Scurt istoric de la Biserica Baptista Harul din Bocsa
Biserica Creştină Baptistă din oraşul Bocşa, jud. Caraş-Severin, a luat fiinţă în anul 1920. De la acest an, începe lucrarea evanghelică baptistă în oraşul Bocşa Vasiova.
ÎMPREJURĂRILE ISTORICE ÎN CARE A LUAT FIINŢĂ BISERICA
Împrejurările istorice au fost destul de grele şi tulburi. Încă din toamna anului 1919 în diferite zone ale ţării au început aspre persecuţii împotriva baptiştilor. După alipirea Transilvaniei şi Banatului la ţara MAMĂ, în 1 decembrie 1918, majoritatea funcţionarilor şi ofiţerilor, veniţi din Vechiul Regat, nu cunoştea pe baptişti şi au fost informaţi greşit şi tendenţios de către cei de către cei interesaţi, aţâţându-i contra baptiştilor. Aceste prigoane au avut diferite caractere: bătăi corporale de o barbarie groaznică, amenzi împovărătoare greu de plătit, confiscări ale Caselor de Rugăciune, închisoare aplicată unor credincioşi şi în special predicatorilor, ponegriri şi calomnii de tot felul, interdicţia de a se înmormânta în cimitirele existente trimiţându-i să-şi înmormânteze morţii în cimitirele animalelor. Iată cum este redată într-un Monitor Oficial din 1921, vorbirea în Senatul ţării a deputatului Grigorevici din acea vreme: „Arestări se fac zilnic, prin toate satele şi nu numai individual ci şi în bloc. Când se întâlnesc baptiştii duminica în câte o casă pentru rugăciune, în baza dreptului pe care conform ordonanţei dlui Goga cât şi al Constituţiei ÎL AU, vine câte o bandă de jandarmi şi îi arestează şi îi leagă câte 30 de inşi cu funii, şi-i poartă prin sate, bătându-i mereu. Arestările şi bătăile baptiştilor sunt la ordinea zilei, în Bucovina şi în alte părţiale ţării. Am stat de vorbă, zicea senatorul, cu Mitropolitul Primat, căruia i-am spus aceste cazuri, întrucât unii preoţi au „aţâţat pe jandarmi contra baptiştilor” şi domnia sa, mi-a spus: „Eu cunosc pe baptiştii din Banat şi ştiu că sunt cei mai morali oameni, au viaţă frumoasă şi că sunt creştini. Ceeace se face împotriva lor este o greşeală, care nu este în interesul Statului şi ţării noastre”. Acest senator şi-a încheiat vorbirea în Senat zicând: „Aceşti creştini asupriţi şi terorizaţi, oameni simpli şi harnici, umblă cu ordonanţele de libertate date de domnii Goga şi Răşcanu – miniştri – în mâini, le arată prefecţilor şi celor ce-i asupresc, fără nici un rezultat”. Dar persecuţiile au continuat nu numai în Bucovina, ci şi în Ardeal şi Banat. Iată un caz petrecut la 1 oct. 1921 „noaptea un grup de credincioşi baptişti, au fost luaţi şi duşi la Sânmartin, unde au fost predaţi căpitanului Petrescu, care i-a încarcerat, apoi îi ducea pe câte unul într-un grajd unde erau bătuţi cu o funie de către jandarmi, care se tot schimbau fiind obosiţi de atâta bătaie, iar când cei bătuţi strigau de durere, li se umplea gura cu gunoi de grajd, ca să nu se mai audă strigătele lor de durere. În Banatul nostru la Voislova, au fost bătuţi crunt tot în acelaşi timp de către jandarmi, un grup de credincioşi, fraţi de-ai noştri. În comuna Firiteaz progoana a luat forma de împovărare economică, unde baptiştii au fost amendaţi cu câte 1000 lei şi 15 zile de închisoare, mai ales pe timpul lucrului de la câmp. La Răcăjdia – tot în Banat – le-a respins cererea de construire a Casei de Rugăciune. La Ciclova de asemenea au fost bătuţi în chip violent şi cu tortură corporală. Adevărată barbarie. Deşi s-a decretat „Libertate absolută” pentru credincioşii baptişti, ei continuau să fie prigoniţi, calomniaţi şi terorizaţi în multe feluri de autorităţile locale din acele timpuri. Predicatorii baptişti în mod special erau arestaţi şi bătuţi în mod groaznic, ca pe vremea Inchiziţiei. Casele de Rugăciune erau închise iar mulţi credincioşi amendaţi şi băgaţi la închisoare pe 10-15 zile, unde erau ameninţaţi şi chiar bătutţi. Ceeace este mai trist este faptul că în spatele acestei crunte prigoane se afla Episcopul Grigore Comşa al Aradului, care punea la cale cele mai groaznice fărădelegi. Aceasta este istoria cu faptele ei dureroase. Acesta este tabloul sumbru al împrejurărilor în care s-a născut Biserica Creştină Baptistă din oraşul Bocşa.
