O istorie a Baptiştilor Englezi
de Joseph Ivimey (1773-1830)
Inclusiv o investigaţie a Istoriei Baptiste din Anglia din perioada timpurie, care poate fi urmărită până aproape de secolul 17
CUPRINS
Prefaţă
Dreptul Divin al Botezului Infantil, Examinat şi Respins – de John Gill
Capitolul 1: anii 45-1180
Capitolul 2: anii 1180-1547
Capitolul 3: anii 1540-1602
Capitolul 4: anii 1602-1625
Capitolul 5: anii 1625-1640
Capitolul 6: anii 1640-1653
Capitolul 7: anii 1653-1660
____________________
Următorul pasaj este din The Baptist Encyclopedia, 1881:
Joseph Ivimey s-a născut în Ringwood, Hampshire, Anglia, 22 Mai 1773. În tinereţe a fost condamnat la păcat, iar o speranţă evanghelică a intrat pentru prima dată în inima sa prin stanţa
“Într-o lume în ruină fără de sfârşit
Nu va fi spus niciodată,
Un suflet a pierit judecat
Pentru ajutorul promis al Mântuitorului.”
Această speranţă a fost curând confirmată, astfel el putea să-l privească pe Mântuitor drept al lui. El a fost botezat pe data de 16 Spetembrie 1790. El a primit funcţia de pastor în biserica Eagle Street, Red Lion Square, Londra, pe data de 16 Ianuarie 1805. Eforturile sale au avut un mare succes. El avea multă energie, împreună cu o putere neobişnuită de a face rost şi de a păstra informaţii, împreună cu credinţă neînfricată de a proclama întregul adevăr al lui Dumnezeu. El a avut plăcerea de a-i boteza pe tatăl şi mama sa. Tatăl său avea şaptezeci de ani la scufundarea sa, şi a luat parte la Împărtăşanie doar o dată de când a intrat în biserică.
Domnul Ivimey a scris o versiune a vieţii lui John Bunyan, care s-a bucurat de o popularitate considerabilă, şi “A History of the English Baptists,” în patru volume octave, ultimele două fiind publicate în 1830. Această istorie este nepreţuită. Este rare ori vândută, iar când poate fi cumpărată, este ţinută la mare cinste. El a fost deasemenea autorul altor lucrări.
Domnul Ivimey a încetat din viaţă pe data de 8 Februarie 1834. Cu puţin timp înainte de a muri, a spus:
“Nicio urmă de tulburare nu trece
Pe pieptul meu împăcat.”
Reforma a fost o eră importantă în istoria acestei ţări. Lanţurile cu care Papistăşia a încătuşat minţile oamenilor, au fost înlăturate, iar folosirea biblie i-a făcut pe mulţi să îmbrăţişeze aceste sentiment prin doctrină şi disciplină, ce era în concordanţă cu simplicitatea lui Hristos.
Istoria ulterioară este o încercare de a dovedi că Baptiştii Englezi aveau principii unice asupra Reformei, urmându-le spre consecinţele lor legitime. Crezând că doar biblia conţine religia Protestanţilor, ei au respins orice din venerarea lui Dumnezeu, ce nu se găsea în oracolele sacre.
Fără a intenţiona să-i supere pe ce erau diferiţi de Baptiştii Englezi prin canonul lor distinctiv, credem că este bine de a postula că această lucrare va încerca deasemenea să dovedească că botezul infantil din Anglia îşi are originile în Papistăşie; – că Creştinii Britanici antici, înainte de venirea lui Austin, nu au ştiut nimic despre această practică; – şi mulţi dintre Wicklififiţi şi Lollarzi, primii reformatori ai Angliei, au respins-o drept o inovaţie papalî şi au susţinut că “toate tradiţile ce nu se găsesc în scripturi sunt rele.”
Aceste sentimente au fost cele ce au dus la formarea societăţilor disidente din stabilirea Papală înaintea Reformei, şi disidente din stabilirea Protestantă după.
O mare parte a bisericilor lor erau duşmănoase către orice interferenţă ce implica problemele politice, din vremea războailor civile. Trebuie, totuşi, să fie lamentat faptul că unii dintre ei, de-alungul acelei perioade, confundau puterea magistraţilor cu cea a guvernului regatului ce nu este din această lume.
Suferinţele ce au fost îndurate de către Baptiştii Englezi, conform principiilor lor religioase, le-a dat dreptul asupra mulţumirii fiecărui adevărat iubitor al libertăţii şi al ţării sale. Pentru ei ar trebuie să fie aplicat cu o deosebită decenţă ceea ce istoricul Hume spune despre Puritani în general: “De care preţioasa scânteie a libertăţii a fost menţinută şi păstrată.”
Nu este prea mult să spunem că istoria lor nu a fost dată pe drept. Influenţaţi de prejudicii, mulţi dintre istoricii noştrii ori i-au ignorat, ori i-au ridiculizat în public.
Pentru multe dintre materialele sale, autorul îi este dator lucrării History of The English Baptists, în 4 volume octave, a lui Crosby, publicată cu şaptezeci de ani în urmă. Această lucrare a devenit acum foarte rară; este atât de prost scrisă, încât aranjarea conţinutului ei a fost multă vreme dezirabil.
El a încercat deasemenea că adune acele lucrări publicate de ei, din care pot fi scoase cu siguranţă multe declaraţii despre principiile lor. Deşi el a reuşit în cercetările sale peste aşteptări, el doreşte să facă rost de mai multe materiale legate de ei, astfel partea biografică, pe care intenţionează să o publice într-un alt volum, ar putea fi cât mai perfectă posibil. El a adăugat fragmente din lucrarea Dr. Gill, intitulată “The Divine Right of Infant baptism examined and disproved,” pentru a arăta că nu există nicio dovadă că botezul infantil are origine apostolică; şi deasemenea, că mărturiile scriitorilor antici sunt în favoarea botezului adulţilor.
Autorul profită de oportunitatea de a-şi recunoaşte obligaţiile către mulţi din fraţii săi, pentru ajutorul ce i l-au oferit. El doreşte în mod particular să mulţumească pentru utilizarea Manuscrisului lui Rev. Joshua Thomas din Leominster; lui Rev. Mr. Frost din Dunmow în Essex, pentru folosirea nepreţuitului Manuscris al progenitorului său, Mr. William Kiffin; şi pentru libertatea de a consulta Manuscrisele şi alte lucrări depozitate în librăria Dr. Williams, Red-Cross Street, Londra.
Cât despre scopul materialelor sale, le rămâne cititorilor de a decide. El este, totuşi, pregătit să spună că a relatat cu credinţă faptele pe care le-a cunoscut, fără a avea intenţia de a promova alt subiect decât cauza lui Dumnezeu şi adevărul.
Dacă lucrările sale vor fi utile denominării pe care el o consideră drept o onoare, bucurându-i cu o imitaţie plină de zel a virtuţilor strămoşilor lor, el va primi o răsplată abundentă; căreia îi se va adăuga mulţumirea că a făcut tot ce i-a stat în putere, astfel numele unor oameni măreţi nu vor fi uitate niciodată.
Autorul
Londra, 1 Ianuarie 1811
courtesy of reformedreader.org
