lui. Ceea ce s-a şi întâmplat, deoarece omul a încălcat legea şi a căzut sub blestem şi mânia lui Dumnezeu este peste el şi posteritatea lui. Prin această cădere, omul şi-a pierdut cunoaşterea de Dumnezeu şi a pierdut capacitatea de a recupera acest lucru vreodată.
3. Cred că Dumnezeu, la sfatul voii Sale, a ales înainte de întemeierea lumii, un anumit număr dintre oamenii căzuţi pe care i-a cunoscut mai dinainte şi le-a dat viaţa veşnică în Fiul Său, pentru slava harului Său: acest număr ales va fi salvat, va intra în glorie, iar restul vor rămâne în păcat pentru a glorifica dreptatea lui Dumnezeu.
4. Cred că Dumnezeu, la vremea potrivită şi-a trimis Fiul, cea de-a doua Persoană, care în pântecele fecioarei Maria a luat natura umană, şi a suferit în această natură moartea pe cruce, pentru a satisface justiţia Tatălui Său, pentru păcatele aleşilor Lui şi a stat 3 zile şi 3 nopţi în mormânt de unde a înviat a treia zi, prin puterea dumnezeirii Sale, pentru îndreptăţirea tuturor pentru a căror păcate a murit şi în acelaşi trup în care a murit, El a înviat şi S-a înălţat la cer, locul de slavă unde fusese mai înainte, pentru a rămâne acolo până în ziua judecăţii în neprihănire.
5. Cred că Dumnezeu, prin harul Său şi la vremea potrivită, cheamă în mod efectiv pe cei aleşi care vor fi salvaţi la cunoaşterea adevărului, care se spune că ne-a adus prin voinţa Sa la Cuvântul adevărului: prin har, natura fiind pasivă, ca un copil şi Dumnezeu prin Duhul Său lucrează credinţa în inimile tuturor, ca să creadă în Hristos şi în neprihănirea Lui, pentru îndreptăţire. Şi astfel, ei sunt făcuţi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, în Hristos şi se conformează voinţei lui Dumnezeu Tatăl, prin Fiul; şi sunt făcuţi sfinţi, prin lucrarea de regenerare şi prin locuirea de către Duhul Sfânt în inimile lor; dar totuşi, atâta timp cât trăiesc în trupul de carne, ei au în interior corupţia originară, carnea care se luptă cu duhul, care îi cheamă să se supună şi lui Dumnezeu şi omului şi de multe ori îi atrage spre ce este rău, contrar cu intenţiile lor, dar toţi, prin Hristos, vor birui şi vor fi duşi în glorie, în final.
6. Cred că Sfintele Scripturi sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt singura autoritate care să aducă conştiinţa la supunere faţă de ceea ce conţin şi sunt regula suficientă, prin Duhul lui Dumnezeu să conducă un om în supunere faţă de Dumnezeu şi om.
7. Cât despre absenţa păcatului originar şi puterea voinţei de a primi sau refuza harul şi salvarea oferite în mod general de Evanghelie, şi Hristos care a murit pentru toate persoanele, în mod universal, pentru a lua păcatul care stătea între ei şi salvare, şi şi-a dat viaţa ca răscumpărare pentru toţi fără excepţie, şi dragostea lui Dumnezeu a fost pentru toţi şi sunt primiţi în Hristos pentru salvare, şi în Legământul harului, iar alţii sunt căzuţi pentru a fi condamnaţi veşnic, o astfel de doctrină cred că este de jos şi nu de sus, iar învăţătorii ei sunt de la Satan, şi nu de la Dumnezeu şi sunt respinşi ca cei ce se opun lui Hristos şi Evangheliei Lui.
8. Cred în învierea morţilor, că toţi se vor ridica şi vor veni la judecată, şi fiecare va da socoteală de el însuşi lui Dumnezeu şi va primi, în funcţie de lucrurile pe care le-a făcut în trup, rele sau bune, deci nici o conştiinţă nu trebuie forţată în probleme de religie, pentru că nici un om nu poate da socoteală pentru altul înaintea lui Dumnezeu, dacă l-a făcut să păcătuiască.
9. Cred în puterile care, ca şi magistraţii civili, sunt de la Dumnezeu, cărora Dumnezeu le-a dat sabia justiţiei, pentru a pedepsi pe cei ce fac răul, şi pentru binele celor ce fac binele, care trebuie să fie onoraţi, să ne supunem lor, să fie sprijiniţi de toţi oamenii şi mai ales de către creştini, din conştiinţa pentru Dumnezeu, ai cărui lucrători sunt, rânduiţi de El şi care nu ţin sabia în van. Rom. 13, I Pet. 2, Tit. 3.
Şi în ultimul rând, cred că există o părtăşie a sfinţilor, sfântă şi binecuvântată, chemaţi de Dumnezeu, care au viaţa prin alegere, în părtăşie cu Fiul Său, prin Evanghelie, pe care Dumnezeu prin Cuvânt şi Duhul Sfânt, îi uneşte în Legământul Său de har, formând astfel biserica Sa, , cum am arătat mai înainte: şi cum Dumnezeu Şi-a creat pentru Sine o locuinţă sfântă, şi în manieră sfântă, El a pregătit acest loc de siguranţă din care să nu ne pierdem, Isa. 26:1. Avem o Cetate puternică, zidurile ei sunt salvarea, cu ziduri măreţe şi înalte, construite pe 12 temelii, atât de mari că nimeni nu le va sparge şi înalte ca nimeni să nu treacă peste ele, şi cu temelii puternice, ca nimic să nu o zguduie. Iar Dumnezeu a zis că El va fi un zid de foc în jurul ei, iar slava Lui va fi în mijlocul cetăţii, că o va păstra, o va păzi ziua şi noaptea, că nimic nu o va răni; şi cum Dumnezeu Şi-a zidit o casă după înţelepciunea Lui şi este păzitorul ei, se spune că El o înfrumuseţează cu mântuirea şi face aşternutul picioarelor Sale glorios, şi va aşeza pietrele ei frumos colorate şi temelia cu safire şi ferestrele, porţile şi graniţele ei cu pietre preţioase şi toţi copiii ei vor fi învăţaţi de Domnul şi vor avea o pace mare. Şi cum Hristos ne-a dat natura bisericii Sale, din materialul care a făcut-o, forma ei, graţia şi ordinea care este în ea, în Hristos, El o iubeşte şi se bucură de ea, încurajând-o şi mângâind-o. Domnul a ales Sionul. Psal. 132.13,14; Efes. 2:21,23. Pas. 87.2,3; Gal. 4:26,31. Isa. 2.2; Isa. 62. 1,12, Ezech. 48:35. Rev. 21. 12,14, Zah. 2.5, Isa. 26.3, Isa. 4. 11,12,13. Rev. 21. 11,18,21, Cant. 4.7, Psal. 45.13.