DEZVOLTAREA BISERICII ÎN PERIOADA ANILOR 1920-1940
Biserica Creştină Baptistă din Bocşa Vasiova, a luat fiinţă prin venirea la lucru a unor familii de credincioşi baptişti din alte localităţi. Printre familiile care s-au stabilit în Bocşa Vasiovei şi cu care s-a început lucrarea Domnului, au fost: Stoia Constantin şi soţia sa Vesalina, Pop Ioan şi soţia sa Ana, iar ceva mai târziu s-au adăugat şi alte familii: Potoceanu Vasile şi soţia sa Ana, Boboescu Vasile şi soţia sa Maria şi altele. Acest grup de credincioşi se întruneau în casele diferiţilor fraţi cum au fost: Potoceanu Gheorghe, Pop Ioan şi ceva mai târziu în casa unei surori pline de râvnă cunoscută sub numele de „sora Vasa”. Progresul bisericii în această perioadă a fost slab. Biserica nu a depăsit numărul de 20-25 de membri. În această perioadă biserica nu avea o Casă de Rugăciune proprie ci se adunau prin diferite case unde la început au fost vizitaţi ocazional de fr. Enaşcu care i-a încurajat în lucrare şi i-a organizat ca biserică. Mai târziu au fost cercetaţi de fr. Petru Adam şi fr. Ilie Dărăban din Reşiţa. De asemeni au fost vizitaţi în mai multe rânduri de fr. Pop Ioan din Gherteniş şi fr. Lighezan Nicolae din Vermeş, cât şi de alţi fraţi lucrători în via Domnului. Biserica neavând un păstor permanent al ei, lucrările care se iveau au fost îndeplinite de păstorii bisericilor din jur. Pentru susţinerea lucrării începute în Bocşa au venit în mai multe rânduri grupuri de fraţi de la Reşiţa, Fârliug, Doclin şi din alte biserici apropiate. Tot în această perioadă, în Bocşa Română erau un grup de credincioşi baptişti, dar şi aici lucrarea Domnului, a mers în acelaşi ritm încet ca şi la Bocşa Vasiovei. O stagnare a lucrării lui Dumnezeu în această perioadă a fost determinată şi din cauza unor slăbiciuni şi căderi a unor persoane din biserică cât şi a unor abateri doctrinare. Totuşi în ciuda acestor stagnări, ca un fapt pozitiv este de remarcat, că în ciuda unor neajunsuri şi slăbiciuni, prin care a trecut biserica şi prin care Satana a vrut să nimicească lucrarea Domnului, precum şi în ciuda faptului că era un număr mic de credincioşi, totuşi lucrarea lui Dumnezeu a rezistat şi a trecut cu bine prin toate probele impuse de diferitele încercări prin care au trecut. Chiar de la înfiinţarea bisericii din Bocşa, credincioşii au avut de făcut faţă unor greutăţi mari care veneau tot din pornirile de prigoană dezlănţuite împotriva baptiştilor. Aşa de pildă când în familia Loga Ioan a decedat un mic copilaş, autorităţile şi preotul bisericii oficiale din acea vreme, în bătaie de joc i-a trimis să-şi îngroape copilul în cimitirul cailor. Totuşi primarul Perian, din acel timp, a trimis după fr. Loga Ioan şi i-a aprobat să-şi îngroape copilul, în terenul care şi astăzi este cunoscut sub numele de „cimitirul pocăiţilor”.
