William Owen Carver (1868-1954)
William O. Carver s-a identificat îndeaproape cu comisia misiunii externe a Convenției Baptiste Sudice A lucrat în consiliul de administrație pentru două mandate de trei ani (1917-1923). În același timp, James Franklin Love a condus administrarea strategiei misiunii externe baptiste sudice. Premisa de bază a lui Love era una a supremației anglo-saxone, înrădăcinată în ideea că Dumnezeu îl chemase pe Pavel să meargă mai degrabă în Europa decât în Asia. Acest lucru înseamnă pentru Love că era necesar ca rasele albe să fie creștinizate mai întâi pentru a evangheliza lumea. Carver s-a grăbit să denunțe politicile lui Love, afirmând că este necesar ca baptiștii din sud să se îndepărteze de astfel de politici de misiune interculturală, care erau „o justificare raționalizată a mândriei rasiale, a lăcomiei economice și a ambiției de putere care sunt îndemnurile nemărturisite a imperialismului.”
Carve a fost ecumenic în spirit și identificare și a refuzat să-și limiteze parametrii misiunii la parohialitatea baptistă sudică.
Dale Moody îl consideră pe Carver ca un filosof și teolog. Pentru el (Moody) Carver a fost captiv la cuvântul lui Dumnezeu care a îndemnat: „Dovediți toate lucrurile; țineți bine ceea ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21). Moody îl caracterizează în continuare pe Carver ca având „prea multă integritate pentru a fi evaziv și prea mult curaj pentru a fi tăcut”, insistând că, în orice problemă de semnificație, s-ar putea să nu știm cum acest profesor și personalist a fost practic un teolog biblic, care s-a concentrat puternic pe împărăția cerurilor și asupra bisericii ca trup al lui Hristos.
Carver s-a opus landmarkismului, fundamentalismului și dispensaționalismului prin bursa sa magistrală biblică.
Filozofia vieții lui Carver a contribuit la perspectiva sa interdisciplinară a academicienilor, făcându-l posibil drept cel mai mare savant pe care l-a produs vreodată Souther Seminay.
Reprodus din „Baptist Theologians”, Timothy George și David S. Dockery