SITUAŢIA BISERICII ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI
Odată cu izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial au fost chemaţi sub arme şi credincioşii baptişti din Bocşa. Rămaşi şi mai puţini totuşi nu s-au descurajat. Au fost greutăţi mari, sărăcie, lipsuri, jale prin familii din cauza celor plecaţi şi azvârliţi într-un război pe care nimeni nu l-a dorit. Totuşi mica biserică se strângea pe unde putea şi se ruga lui Dumnezeu. Într-o perioadă a acestui timp, fraţii se strângeau în pădure, în colibile celor ce lucrau acolo şi ţineau servicii divine. În aceşti ani de război, toate Casele de Rugăciune ale baptiştilor din toată ţara erau închise şi urgia prigoanei a lovit şi pe fraţii din biserica din Bocşa. Dar chiar şi în timpul acesta, în ciuda interdicţiei de a se aduna pentru rugăciune, credincioşii baptişti se adunau prin diferite familii şi se rugau lui Dumnezeu. Prin toate greutăţile, credincioşii au trecut cu răbdare şi în toamna anului 1944, după prăbuşirea regimului de tristă amintire, al lui Antonescu, toate bisericile baptiste din ţară, au fost redeschise şi şi-au reluat activitatea. Biserica din Bocşa Vasiovei şi-a reînceput şi ea activitatea, în casa sorei Vasa de pe str. Coşbuc.
BISERICA ÎNTRE ANII 1944 ŞI 1960
Mica biserică încă se zbătea cu anumite greutăţi. Unii membri au părăsit viaţa de credinţă şi au apucat pe calea lumii. Pe de altă parte nu aveau o Casă de Rugăciune stabilă şi trebuiau să se mute dintr-un loc întraltul, fapt care a îngreunat mult lucrarea Domnului. Abia după anul 1950, lucrarea Domnului, a început să simtă un oarecare progres. Prin acţiunea de industrializare a ţării, o parte din locuitorii satelor din jur s-au mutat la Bocşa, printre care şi unele familii de baptişti. În această perioadă se stabilesc fie cu domiciliul stabil, fie în mod temporar, fr. Răgneanţu Nicolae de la Lugoj, care a fost un bun sprijin lucrării Evangheliei, fr. Ciovec Achim care mai mulţi ani a fost diaconul bisericii, după încetarea din viaţă a fr. Pop Alexandru, familiile Tismănariu, Chisăliţă Gheorghe, şi fr. Mărişescu Ioan şi alţii. Tot în această perioadă, vreo câţiva ani a lucrat ca păstor fr. Vasile Cioancă, care mai târziu s-a mutat în alt sector de activitate. După fr. Cioancă, a fost repartizat fr. Sărac Iosif ca seminarist, iar mai târziu a fost ordinat ca păstor al bisericii, păstorind această biserică în perioada 1955-1964, când a fost transferat la o biserică din Bucureşti. În aceasta perioadă biserica a crescut la 100-120 de membri. Dar şi în această perioadă fraţii se adunau încă prin diferite case particulare, pentrucă nu aveau un Lăcaş propriu, care să fie proprietatea bisericii. Fr. Pop Alexandru a pus la dispoziţia bisericii ceva încăperi care au fost amenajate pentru Rugăciune în str. Horia nr. 5, dar biserica nu avea dreptul de proprietate. După plecarea fr. Sărac, biserica a rămas aproape un an şi jumătate fără păstor şi serviciile divine se ţineau în continuare în casa fr. Pop Alexandru din str. Horia nr. 5.
BISERICA CREŞTINĂ BAPTISTĂ DIN BOCŞA ÎNTRE ANII 1960-1980
În această perioadă s-au mutat la Bocşa în interes de serviciu, la început numai temporar şi apoi definitiv. Amintim familia fr. Sfercoci Nicolae, fr. Lighezan Ioan, Dudă Ioan şi alţii. În vara anului 1965, s-a mutat la Bocşa fr. Băleanu Gheorghe, de la Sebiş jud. Arad, ca păstor şi până în prezent îndeplineşte această slujbă. Deşi casa fr. Pop în care s-au ţinut serviciile divine era necorespunzătoare, cu multe greutăţi a mai fost prelungită, totuşi pe zi ce trecea devenea tot mai neîncăpătoare şi astfel mulţi fraţi şi surori erau obligaţi să stea în curte, pentru a oferi locurile lor oaspeţilor şi prietenilor pentru ca să asculte Evanghelia. Numărul credincioşilor a crescut la aproximativ 250-300 de membri şi casa cea veche devenea tot mai nercorespunzătoare. Începând din toamna anului 1974, din iniţiativa fr. Băleanu, păstorul bisericii cât şi a celorlalţi fraţi din comitet: Fr. Ciovec Achim, Mărăşescu Ioan, Lighezan Ioan, fr. Sfercoci Nicolae, Fr. Chisăliţă, fr. Foale Ioan, fr. Dudă Ioan şi alţii, cât şi cu consimţământul altor fraţi de nădejde din biserică, s-a început discutarea cumpărării întregului imobil – adică toată casa fr. Pop Alexandru în vedera măririi spaţiului Casei de Rugăciune. Acest lucru s-a realizat abia după trecerea din viaţă a fr. Pop Alexandru şi sora Pop Ana, când biserica a cumpărat toată casa de la urmaşul fr. Pop care a fost prietenul Pop Roman. De la această dată pentru prima dată în istoria sa, Biserica Creştină Baptistă din Bocşa Vasiovei, are o Casă de Rugăciune, proprietate a sa, pentru serviciile divine. Imediat – chiar în toamna anului 1975 – comitetul şi păstorul au propus şi iniţiat construirea unui Locaş de Închinăciune mai mare şi mai încăpător. Propunerea a fost bine primită şi aprobată cu mare bucurie de întreaga biserică. Astfel în jurul bisericii vechi şi mici, s-a făcut fundamentul – aşa cum poate fi văzut şi astăzi în str. Horia nr. 5 – şi apoi într-un timp uimitor de scurt, circa o lună şi jumătate, s-a terminat construirea primului Locaş de Rugăciune, mare şi încăpător în care s-a făcut şi un frumos BAPTISTIER. În această Casă de Rugăciune nouă, s-au ţinut servicii divine, circa două luni de zile şi s-a oficiat şi un frumos botez, cu aproximativ 30-35 de suflete. Bucuria a fost nespus de mare şi înflăcărată. Dar în noaptea de 12 spre 13 noiembrie 1975, printr-o hotărâre, greu de înţeles în secolul XX (douăzeci) Autorităţile orăşeneşti şi judeţene din acea vreme, au dărâmat în plină noapte această Casă de Rugăciune, construită cu mari jertfe şi multă muncă. La baza acestei dărâmări nu era nici un temei, întrucât nu deranja pe nimeni fiind construită în curtea imobilului din str. Horia nr. 5 care aparţinea de fapt şi de drept bisericii. Totodată s-a trecut la amendarea într-un mod nemaiîntâlnit, a păstorului bisericii, fr. Băleanu Gheorghe cât şi a bisericii, cu suma de 106.000 lei (unasutăşasemiilei). (Salariul mediu era de 1.500 lei lunar). Aşa a început una din cele mai grele şi critice perioade pentru Biserica Creştină Baptistă din Bocşa. Slavă Domnului că această perioadă a ţinut un timp foarte scurt, doar un an. Săptămâni la rând fraţii şi surorile veneau şi plângeau lângă dărâmăturile Casei Domnului, ca şi evreii la „Zidul Plângerii” din Ierusalim. Desigur că şi eu personal împreună cu colaboratorii mei din comitet, în râvna noastră prea mare, am avut unele greşeli, că nu am solicitat Autorizaţia de construcţie, văzând că şi alte biserici care au solicitat-o nu au primit. Dar după ce au trecut şi aceste zile de durere, am făcut toate documentele şi apoi demersurile pe la autorităţile competente şi am obţinut Autorizaţia de Construire, pentru actualul Locaş de Rugăciune. Autorităţile au avut între timp şi bunăvoinţa de a anula amenzile care ne-au fost date şi astfel a fost uşurată posibilitatea construirii acestui Locaş de Rugăciune în care ne bucurăm astăzi. Pentru ridicarea acestui minunat edificiu, ţin să amintesc că au contribuit toţi membrii bisericii cu munca, banul, jerfta şi rugăciunea lor. În momente când se cerea o muncă mai deosebită, cu mic cu mare, fraţilor aţi fost prezent aici, la datorie. Astfel că în privinţa aceasta vi se potriveşte cuvintele Ap. Pavel scrise către I Corinteni 4:9, „Am ajuns o privelişte pentru lume”. Toţi aţi muncit ca nişte eroi, ca nişte viteji. Domnul să vă binecuvinteze şi Numele Lui cel de mare cinste să fie de mii şi mii de ori glorificat. Desigur că nu pot trece cu vederea contribuţia deosebită a unor fraţi care au fost nelipsiţi, aproape zilnic la lucru, în mod special fr. Sfercoci Nicolae, Lighezan Ioan, Mărăşescu Ioan, Sepi Adam, Bălu Gheorghe, Dudă Ioan şi mulţi alţii. Sântem recunoscători şi faţă de fraţii din alte biserici surori, care ne-au ajutat cu munca lor, cât şi pentru ajutorul financiar pe care ni l-au dat. Dumnezeu să răsplătească fiecăruia, din belşugul Său Ceresc. Iată acum la 60 de ani, micul grup de credincioşi ca şi „grăuntele de muştar” din pilda Domnului, a crescut şi a devenit o biserică frumoasă, mare şi cu realizări minunate ca şi un POM ÎN CARE PASERILE CERULUI IŞI FAC CUIB. Dumnezeu să îngrijească şi să ajute multor suflete, ca în această biserică, să-şi găsească un loc de binecuvântare şi mântuire.
CÂTEVA DATE DESPRE BISERICA LA ANIVERSAREA A 60 DE ANI
Biserica are un număr de 415 membri şi 250 aparţinători. Biserica are un păstor al ei şi un comitet de fraţi buni. Biserica are un Locaş de Rugăciune şi o casă pastorală a ei. Biserica are următoarele formaţii: Un cor mixt Un cor bărbătesc Un cor de copii O fanfară O orchestră Aceste formaţii muzicale au dirijori buni şi plini de râvnă. Biserica are relaţii bune cu toate bisericile surori, cu Comunitatea, cu Uniunea şi Seminarul, pe care le sprijineşte cu dărnicia ei, cât şi cu rugăciunile ei. Deasemenea la această dată suntem în bune relaţii şi cu autorităţile de la toate nivelele. Biserica la această dată are condiţii excelente pentru a-şi desfăşura lucrarea. Nu avem nici un fel de piedică, numai noi să fim la înălţimea chemării noastre şi să dorim a lucra. Biserica are nevoie în continuare de sprijinul Domnului, căci tot ce s-a făcut se datoreşte numai şi numai ajutorului Său. Toată luada să fie a LUI. „Nu nouă Doamne. Nu nouă, ci Numelui Tău, se cuvine toată cinstea şi onoarea”. În ultimii cinci ani, biserica noastră a avut parte şi de vizitarea unor fraţi din străinătate. Dintre fraţii români care trăiesc în amintim pe fr. Păstor Pitt Popovici, fr. Păstor Lucaci Arsenie şi fr. Păstor Dr. Truţa Petru, toţi din Statele Unite ale Americii. Dintre fraţii străini amintim pe fr. Gimy Lawden, fr. Dr. David Hopper, Dr. Don Kayer, Dr. Roger Jarell, Dr. Sidney Carell, Rev. Hugh Khembol şi Rev. Daniel Mercaldo. Au mai fost şi fr. George Ştefan şi fr. George Feşteanu, care prin vizita dânşilor ne-au făcut o deosebită bucurie. Pentru toate binecuvântările primite şi pe care le vom mai primi, mulţumim din toată inima bunului şi iubitorului nostru Dumnezeu, care ne-a condus cu braţul Său puternic şi ne-a dăruit o mare mulţime de binecuvântări materiale şi spirituale, prin care am putut să realizăm tot ce am realizat. La acest binecuvântat popas, la aniversarea a 60 de ani, de la începuturile lucrării bisericii creştine baptiste din oraşul Bocşa, constatăm cu deplină fericire şi bucurie, că biserica noastră şi a Domnului, se numără printre bisericile mari şi bine organizate. În încheiere aş dori să fac bisericii noastre urarea pe care o avem în psalmul 122:7-8 „Pacea să fie între zidurile tale … Din pricina fraţilor şi prietenilor mei doresc pacea în sânul tău”. Doamne binecuvintează-ţi lucrarea Ta, în continuare şi pe cei care lucrează cu râvnă şi dragoste în via Ta. AMIN
(Acest scurt istoric al Bisericii Creştine Baptiste din oraşul Bocşa, a fost întocmit de fr. Băleanu Gheorghe, păstorul acestei biserici, după datele culese de la fraţii şi surorile în vârstă, care şi-au adus aminte, de felul cum s-au petrecut lucrurile în decursul anilor. Deasemeni m-am folosit de materialul aflat în „Istoria Baptiştilor din România”, întocmită de Dr. A. Popovici.)
Bocşa la 2 noiembrie 1980.
NOTĂ: Dactilografiat cu exactitate după original şi tehnoredactat la Bocşa, la data de 7 noiembrie 2009, de către Ilie Cornel Tinco, pastor al Bisericilor Baptiste din Bocşa.
Courtesy of http://harulbocsa.uv.ro
